Rezovo -ultimul pamant bulgaresc

TIPĂREȘTE

De multe ori m-am intrebat: ce este dincolo? Cu ani urma, pe cand eram student, intr-o vacanta petrecuta in Vama Veche era sa iau o ,,urecheala'' zdravana de la granicerii romanii; mergand pe tarm am ajuns la indicatorul frontiera, tarmul mai merge 2-3 km in linie dreapta si apoi coteste brusc. Curios, am zis sa vad ce este dupa coltul respectiv, am inaintat cateva sute de metrii si am fost interceptati de cativa domni galagiosi: granicerii. Dupa atatia ani (vreo 12 la numar, parca) ma gandesc cu groaza ce puteam pati, totusi, atunci, granicerii au inteles situatia si, dupa o mustruluiala zdravana ne-au lasat in pace.

Este vara, suntem in a doua zi de concediu la Sinemortets, in sudul Bulgariei. Dupa o zi de concediu inca mai am chef de condus; neastamparul nu imi da pace, concediul de odihna este pentru... pensionari, noi vom avea timp de asa ceva in alta dimensiune. Ii spun sotiei: ,,draga, nu vrei sa vezi cum arata o granita de uniune europeana? ''. Convenim sa facem deplasarea dupa amiaza, dimineata o vom dedica statului la plaja si balacelii in mare, caldura este mare, deh, luna lui cuptor.

Plecam fara prea multa tragere de inima, cine stie ce vom gasi. Drumul l-am parcurs destul de rapid, in cca. 20 minute, dupa un luminis gasim un rest de gard de sarma ghimpata si o inscriptie in mai multe limbi (si engleza) ce ne avertizeaza despre faptul ca patrundem intr-o zona de granita protejata, mai mergem cateva sute de metrii si padurea se rareste, in fata se zareste o placuta indicatoare: Rezovo.

Am ajuns, ultima localitate de pe tarmul bulgaresc. Inaintam si spre capat soseaua se opreste, in centrul localitatii, direct la pichetul de graniceri. In fata pichetului parcam, este o parcare mare folosita de toti turistii ce vin sa viziteze zona. Privelistea este spectaculoasa; la 200 de metrii pamantul se termina brusc si cade in mare, peste mare, la mica distanta, se vede alt tarm, mult mai plat si cu o plaja foarte frumoasa: este tarmul turcesc.

Granita ce imparte cele doua tari este la raul Rezovska, in partea turceasca raul iese intr-o frumoasa limba de pamant si se pierde in mare. Pe ultimii metrii de pamant turcesc a fost ridicata o tabla indicatoare a numelui tarii precum si un portdrapel; eu nu am vazut nici o miscare pe malul turcesc, desi am verificat cu ajutorul camerei video tarmul pana la linia orizontului, nu am vazut nimic, nici tipenie de om (poate s-au pitit cu totii cand au auzit ca vin romanii).

Intram in mica bisericuta ce se inalta chiar pe mal si aprindem cateva lumanari; la bulgari lumanarile pentru cei vii se aprind intr-un sfesnic mare (ca la noi) iar cele pentru morti intr-o tavita de nisip pusa pe podea, Dupa ce indeplinim ritualul, iesim din biserica si coboram scarile pana la mare. Ne plimbam linistiti si fericiti de-a lungul malului bulgaresc fara sa ne intrebe nimeni de sanatate (ma asteptam sa vina granicerii).

Admiram barcile pescarilor bulgari si, peste rau, la umbra unor salcii, pe cele ale turcilor. Admiram malurile stancoase ale raului, facem poze si filmam. La intoarcere aflam si malurilor stancoase de la gazda noastra. Astfel, pana prin 1990, raul avea o latime de peste 100m. Dupa 90, ambele parti au inceput sa arunce bolovani in apa, pietre si roci, in speranta de a castiga cativa metrii din teritoriul celuilalt (stiut fiind faptul ca granita de-a lungul unui unui rau se afla la jumatatea luciului de apa). O fi adevarata sau fantezista, povestea m-a facut sa zambestc, si in alte parti oamenii se lupta pentru o palma de teren desi au teren nemasurat.

Dupa plimbarea de rigoare urcam malul si o pornim la pas prin sat. Cateva case mai vechi, un teren mic de joaca pentru copii, cateva hoteluri mici; acesta este Rezovo. Un alt obicei la bulgari este acela de a afisa necrologul mortului impreuna cu poza la intrarea in case, curti sau copaci; la Rezovo am vazut multe asemenea afise. Plimbarea propriu zisa nu ne-a adus mare lucru, am vazut o localitate a carei populatie este imbatranita, case vechi si altele cateva in constructie. De principiu, nu prea ai ce face pe aici, poate cei ce sunt pasionati de safari sa fie mai norocosi.

Am incheiat plimbarea la lasarea intunericului, atunci cand tantarii au dat atacul si ne-am intors la Sinemorets pe acelasi drum.

---

VIZUALIZĂRI: 4851 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI