Székesfehérvár (Alba regală) - prima capitală a Ungariei.

TIPĂREȘTE

Székesfehérvár (Székes se traduce Regal și Fehérvár - Castelul alb), al 9-lea oraș ca mărime din Ungaria - 102.000 locuitori/2010, situat la 65 km sud-vest de Budapesta și la 10 km vest de lacul Velence (Veneția), lângă autostrada M7.

Vizita a avut loc în cadrul periplului descris în precedentul rw (Veszprém), obiectivele turistice principale fiind legate tot de istorie,  Székesfehérvár fiind totuși vioara întâi în ceea ce va deveni ulterior regatul maghiar. Dacă odată a fost orașul regilor maghiari, urmele fastului regal nu se mai vede, zona cetății (doar pe aceasta am luat-o la picior) dându-mi impresia că se sufocă într-o arhitectură fără spațiu, fără părculețele amenajate pe care eram deja obișnuit să le întâlnesc în preajma construcțiilor medievale. Istoria, se pare, a fost mai vitregă cu acest loc de mare încărcătură spirituală pentru maghiari, capitala regatului, plimbându-se prin alte locuri până a ajunge definitiv la Buda (pesta), de la Székesfehérvár plecând întâi la Esztergom (Strigoniu - locul de naștere al lui Ștefan I) - pana la 1241, Visegrad - sec XIV-lea (reședință de vară al lui Matei Corvin), Buda - oraşul de pe malul vestic al Dunării, între 1361 şi 1541, (Pozsony) = Bratislava (1541-1784), pentru acea parte a Ungariei care nu era pașalâc, fiind și anexată Imperiului Habsburgic, iar din 1784 din nou Buda, pentru ca din 1872, împreună cu Pesta să devină actuala Budapesta.

Am avut șansa să găsesc orașul în plină sărbătoare, cu tot felul de manifestări închinate lui Szent István (cu trei zile înaintea zilei naționale - 20 august), cu animație pe străzi, cu magazine cu produse tradiționale (nu am văzut kitsch-uri sau chinezării), am trăit alături de un prieten maghiar o întâmplare fericită - o reîntâlnire emoționantă, neașteptată, cu un fost prieten (emigrat în Ungaria) care producea și vindea colaci secuiești (Kürtöskalács) într-una din tarabele din piața centrală a cetății.

Ceardașul se leagă repede, dansul se încinge ușor; știam că ungurii se încing repede (unguroaicele și mai tare), le spuneam, mai în glumă mai în serios, dar numai celor cărora îmi pot permite (trebuie mulți ani de încredere reciprocă), că nu au decât o mie de ani de când au coborât de pe cal, și atunci când au făcut-o, pentru o nevoie sau un scăldat, au rămas fie fără cal, fie făra haine; noi eram aici.

După ceardaș, am luat ulițele (stradă=utca) medievale la picior, am admirat clădirile vechi, impresionante (contemporane cu colibele noastre) și mă gândeam, trecând prin spuza istoriei, că deși noi cerșim din poartă-n poartă (munții noștri aur poartă) suntem mai mulți, mai isteți - parcă ne aleargă neuronii un pic mai repede, cucerim Europa cu mâinile goale, rezistăm timpului și samavolniciilor lui, dar nu avem niciodată diriguitorii care ar trebui.  Scutur mai tare capul (să fugă gândurile alea netrebnice), nu e momentul (niciodata nu este), îmi iau figura senină și preocupată de cele din jur, mai facem o glumă, două, căscăm gura prin prejur ca niște turiști autentici, poze, iar după ce picioarele nu prea mai vor să asculte îndemnurile curiozității și dorinței de cunoaștere, le așezăm la o bere, să stingă temperatura de afară.

Și așa, încet, încet s-a mai scurs o zi turistică, m-am simțit mai plin dar într-un fel neliniștit, nu știu ce mă apucase, noroc cu berea și cu vinul care face (uneori) lucrurile mai roz și mai ușor de suportat.

Restul vizitei e în fotografii!

Un pic de istorie, într-un ecou, după validare.

Cu bine!

NOTĂ:

CEL MAI IMPORTANT OBIECTIV TURISTIC

Bazilica Szent István - Sfântul Ștefan - Arany János u. 9.  

Construită de Ștefan I (1003-1035) și finalizată de regele Béla IV, acesta fiind ulterior încoronat aici, adăpostește mâna mumificată a Sf. Ștefan, considerată cea mai sacră comoară a maghiarimii. Numele inițial al bazilicii a fost Sf. Apostoli Petru și Pavel, sub stăpânirea otomană (Suleiman Khan) a devenit moschee, apoi în 1688 biserică parohială iezuită. A fost reconstruită în stil baroc între 1758-1798. În interior sunt pictate, de către Johann Cimbal, fresce din viața Sf. Ștefan.

---

VIZUALIZĂRI: 4901 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI