Plecat cu prejudecăți, învins de realitate sau Sithonia în septembrie 2015

TIPĂREȘTE

In mod cert Halkidiki si mai ales Sithonia nu mai este o destinație atractivă pentru turistul român. Asta deoarece marea majoritoare a iubitorilor autohtoni de peisaj grecesc și-au început periplul elen cu Halkidiki încă de acum 10-12 ani. Acest lucru se poate observa destul de ușor dacă treci în revistă forumurile turistice unde majoritatea postărilor sunt vechi de 3-4 ani.

Având prejudecata unui loc invadat de românii care vor o vacanță mai ieftină decât pe litoralul românesc și mai “la liber” decât în Bulgaria, am refuzat ani de zile să mă gândesc la Halkidiki ca la o destinație posibilă în Grecia. Ca urmare am ajuns abia în septembrie 2015 în Sithonia în primul rând din necesitatea de a parcurge într-o singură zi cu mașina proprie distanța până la hotelul ales pentru sejour. Pentru un constănțean care nu vrea plaje superamenajate cu nisip fin, după Thassos (vezi impresii), Sithonia este a doua zonă unde poți ajunge conducând mai puțin de 12 ore.

Văzând Sithonia la jumătatea lui septembrie 2015 cred că pot să-mi imaginez evoluția acestei peninsule d. p. d. v. turistic, de la un paradis al camperilor în urmă cu 20-25 de ani, la o perioadă de glorie și dezvoltare acum 8-9 ani când a fost invadată de români, “transferată” în ultimii ani bulgarilor cu venituri peste medie și sârbilor cu venituri sub medie și cu o întoarcere peste alți (probabil) 10 ani către nostalgicii campingurilor, rulotelor și corturilor direct pe plajă. Evaluarea bunăstării turiștilor bulgari și sârbi am făcut-o ținând cont de mărcile și gradul de uzură al mașinilor cu care au venit. Asta nu înseamnă că bulgarul care a venit în Sithonia cu Audi A6 și nu era nici pe departe cazat în rezervația de la Porto Carras nu ar putea locui la Sofia într-un apartament de două camera la etajul 7 într-un bloc construit în anii ’80.

Oricum în jurul nostru 65% au fost familii din Bulgaria, 30% din Serbia și 5% din restul lumii, dar în orice caz mai mulți unguri veniți cu autocarul decât români. Copii destul de mulți, evident toți preșcolari, deci destul de multă gălăgie acolo unde plaja era mai mică.

In perioada 9-13 septembrie a mai fost ceva animație, dar după 15 septembrie cam dăduse bomba cu neutroni în special pe coasta de vest (Porto Koufo, Toroni, Neos Marmaris), cea mai animată stațiune dovedindu-se a fi Sarti. Incepând cu 21 septembrie cel puțin 60% din hoteluri, restaurante, magazine, cafenele urmau să se închidă definitiv. Unele beach-baruri deja se închiseseră de prin 9-10 septembrie (Bahia, Rodia).

Vremea excelentă, +26 - 28C în fiecare zi, cu +19 - 22C seara. Apa mării foarte caldă (+23 - 25C) și foarte limpede. Nu știu dacă vara e altfel, dar vântul a bătut aproape zilnic pe coasta de est (doar două zile au fost fără valuri) și după 15 septembrie a fost vânt după masa și pe coasta de vest.

Plajele goale spre pustii, cu mici excepții pe plajele cu campinguri de pe coasta de est (Manassu, Zougrafu, Portocali). Având în vedere numărul relativ mic de umbrele fixe pe care l-am văzut, îmi închipui că în plin sezon, dacă ai ajuns pe o plajă amenajată după ora 9 AM nu mai ai nici o șansă să prinzi un sezlong liber. Ori cum în Sithonia (dacă ai suficient spațiu în portbagaj) este esențial să mergi cu scaunele tale pliante și umbrele. Chiar și acolo unde există plaje amenajate, suprafețele “la liber” sunt generoase (și de cele mai multe ori chiar mai pitorești) având unde să te așezi fără probleme cu acareturile tale.

Hobby-ul noastru fiind snorkeling-ul (vezi în: Thassos, Lefkada, Corfu) am găsit satisfacție pe aproape toate plajele pe care am fost (mergând uneori chiar și pe câte două plaje/zi). Peisajului submarin a fost spectaculos mai ales pe plajele de pe coasta de est unde apa se adâncește mai repede. Vizibilitatea sub apă 10-20m, mult peste ce am avut în Lefkada sau Corfu în aceeași perioadă a anului și apa mult mai caldă.

La Vourvourou afacerea cu bărci de închiriat era încă destul de înfloritoare, pe 16 septembrie când am luat noi barca numărul de solicitări a fost semnificativ la toate cele patru puncte de închiriere din zonă. Cred că în iulie-august chair trebuie să faci rezervare cu 1-2 zile înainte pentru a găsi barcă de închiriat în ziua în care vrei.

A fost vacanța în Grecia în care am cheltuit cel mai puțin cu masa, datorită faptului că o masă de patru persoane la orice tavernă am fost nu a trecut de 65 euro, media fiind undeva la 55 euro. Anul trecut în Corfu, costul mediu al unei mese de prânz/seară a fost de aprox. 65 euro.

Cu toate că și în Corfu și în Lefkada am cărat scaune pliante cu noi, nu le-am folosit decât o dată, pentru că întotdeauna am preferat să luăm sezlonguri decât să cărăm scaunele și umbrelele de la mașină până pe plajă și înapoi. Abia în Sithonia acest echipament și-a dovedit utilitatea fiind 5-6 ocazii în care le-am folosit pentru că plajele erau neamenajate sau sezlongurile fuseseră deja strânse. Dar spre deosebire de Corfu sau Lefkada, pe multe din plajele din Sithonia sezlongurile sunt “contra consumație” deci nu trebuie să le plătești separat, ceea ce la un sejour de 12-14 zile poate însemna contravaluarea unui plin de combustibil la mașină.

In ciuda boom-ului turistic din anii 2000, Sithonia și-a păstrat tipicul “rural” fiind parcă mai “retro” decât Thassos, mult sub Corfu și relativ pe picior de egalitate cu Lefkada. Ca urmare cei care caută vreun echivalent de Antalya sau Kusadasi trebuie să ocolească Sithonia cât mai departe pentru că nici măcar la Porto Carras nu au șansa să-și satisfacă dorința de lux.

In schimb pentru amatorii de Corbu sau Vadu, Sithonia poate constitui un mare salt calitativ din punct de vedere al peisajului și al calității apei de mare, poate chiar și d. p. v. al sentimentului de libertate (pe unele plaje din sud și sud-est). De aceea spuneam mai la început că într-un viitor nu prea îndepărtat

Sithonia va redeveni atractivă mai ales pentru „camperi”.

Si pentru amatorii de drumuri forestiere (neasfalate) Sithonia are destul de mult de oferit pentru că în ciuda faptului că vârful cel mai înalt are abia 800 m (Muntele Itamos) rețeaua de drumuri de pământ este foarte dezvoltată, realizând un adevărat păienjeniș unde principala dificultate o reprezintă orientarea și nu calitatea drumului. Noi nu am apucat să facem decât drumul Toroni – Sikia, care este foarte bun (probabil nu și după o ploaie abundentă) și fără mari probleme de orientare. Ne-am fi dorit să facem și drumul de creastă, plecând de la Sikia pentru a ajunge la Partenonas, dar nu am mai găsit timp pentru el.

Tatăl gazdei noastre (d-nul Zisios) știe foarte bine aceste drumuri și plajele cu potențial pentru snorkeling, scuba, pescuit subacvatic. I-am arătat track-urile GPS pregătite de acasă după Google Earth și s-a mirat că am nimerit atât de bine drumurile de pământ cele mai bune. Ne-a spus că sus pe munte nu sunt decât foarte puține indicatoare la intersecții, scrise de mână în grecește, pe plăci mici de lemn și ca urmare greu de descifrat. Rețeaua de drumuri este atât de alambicată încât au fost nemeroase cazuri cu turiști plecați cu diferite mijloace de locomoție (bicicletă, scuter, mașină) care au făcut ore întregi până au reușit să iasă din nou la asfaltul drumului de coastă care înconjoară peninsula.

CONCLUZIE: Dacă nu ați fost în Sithonia (Halkidiki) dar vă bate gândul să vă duceți în Lefkada sau Kefalonia, sfatul meu este să optați pentru Sithonia la început sau sfârșit de sezon. E mai aproape și veți ieși mai ieftin. Plajele sunt mult mai multe, mult mai accesibile (pe cele mai multe ajungi direct cu mașina) și majoritatea au nisip pe mal și la intrarea în apă, chiar dacă ceva mai în larg sunt stânci. Apa în general se adâncește treptat și este mai limpede decât am găsit-o eu în Marea Ionică. Peisajul poate este mai puțin spectaculos decât în Thassos, Corfu, Lefkada pentru că munții sunt mai puțin înalți în Sithonia, dar nu trebuie să mergi foarte mulți km pt. a găsi o plajă care să fie pe sufletul tău.

---

VIZUALIZĂRI: 9068 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI