Olanda nu inseamna doar Amsterdam...

TIPĂREȘTE

In noiembrie am fost in Olanda. Mi-ar fi placut sa vad mai multe locuri, dar cele 6 zile alocate acestei tari au fost prea putine mai ales ca principalul obiectiv pentru noi a fost parcul de distractii Efteling si 3 zile le-am petrecut in Amsterdam. Citisem, chiar si de mai multe ori postarile de pe grup si recomandarile primite de la membrii grupului la solicitarile mele asa ca mi-am facut o idee destul de detaliata asupra a ceea ce urma sa vad si asupra a ceea ce nu ar trebui sa ratez. Nu are sens sa reiau aici ce au scris ceilalti colegi (multi la numar), pot spune doar ca „mentorul” meu a fost simpatica @ mireille , careia ii multumesc inca o data. Ea a fost de foarte multe ori pana acum in Olanda asa ca a apucat sa o vada pe indelete.

Asadar, nu vin sa va povestesc de Roterdam, de Tilburg sau Eindhoven (orasele prin care am trecut si despre care au scris mai multi pana acum) ci vreau sa va povestesc de ceea ce mi s-a parut mie ca inseamna Olanda intr-adevar si de „viata la tara”...

Ideea principala e ca, Olanda m-a impresionat prin felul in care e apreciata natura, prin felul in care e valorificat fiecare metru de teren. Desi era noiembrie, totul era verde, totul era ingrijit. Ratele si lebedele se plimbau nestingherite pe fiecare lac, pe fiecare rau sau canal. Pareau sa nu fie deranjate de nimeni. Glumeam cu sotul meu ca norocul nostru ca nu au ajuns o anumita categorie de conationali de-ai nostrii si de aceea mai au lebede :)) ) (probabil stiti povestea)

Imi doream sa simt ce inseamna intr-adevar Olanda, alta decat orasele „comerciale” gen Amsterdam unde totul se petrece in viteza si unde primeaza turismul. Imi doream sa simt gustul unei mancari autentice, ceea ce in orasele mari e putin probabil sa gasesti...

Asadar, am ales sa ne cazam intr-un satuc numit Waalwijk la hotelul cu acelasi nume. E un hotel deosebit despre care am sa va povestesc in alt articol. Am avut placerea de a-l cunoaste pe patronul hotelului caruia i-am spus ca doresc sa mananc ceva autentic olandez. A fost dragut si mi-a povestit de un local deschis in cladirea unei ferme vechi. Un local pe care, daca nu il stii, nu prea ai sanse sa il gasesti deoarece se afla situat pe o straduta infundata unde nu sunt sanse sa te plimbi intamplator.

Am mers sa colindam satucul / oraselul mic si cochet. Desi nu este prea mare, localitatea are drumuri cu 2 benzi pe sens si semafoare... !!!??? Cand ni s-a facut foame am mers sa cautam restaurantul. Explicatiile au fost foarte detaliate asa ca l-am gasit usor. Norocul nostru ca aveam recomandarea de la hotel, deoarece altfel nu ne-ar fi primit. Desi la ora la care am ajuns restaurantul era aproape gol, ne-au spus ca nu mai aveau locuri ca au foarte multe rezervari. Era vineri seara si se pare ca olandezii se respecta si cel putin in week end ies la restaurante. Adevarul e cu dupa vreo 20 de minute au inceput sa vina oameni si in scurt timp restaurantul era plin.

Cum am spus, restaurantul a fost amenajat in interiorului unei ferme vechi. Au fost pastrati stalpii si grinzile foarte vechi dar in acelasi timp restul restaurantului este foarte modern. Personalul restaurantului este de nota 20% mereu atent la fiecare client in parte.

Am uitat sa va spun cum se numeste. Este Bistro Jan janwaalwijk.nl/specials. Pe pagina lor de facebook pe FB gasiti mai multe poze ale restaurantului si ale meniurilor servite.

Meniul general exista si in limba engleza, dar meniul special cu specialitatile zilei era doar in neerlandeza. Engleza ospatarilor era relativ buna dar nu suficienta pentru a putea explica fiecare fel de mancare, asadar in final nu va pot spune cu exactitate ce am mancat. Pot spune ca am ales 2 meniuri speciale. Meniul sotului consta in pulpa de rata la cuptor cu sos. Am mancat rata de foarte multe ori pana acum, dar o rata gatita asa de grozav, nu am mancat in viata mea. Se topea in gura de parca era unt. Meniul meu principal a fost pe baza de carne de mistret (cel putin asa am dedus din explicatia: e porc dar nu e porc )) ). Copiii au ales hamburgher cu cartofi prajiti (cum era de asteptat). Totusi hamburgherul era defapt o chiftea preparata de ei cu salata proaspata, dar era cam... minuscul. La aperitv am primit o paine de casa destul de mare si cateva boluri cu diverse „sosuri” pentru intins pe paine. Paine aproaspata si calda, total diferita de painea de pe la noi, s-a evaporat in scurt timp de pe masa. La fel s-a intamplat si cu celelalte feluri de mancare de-a dreptul delicioase.

A fost o masa pe care o voi tine minte mult timp de acum inainte.

Dar sa revenim la Olanda. M-au impresionat morile de vant, in special cele din afara oraselor, m-a impresionat faptul ca delimitarea terenurilor se face printr-un simplu „sant” si gardurile intre terenuri sunt foarte rrare chiar daca pe aceste terenuri pasc zeci de animale.

M-a impresionat faptul ca si intre 2 sate exista drumuri ce seamana cu autostrazile noastre, m-a impresionat tunelul Maas din Rotterdam.

Am fost placut surprinsa de dorinta olandezilor pentru miscare, pentru plimbarea cu bicicleta indiferent de vreme.

E o tara in care voi reveni cu siguranta si careia ii voi aloca mult mai mult timp data viitoare, sa apuc sa vad cat mai multe din ce am ratat acum.

---

VIZUALIZĂRI: 3308 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI