Turul cetăților dunărene sârbești (I): Smederevo

TIPĂREȘTE

Ajunși în Serbia la sfârșitul lunii august (vezi impresii), ne-am cazat în stațiunea Lacul de Argint (Srebrno Jezero), lângă Veliko Grădiște, loc de unde am pornit spre diverse obiective turistice. La circa 70 km de stațiune se află Smederevo, orașul în care se păstrează una dintre cele mai mari fortificații de câmpie din sud-estul Europei: cetatea Smederevo. Este una din cele trei cetăți vizitate în Serbia, toate situate pe malul Dunării.

Am ocolit pe șosele destul de mult pentru a ajunge în oraș, în multe zone se asfaltau bucăți de drum, o bilă albă pentru infrastructura  rutieră sârbească. În fața zidurilor cetății, vis-a-vis de gara orașului se află o parcare de mari dimensiuni (se pare că trebuie plătită o taxă prin sms, dar noi nu am observat indicatoare cu informații privind plata unei taxe de parcare). Intrarea în cetate se poate efectua pe latura sudică, dar și printr-o poartă situată în zidul estic.

Cetatea Smederevo. Ajunși lângă ziduri suntem impresionați de masivitatea acestora și de întinderea fortificației. Și să ținem cont că zidurile pe care le vedem acum erau dublate de încă o centură de ziduri, păstrată pe latura dinspre Dunăre. În interiorul zidurilor  sunt cuprinse circa 10,4 ha de teren, destinate așezării civile și castelului despotului. Din păcate nu s-au făcut cercetări arheologice de amploare pentru scoaterea la lumină a vestigiilor, astfel că, în curte, găsim astăzi un parc și terenuri de sport, practic un spațiu de relaxare.

Așezarea la confluența celor două cursuri de apă a condiționat o formă triunghiulară (asimetrică) a planului fortăreței. Drept piatră de construcție s-au utilizat materiale aduse din siturile romane aflate în zonă, chiar și pietre funerare romane sau din epoca medievală.

Zidurile de apărare, prevăzute cu metereze și drum de strajă, au pe alocuri 4 m grosime și circa 10 m înălțime. Cetatea este apărată de 25 de turnuri care ajung la 20 m înălțime, zid exterior inferior, șanț cu apă și contraescarpă (peretele dinspre inamic al unui șanț de fortificație).

„Cetatea mare” se vizitează gratuit, în schimb castelul despotului are o taxă modică de acces: 250 RSD/adult (circa 11 lei) , program de vizitare între 08.00-20.00. Biletele se achiziționează de la un ghișeu aflat în apropierea podului de acces (am primit biletele și un pliant), amenajat într-o clădire care adăpostește și un punct de informare turistică. Aici se găsesc la vânzare și o serie de suveniruri.

„Cetatea mică” este înconjurată de un șanț cu apă și putea rezista independent de fortificația extinsă. Șase turnuri apără „castelul” , dintre care cel mai puternic, donjonul, era ultimul punct de rezistență. Traversăm un pod cu lanțuri, apoi o poartă dublă după care ieșim în curtea interioară a fortificației mici, construită în doar doi ani. Aici se afla reședința despotului și a personalului care deservea curtea, o sală de audiențe („Magna audientia” – se mai păstrează cele patru ferestre bifore din zidul exterior), o bibliotecă, o monetărie și corpul de gardă. În centrul curții se afla o fântână. Un panou informativ, cu schița fortificației și explicații în limbile sârbă și engleză, ne oferă detalii despre diferitele elemente ale „cetății mici” .

În curte era amenajat un spațiu pentru proiecții cinematografice, cu scaune, ecran de proiecție și aparatura aferentă. Timp de câteva seri, aici se desfășura un festival anual de film.

Am urcat pe ziduri prin zona donjonului, de pe terasa prevăzută cu creneluri am putut admira Dunărea și curtea castelului. Din acest punct am putut ocoli aproape integral fortificația, pe drumul de strajă, și chiar m-am cocoțat în turnul de colț, cel mai înalt al cetății (am urcat câteva etaje pe scări de lemn). Incredibile priveliști, incredibilă construcție!

 Scurt istoric. Când despotul sârb Gheorghe Brancovici a preluat tronul Despotatului în 1427, el nu avea o capitală (maghiarii ocupaseră Belgradul), astfel că a ales pentru construirea fortăreței-capitală confluența râului Jezava cu Dunărea, la granița cea mai nordică a Despotatului. La un an de la venirea la putere, despotul demarează lucrările pentru noua capitală, acestea începând cu construirea castelului său („cetatea mică” – „mali grad” ). Ulterior, până în 1480, inclusiv cu aportul otomanilor, a fost ridicată și „cetatea mare” („Veliko Grad” ), care integra „cetatea mică” , cele două fortificații formând împreună un complex arhitectural unitar. Pe turnul Despotului (Krstata) din „cetatea mică” putem vedea inscripția care ne spune că această fortificație s-a finalizat în anul 1430.

În 1439 s-a înregistrat primul atac asupra fortăreței Smederevo, sultanul Murad al II-lea cucerind fortăreața după 3 luni de asediu. Un tratat de pace redă sârbilor cetatea, care însă este atacată din nou în 1453 de sultanul Mohamed, cuceritorul Constantinopolului. Abia peste 3 ani, în 1459, sultanul cucerește cetatea, punând capăt statului medieval sârb independent. Turcii vor utiliza această cetate ca bază pentru atacuri în Europa și o vor fortifica suplimentar (zidul inferior și o serie de turnuri). După cucerirea Belgradului de către turci, în 1521, cetatea Smederevo își pierde din importanța militară, jucând doar roluri secundare în diverse războaie desfășurate de-a lungul secolelor.

În 1867 prințul Mihail Obrenovici primește cheile fortăreței de la turci, care își păstrează aspectul până spre sfârșitul secolului al XIX-lea. Ulterior, dezvoltarea urbană și economică din jurul cetății a dus la demolarea unor elemente de fortificație. Ultimele distrugeri de amploare sunt suferite în timpul bombardamentelor din Primul și Al Doilea Război Mondial.

În 2010 cetatea Smederevo a fost inclusă pe lista provizorie a Patrimoniului UNESCO (whc.unesco.org/en/tentativelists/5538). În ultimele decenii au fost restaurate o serie de turnuri, precum și zidurile dintre ele, lucrările continuând și în timpul vizitei noastre.

Concluzii. Cetatea Smederevo este păstrată în forma sa (aproape) integrală și impresionează prin arhitectura militară de mari dimensiuni. În interiorul „cetății mici” nu se găsește nici o sală de expoziții, dar am înțeles că în muzeul de istorie din oraș se pot vedea diverse exponate legate de această cetate.

Recomand o vizită la această cetate, mai ales că Belgradul nu e foarte departe, iar podul Kovin, loc pe unde o parte din românii din vestul țării trec în drum spre Grecia, este foarte aproape de oraș.

Alegeri inspirate!

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 18 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI