Mystras cu pauza la Vasta

TIPĂREȘTE

In noaptea ce urma aveam cazare in Mystras, dar pentru ca plecasem de dimineata si aveam de parcurs doar putin peste 100 de km, mai aveam un obiectiv in program pe care ne doream foarte mult sa-l vedem.

Minunea de la Vasta era tinta noastra, de care pana in urma cu ceva ani nu stiam nimic. Grecii, asa cum am citit, se pare ca au tinut o perioada secretul doar pentru ei.

Acum, cu “Ioana” sau “Marcel” e mult mai usor sa gasesti un drum fata de anii cand vizitasem Peloponezul cu harta pe brate si dand indicatii sotului meu: la dreapta, la stanga si uneori … na ca s-a terminat drumul langa cuptorul de paine a unei gospodine.

Deci, ghidati de “Ioana” am gasit drumul ce duce la Vasta, un drum foarte pitoresc si foarte bun, un drum ce trece prin zone mai putin populate pe unde doar turme de capre intalnesti si o manastire cocotata pe o stanca, apoi printr-un sat, prin padure si iata-ne intr-o parcare langa o taverna. Un barbat ne face semn ca putem parca si pana sa coboram ne si arata drumul spre bisericuta Sf. Teodora.

Am lasat masina, am multumit celui care nu a pierdut ocazia sa ne invite apoi la taverna si pornim spre biserica. Dupa cativa metri printre copaci, caci era in padure, se zareste bisericuta ce uimeste pe cei ce ajung acolo, dar si pe cercetatorii care au analizat minunea si nu au gasit explicatia. Copacii ce ies prin acoperisul subtire al bisericii nu se vad deloc in interiorul acesteia si este intradevar o minune cum mica biserica nu se prabuseste sub greutatea acestora.

Ne-am invartit in jurul bisercii cautant macar o bucatica de trunchi ce-ar strabate zidurile, dar nimic. Am coborat pe malul raului ce curge langa biserica si care are un izvor sub aceasta, apa limpede si rece ne-a racorit si potolit setea. Apoi am trecut pe la magazinul de suveniruri si cu ochii atintiti spre minunea de langa noi ne-am indreptat spre masina nu fara a face o pauza de cafea la taverna.

Dupa aproape o ora ajungem in Mystras. La intrare, mare aglomeratie, de o parte si alta a soselei multe corturi si tarabe cu tot felul de obiecte si lucruri expuse pentru vanzare. Ulterior am aflat ca in seara aceea incepea un festival zonal iar comerciantii nu puteau pierde momentul. Initial am zis ca vom merge si noi la spectacolul din seara deschiderii festivalului, dar “cucerirea” cetatii ne-a facut sa nu ne mai dorim decat o cina greceasca si un somn romanesc.

Desi am spus ca voi povesti despre cazari am sa cer ingaduire sa mai spun ceva si despre locurile si frumusetile vazute. Despre cazare am sa va spun mai tarziu, acum cateva randuri despre Mystra, care a fost capitala medievala a Moreei (vechea denumire a Peloponezului).

In Mystra a fost incoronat, in 1449, ultimul imparat al Imperiului Bizantin, Constantin al-XI-lea Paleologul, cel care dealtfel a murit in lupta pentru Constantinopol. Constantinopolul a fost cucerit, dar Mystras a mai rezistat inca 7ani, fiind condus de fratii imparatului Constantin. In prezent, Mystras este un sat micut asezat la baza unui deal plin de vestigii medievale.

Cetatea a fost construita incepand cu anul 1249 de catre William de Villehardouin, pe muntele Taygetos, la o altitudine de aproximativ 600 de metri. A fost ales acest loc pentru a avea vedere asupra Spartei si a putea fi mai usor aparata. Cu toate astea a fost cucerita si recucerita de bizantini, turci si venetieni, incendiata de albanezi si abandonata definitiv de regale Otto, in1832.

Intre anii 1348-1460, Mistras, a fost capitala Despotatului din Morea si a cunoscut cea mai infloritoare perioada. Acum au fost construite multe biserici, printre care si manastirea Pantanassa.

Din 1989, fortareata Mistras a fost inclusa inPatrimoniul Mondial UNESCO.

Ajunsi la hotel, am lasat bagajul si am pornit hotarati sa cucerim cetatea Mystras. De la hotel, prin piata centrala, pe langa statuia lui Constantin Paleologul, incepem urcusul. Primul obiectiv este catedrala Sf. Dimitrie sau Mitropolis, locul unde a fost incoronat ultimul imparat al bizantului. In curtea bisericii se afla si muzeul arheologic, infiintat in anul 1951 si care adaposteste sculpture byzantine, fragmente de fresce, obiecte bisericesti.

Ne-am continuat drumul si putin mai sus am dat de biserica Evanghelistria si apoi Sf. Teodor, ambele inchise. Am admirat exteriorul si am continuat spre biserica Hodegetria care din fericire era deschisa, dar nu puteai vedea prea mult din interior nefiind aproape deloc lumina. Am continuat sa urcam pe poteci bine semnalizate catre alte obiective. La fiecare intersectie sunt indicatoare, iar decizia pe care drum o iei iti apartine. In stanga aveam Manastirea Pantanassa, iar in dreapta drumul spre Palatul Despotilor. Am ales mai intai manastirea. Pe un drum ingust, marginit de multa vegetatie, ne apropiem de singura manastire medievala locuita. Manastirea este inchinata Maicii Domnului, iar Pantanassa inseamna “Imparateasa Tuturor”. Biserica a fost construita de Ioan Frangopoulus. Acesta a fost prim ministru in perioada lui Constantin Paleologul.

Daca veti ajunge in Mystras si veti privi spre muntele Taygetos prima cladire care va atrage atentia va fi aproape sigur M. Pantanassa. Se vede foartee frumos din sat si sigur veti dori sa ajungeti si acolo sus. Manastirea are o curte frumoasa, plina de flori si iti ofera si o panorama superba asupra satului. Desi locuita de maicute nu am intalnit pe nimeni nici in curte, nici in biserica. Interiorul mai pastreaza unele picture sau doar fragmente din frescele de odinioara.

Desi era cald si oboseala ne dadea ghes am continuat si dupa inca o bisericuta, daca imi amintesc bine cred ca e vorba de Peribleptos, ajungem la Palatul Despotilor. Din pacate si acesta era inchis si intr-o continua renovare.

Pentru urmatoarea parte de vizitat am hotarat ca este indicat sa mergem cu masina la poarta de sus. Prin urmare ne-am intors la hotel, o ora de odihna si pornim din nou. Elanul nu mai era ca la inceput si ca urmare dupa un urcus cam abrupt de cateva sute de metri (nu foarte multe) hotaram sa ne intoarcem. Daca am fi continuat in varful dealului aveam ruinele un castel construit de franci pe la 1200.

Am inceput coborarea si la un moment dat i-am spus sotului ca eu mai merg putin pe o carare ce cobora. Dupa cateva curbe zaresc o alta biserica, Sf. Sofia si care era deschisa. Vazut, pozat si la drum! Cand am ajuns la hotel ne tremurau picioarele de atata urcat si coborat, dar a meritat. Probabil e nevoie macar de doua zile pentru ceea ce noi am facut in mai putin de o zi.

Mystras, merita sa va abateti, daca tot ajungeti in Peloponez si sa-i acordati mai mult de o zi.

---

VIZUALIZĂRI: 2207 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI