Intoarcerea in timp la Sykia - Sithonia

TIPĂREȘTE

Suntem la Sarti, in Sithonia. E seara asa ca iesim la plimbare prin localitate. E lume multa, agitatie, se vorbesc multe limbi, marea lor majoritate din centrul Europei. Romani sunt destul de putini, lucru mai rar intalnit in Halkidiki.

Ajungem in mica piata din centru, cu banci, copaci si pe laturile sale cu multe magazine. Trecem pe langa un preot. Ne aude vorbind romaneste, ca ne opreste politicos si aflam ca este roman preot in parohia de la Sykia pastorind si locuitorii din Sarti. Ne bucuram, cand aflam ca toata suflarea greceasca din zona participa la slujbele unui preot roman. Dupa o scurta convorbire ne invita la slujba de duminica dimineata la biserica din sat. Nu-l putem refuza asa ca prima duminica, dis de dimineata mergem la slujba.

Preotul deja incepuse slujba, biserica e plina de credinciosi greci. Tine slujba in limba greaca dar are grija pentru noi si pentru poate si pentru alti romani sa predice putin si in limba noastra. Suntem un pic mandri, ca greci un popor credincios asculta in acesta parohie de un preot roman.

Slujba se termina si iesim in curtea bisericii. Totul arata impecabil, iar curtea are printre alti minunati arbori si un portocal in care fructele asteapta parca sa fie culese.

Ne asezam pe o bancuta in aer liber. Langa noi o doamna tanara frumoasa, pe langa care zburda o gramada de copilasi... Ne aude vorbind romaneste si dupa un scurt dialog, cu modestie, ne spune ca este sotia preotului. Aflam ca sunt de 14 ani in Grecia au deja 5 copii minunati si ca preotul slujeste si in Sykia loc unde de fapt locuiesc cu toti intr-o casa abia construita aflata langa biserica. Amabila si bucuroasa ca ne-a intalnit ne invita la o cafea in Sykia. Promitem ca o sa incercam sa venim si ne replanificam calatoriile pentru zilele urmatoare.

Dupa cateva zile hotaram sa vizitam Sykia si eventual sa trecem si pe la casa parohiala. Ne propunem ca din Sykia sa trecem "muntii" spre Toroni. Asa ca, plecam la un drum nu prea lung pana in acesasta localitate resedinta a partii de sud a bratului Sithonia.

Sykia se afla la Sud fata de Sarti la circa 10 km, si este capitala acestei zone a peninsulei fiind si veche si mai mare localitate, cu circa 3000 de locuitori. Este poate singura localitate insemnata aflata in interiorul bratului, existand insa si o plaja cu acelasi nume dar destul de departe de sat.

De pe soseaua principala spre Sudul bratului, cotesti la dreapta spre Sykia parasind perimetrul principal. Faci doar cativa km si intri intr-un sat specific grecesc, cu arhitectura tipic macedoniana, sat aflat la adapost fata de tarm.

Localitatea are o istorie foarte veche, iar zidurile din jur si cele de pe dealuri fiind dovezi clare. Apoi a avut un rol important in Halkidiki in revoltele contra turcilor... Izolarea satului a fost un adapost perfect pentru patriotii greci iar scolile si traditiile grecesti au avut un parcurs favorabil. Satul e linistit, apoape ca nu zarim locuitori. Putini oameni zariti pe strazi sunt zimbitori si par amabili. Nu prea sunt invatati cu turisti, sunt un pic curiosi...

Casele sunt, atat cele vechi clasice dar si cele nou construite, cu gradini pline de flori si plante agatatoare. Se construieste mult, ca in mai toate zonele vizitate in Grecia chiar si acum in plina criza economica! Localitatea pare sa fie destul de prospera... Multe magazine, majoritatea mici se gasesc pe micutele strazi, intortochiate si in care daca te intalnesti cu o alta masina venita din celalalt sens, trebuie sa dai inapoi.

Dealurile din jur sunt arcuite parca protector si apara zona de intemperii. La baza lor sunt multe livezi de maslini si ceva mai sus, terenuri cu vita de vie. Sunt destul de inalte si curand vom descoperi ce se afla pe varfurile lor. Cautam biserica, intorcandu-ne din nou pe micutele stradute aflate in panta.

Se face de pranz, e ora la care grecii se odihnesc si parca nu am vrea sa deranjam familia preotului. Ne pare rau dar sper sa ne accepte scuzele macar de-ar citi acest review. Oricum vom reveni in Sarti si vom trece si pe la biserica.

Hotaram sa o luam in necunoscut spre Toroni. Adica... pe un drum care nu apare pe harta, un drum forestier cam ca la noi la tara mai spre munte, care urca ajunge in varful muntilor si apoi coboara direct in Toroni. Plecam, drumul e pustiu si vreme de 15-20 km nu am intalnit tipenie de om sau vreo masina. Trecem pe langa prapastii, drumul e numai in serpentine ma gandesc... doamne sa nu ramanem in pana! Urcam din greu, masina e plina, suntem cinci persoane drumul e batatorit dar uneori plin de praf.

Ajungem sus de tot... De aici, privind in urma se vede Sykia iar in directia opusa un crampei din mare. Nu oprim si trecem printre arbusti micuti si leandrii salbatici... Brusc ne minunam... O multime de capre, zeci, sute chiar ne bareaza drumul. Sunt si ele uimite ca si noi. Sunt singure, nici-un om in jur dar aparate de caini fiorosi. Caprele sunt cocotate pe arbusti dupa ultima tulpina verde... Tapi au coarne impunatoare. Imi amintesc de filmele artistice cu subiecte din mitologia sau antichitatea greaca. Peisajul e salbatic, atmosfera asemanatoare iar caprele seamana perfect dar le lipsesc pastori.

Mergem mai departe si dam si de o mica apa curgatoare prin albia careia trebuie sa trecem lucru ceva mai rar intalnit in Grecia... Drumul incepe sa coboare, serpentinele se inmultesc ele la fel si turmele de capre... Cainii se reped fiorosi la noi dar apucam sa inchidem geamurile masinii.

Se zareste marea in cealalta parte a bratului... Coboram spre Toroni. Parca nu m-as mai intoarce pe aici pe acelasi drum. E frumos, e salbatic dar mai mult imi plac statiunile de la mare. Ajungem in Toroni, localitate cu o plaja lunga si nisipul fin. O admiram doar dar si ne reintoarcem in Sarti dar pe drumul principal. Fotografiile sper sa comunice si mai mult decat cele scrise frumusetea si salbaticia locului si emotiile noastre.

---

VIZUALIZĂRI: 6197 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI