Drumurile prin Tunisia, în tranzit prin Sousse

TIPĂREȘTE

Am pornit din Tunis pe la ora 11 intr-o zi extrem de insorita si neobisnuit de calduroasa de inceput de ianuarie. Desi ne propusesem sa pornim spre Tozeur inca de dimineata, nu ne-am organizat prea bine in ziua aceea si, pana am terminat formalitatile de inchiriere a masinii, pana am mancat de pranz timpuriu... timpul a trecut.

Am inchiriat un Chevrolet Aveo (masina era ca noua, cu 12 mii de km la bord), cu 70 de dinari pe zi, adica echivalentul a vreo 23 de euro. Fullul l-am facut tot cu 70 de dinari, pretul litrului de benzina fara plumb fiind in ianuarie 2018 de 1.8 dinari (cam 2.85 ron).

Am iesit din Tunis fara probleme, fara sa prindem aglomeratie sau ore de varf (ceea ce e destul de important, caci am stat uneori destul de mult in trafic).

Noi ne hotarasem sa mergem pe autostrada, macar pana la Sousse (sau chiar pana la Sfax), si mai apoi sa intram pe drumuri nationale cu directia Tozeur.

Autostrada a fost decenta, iar taxele pe autostrada au fost de pana in 3-4 ron.

Am ajuns in Sousse pe la ora 13 (cred) si, mai intai, am cautat drumul spre medina. Intrucat, in Tunisia, in oricare oras, toate drumurile duc la medina.

Am zarit zidurile si locul cu maxi taxi-urile galbene si am intrebat o trecatoare unde e intrarea in medina. Doamna a fost extrem de amabila si zambitoare si a tinut sa ne repete de mai multe ori "Ahlan wa sahlan" (in traducere: Bine ati venit) si alte urari (pe care nu le-am inteles) si ne-a spus ca toate intrarile acelea mari dau in medina al-'atiqa (medina straveche).

Am intrat si am inceput sa ne minunam de look-ul atat de arabesc pe care il oferea mai intai ribatul. Citisem cateva randuri despre Sousse in masina si chiar scria undeva de imaginea profund arabeasca pe care o ofera acest oras.

Ghidul nostru din Cartagina menționase adiacent despre Sousse și evidentiase importanta sa. Sousse este un oras cu o istorie milenară, fiind un oras fenician remarcabil la Marea Mediterana. Dupa ce este cucerit de romani si numit Hadrumetum, orașul devine cel mai important port african pentru ei (de unde își procurau diverse bunuri, printre care uleiul de măsline, evident). Mai tarziu, în sec. 5 d. H., orașul este distrus de vandali. El renaște datorită arabilor musulmani care cuceresc aceste ținuturi în secolul 7. Acestia il numesc Soussa si il transforma intr-un port înfloritor din care se duc campanii militare importante, ca de exemplu cea de cucerire a Siciliei. Tocmai de aceea are și o aparență puternic araba.

Medina din Sousse si alte situri impresionante sunt adăugate în Lista Patrimoniului Mondial UNESCO.

Moscheea din medina Susei avea programul urmator: de la orele 9 la 12 si de la 13 la 15 si este frumoasa. Imediat cum coborâti în curtea moscheii, pe partea dreapta, exista mai multe panouri cu hărți explicative, poze vechi cu aceste locuri, informatii generale.

După ce am iesit din curtea moscheii, am coborat cateva alei si am ajuns langa intrarea în ribat.

Ribatul era o fortificatie menită să apere așezările musulmane de atacatori. Pe coasta mediterana a Africii exista numeroase ribaturi, unele mai apropiate, altele mai departate unele de altele. Asadar, ele au fost contruite acolo unde a fost nevoie. Zidurile le sunt foarte groase, iar aspectul lor e evident unul pentru adapostiri. De-a lungul timpului, ribatul a fost folosit în multiple scopuri - călătorii obișnuiau să innopteze în ribat, servea ca adăpost pentru oameni aflați în diverse situații dificile, iar confreriile sufite rămâneau temporar în ribat.

Spre rusinea mea, nu stiam semnificațiile ribatului si nici macar ce inseamna nu stiam. Ma gandesc acum ca de aceea s-o fi numind capitala Marocului- Ribat.

În fine, fortificatia aceasta din Sousse pe mine m-a impresionat prin caracterul ei impunător, dar și protector...

Am plătit biletele de intrare (7 euro pentru 3 adulti, pentru copil de 12 ani nu a trebuit să platim) și ne-am lipit de panourile cu informatii descriptive de unde am aflat si noi cate ceva despre ribaturi și, mai exact, despre Ribatul din Sousse construit în sec. 8.

Înăuntrul curții interioare a ribatului e adăpost, iar trepte de piatra de o parte și de alta te duc spre următorul nivel unde sunt încăperile mari cu mai multe usi care dau in curte și cu despicaturile (scuze, dar chiar nu stiu cum se numesc) specifice tragerii savanților spre exterior. Dupa cum am mai spus, zidurile sunt extrem de groase. De la acest nivel se urca din nou pe niste scări de unde ajungeți pe acoperiș și de unde puteti urca si în turnul de veghe (o imagine amplă asupra medinei si imprejurimilor).

As fi vrut foarte mult sa ajung la muzeul din Sousse, renumit pentru colecția sa impresionantă de mozaicuri romane, dar și pentru mozaicul de mărimea cea mai mare din nordul Africii (cineva mi-a spus că din lume, însă nu am putut verifica informația pana acum).

De asemenea, mi-aș fi dorit sa pot vizita mai multe situri și monumente rămase de pe vremea fenicienilor. Mai stiam de la ghidul nostru din Cartagina (exceptional ghid, pe care l-am avut si in Medina) ca marea majoritate a urmelor civilizației feniciene se află în Soussa. Însă, pe o placuta de pe lângă moschee scria ca muzeul se află la 900 m distanța si, întrucât eram presați de timp, am preferat sa zăbovim vreo o jumătate de oră prin medina și pe faleza.

Am cumparat din nou acele gogoși umplute cu iuțeală (care nu erau atât de bune precum cele din La Marsa, dar erau totusi bune) si am pornit spre mare.

Ambarcatiuni care imitau corabia Piratilor din Caraibe erau disponibile pentru plimbare scurta pe Mediterana. Unele dintre ele erau închiriate pentru petreceri sau alte evenimente private.

După promenadă, ne-am îndreptat spre masina, căci voiam să ajungem în Tozeur pana la miezul nopții și mai aveam ceva de parcurs. Voi scrie un alt review despre tot ce am facut timp de două zile în oaze și desert, însă voiam să scriu tot aici ca la întoarcere spre Tunis ne-am oprit pentru a innopta tot în Sousse.

Am stat la Hotelul Le Monaco, care ne apărea pe booking a fi de 4 stele, însă clar nu după criteriile europenilor sau turcilor. Cu toate astea, noi, care veneam extenuati după o zi de activitati cu cămila, atv-ul, caleasca prin oaze, lacul sărat etc... hotelul asta chiar a fost o binecuvântare. Avea micul dejun inclus (variat și îndestulat, bufet suedez), iar pentru un apartament cu două camere plus bucătărie (!) am plătit cam 35 de euro.

A doua zi am pornit mâncat, odihniti spre Tunis, după ce am salutat și marea, căci era chiar la doi pași (sens propriu).

---

VIZUALIZĂRI: 4249 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI