Vânători de plaje în împrejurimile de la nord de Parga –III-

TIPĂREȘTE

La nord de Parga, spre Sivota, se află unele dintre cele mai frumoase plaje pe care eu le-am văzut până acum, frumuseţea lor rezultând din alăturarea celor două elemente-cheie:munte şi mare la un loc care determina diversitatea acestora: mai mici sau mai mari, cu pietre, nisip sau mixte, sălbatice sau nu, uşor sau greu accesibile.

Dacă anul trecut am explorat Sarakiniko, Karavostasi, Arillas, anul acesta am „scotocit” zona cuprinsă între Perdika şi Sivota şi am găsit minuni ale naturii ce ne-au cucerit iremediabil.

Prima care ne-a ieşit în cale în căutarea plajei Agia Paraskevi, a fost micuţa Kamini ce a răsărit imediat ce am coborât din drumul principal. Am remarcat cele câteva şezlonguri de pe ea şi restaurantul cu terasă de lângă ea. Ceva mai încolo, după o cavalcadă de „ace de păr”, am dat şi de Agia Paraskevi care s-a deschis în faţa ochilor în toată splendoarea ei: destul de mare, destul de aglomerată de turişti, având la câteva zeci de metri în larg o insula împădurită, emblematică.

Aşadar, particularitatea principala a acestei plaje este Insula Caprei, căci aşa se numeşte, deloc de neglijat, situată vizavi, până la care iubitorii înotului ajung destul de repede. Acolo aceştia dau de mici plaje pe care alţi turişti, mai harnici, deja au ales să stea la soare. Oferă un peisaj, parcă desprins dintr-o poveste, ireal de frumos. Numele plajei a fost dat de biserica din apropiere, de pe deal ce poartă hramul Sfintei Vineri (în limba greacă Agia Paraskevi). Este arcuită, situată într-un golf în care ţărmul, parcă, urmăreşte forma insulei din faţă, probabil, în ere străvechi, parte din continent. Intrarea în apă nu este deloc lină, iar în apă, pe fund, pietrele sunt destul de mari şi alunecoase, perfect vizibile datorită apei, parcă de cristal. Şi pe plajă sunt preponderent pietre alături de nisipul grosier ce o îmbracă pe toată lungimea ei de cam 800-900 metri. În spatele său sunt taverne, baruri, terase, o parcare spaţioasă, ba chiar se construia de zor la un hotel, însă şi altele care, deja, funcţionează. Ne-am petrecut câteva ore foarte plăcute la această plajă până când un nor negru şi urât venit dinspre vecina Insulă Corfu a provocat o adevărată furtună însoţită de o ploaie torenţială cum rar am văzut ce s-a oprit cam după o ora lăsând loc soarelui, de parcă nu se întâmplase nimic. De la Sivota pleacă, zilnic, la ore prestabilite trenuleţe pentru turişti cu punctul terminus plaja Agia Paraskevi, după ce au ca staţii celelalte plaje: Zavia, Mega Ammos, Micri Ammos, Mega Drafi.

Mega Drafi este situată între două dealuri înalte, aşa că din şosea, se coboară relativ brusc până la mare. Deşi nu este prea mare (circa 300 metri), m-a surprins plăcut cât de bine este organizată: parcare, duşuri, cabine de schimb, şezlonguri cu umbrele, un complex situat în spatele ei cu tavernă, bar, restaurant şi locuri de cazare. În afară plajei principale, după câteva stânci, mai apar şi alte plaje mici, însă accesibile numai celor ce înoată.

În depărtare, pe dealul ce o mărgineşte în stânga, am zărit coborând către mare nişte trepte construite, probabil, de vreun proprietar ce deţine terenul abrupt de pe deal şi doreşte să aibă propria cale către mare. De pe şosea, în dreptul acelor scări, nu se vede nici o clădire, dar poate fi identificată o potecă ce ar duce la scările cu pricina.

Nisipul, în cea mai mare parte, împreună cu pietre de toate mărimile, îmbracă plajă iar apa mică la mal o face să fie îndrăgită mai ales de familiile cu copii mici ce-şi lăsau odraslele să se joace în apă, fără teamă. Privind-o de sus, din şosea, dar şi de jos, este la fel de frumoasă, aşa încât oricine ajunge s-o vadă îşi va dori să petreacă cel puţin o zi la Mega Drafi.

Următoarea „bijuterie” de la Marea Ionică, este superba Micri Ammos. După cum sugerează numele, este atât de mică, încât nu măsoară mai mult de 150 metri lungime, însă ceea ce m-a lăsat cu gură căscată este cât de bine este amenajată, părând a fi de lux. Foarte cochetă, are în spate un complex de multe stele cu hotel, restaurant, bar ce are propriile şezlonguri pe aproape toată lungimea plajei. De asemenea, există terenuri de tenis, basket în spate, accesul până la ea din parcarea generoasa, făcându-se pe o iarbă bine îngrijită, parte dintr-un gazon întins. Este cea mai sofisticată dintre plajele vizitate anul acesta, inclusiv turiştii pe care i-am remarcat aici erau mai de soi, nesemanand deloc cu cei întâlniţi mai-nainte. Muzică bună răsuna de la bar în surdină, chelneriţele, parcă străduindu-se să semene între ele, răspundeau imediat, la cel mai mic semn.

Pereţii stâncoşi laterali ce îmbrăţişează micuţa plajă sunt pietre de încercare pentru destul de mulţi turişti ce se aventurează să se caţere pe ei, uneori chiar numai pentru a-şi face un selfie. La fel şi colţii de stanca răsăriţi din mare la ceva distanţă de mal, provoacă la sărituri mulţi înotători ce ajung la ei. În apă, fundul marii este de nisip, deci plăcut la atingere, apa de cleştar te ajută să-ţi vezi degetele de la picioare, în caz că nu mai ştii cum arată. Nisipul de pe plajă te invită să te tolăneşti la soare chiar şi pe rogojină pe care găseşti un pic de loc să o aşezi fie într-o extremă a sa, fie în cealaltă.

Am revenit în acest loc ori de câte ori am avut ocazia, în trecere pe lângă ea neputându-ne stăpâni să nu oprim şi să facem o baie-două la ea, vrăjiţi parcă de mică plajă „de fiţe”.

La numai o aruncătură de bat de vreo câteva sute de metri de Micri Ammos, se situează şi sora să mai mare, după cum ne spune şi numele, Mega Ammos. E un fel de plajă „populară” la care vin şi mulţi localnici. Destul de pietroasa în apă, dar şi pe uscat şi cu intrarea deloc lină în apă, această plajă n-a reuşit să mă impresioneze aşijderea surorii sale mai mici. Dimensiunile sale mult mai generoase, atât ca lăţime, dar mai ales, ca lungime (aprox. 700-800 metri) îi conferă statutul de plajă „adevărată”, în sensul că e loc pentru toată lumea.

În formă de arc de cerc, este flancată în laterale de două dealuri pe care, simetric, se găsesc complexuri hoteliere până la care sunt construite scări, sau, chiar alei, prin pădure aşa cum este cazul celui ridicat pe cel din stânga plajei, dând o notă aparte locului. Accesul către ea este, relativ, uşor dinspre şoseaua principală, necoborandu-se prea mult. Este modernă, dispune de toate facilităţile ce fac din ea o plajă foarte căutată, are şi o parcare destul de mare, alături de multe taverne, baruri, restaurante plasate chiar în spatele său, foarte utile turiştilor.

S-a nimerit s-o vizităm într-o duminică, era foarte aglomerat şi pe plajă, şi în parcare, şi la taverne, probabil acest lucru a contribuit considerabil la părerea pe care mi-a lăsat-o, de plajă a ”tuturor”. Însă, lăsând la o parte această opinie personală, ea rămâne una dintre atracţiile principale ale zonei, recunoscută pentru aspectul său plăcut.

În cele din urmă, până la Sivota, de fapt chiar până la intrare, a mai rămas doar mică plajă Zavia, vestită pentru apa sa foarte rece cauzată de curenţii ce se năpustesc în gloful, aproape miniatural, în care natura a mai creat şi această mică minune.

Zavia mi-a creat impresia de „plaja casei”, foarte familiară, deşi nu dispunea de mai nimic dintr-ale civilizaţiei, asta pentru că părea, mai degrabă, lăsată în paragină. Avea o rulotă care, în alte timpuri, probabil servea pe post de tavernă, dar acum era închisă. Drept parcare servea pădurea de pini din spatele ei care păstra ceva urme de amenajări ce nu mai erau de actualitate, nu are duşuri, cabine de schimb sau şezlonguri, însă să nu cumva să credeţi că nu avea muşterii. În „colţul” său drept se pot închiria hidrobiciclete, bărci sau caiace. Este preponderent din nisipul grunjos, specific în regiune, cu pietre pe alocuri, apa foarte limpede, răcoritoare, nu prea adâncă la mal.

Cu toate acestea, aerul de familiaritate pluteşte peste tot, poate şi pentru că se ajunge la ea din şosea foarte repede, foarte uşor şi nu lasă loc de inhibiţii. Am găsit-o de fiecare dată (căci am vizitat-o de dreo 2-3 ori) destul de ocupată, ne-au reţinut atenţia o mamă cu două fetiţe de 5-6 ani, presupun gemene, pe care le-am găsit acolo de fiecare dată înotând ca nişte zvârlugi în apa deşi mai rece, plăcută în zilele călduroase.

În încheiere, nu ştiu cum şi în cel fel am reuşit să trec în revista plajele din arealul Preveza-Parga-Perdika-Sivota, însă eu aşa le-am perceput, prin ochii şi mintea mea. Indiferent de nota mea de subiectivism, trebuie să fim de acord că farmecul irezistibil al zonei este dat de relieful alternant pe care mama-natură l-a creat, cu siguranţă, cu scopul încântării miilor de turişti cărora le este suficient să vadă doar o dată locurile acestea mirifice, că vor dori să revină neîntârziat şi pe viitor.

---

VIZUALIZĂRI: 11110 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI