Gapyeong, o altfel de Coree….

TIPĂREȘTE

Gapyeong, este un mic gun, (unitate administrativă similară județului), aflat la circa 60 kilometri nord-est de Seul, renumit prin pădurile sale de pini coreeni cu semințe comestibile, dar mai ales prin Insula Nami și prin Grădina Calmului de Dimineață poate, cea mai frumoasă grădină din Coreea și nu numai...

Ca de obicei am plecat devreme de la hotel, în jurul orei 08:00, cu metroul, linia 3 de la stația Anguk de lângă hotel, o stație până la stația Jongno 3(sam)ga, apoi schimbat cu linia 1 până la stația Hoegi și de aici am luat două trenuri cu transfer ușor între linii. Mai întâi am mers cu trenul notat GJ, adică Linia Gyeongui-Jungag până la stația Mangu, după care am schimbat cu trenul notat G, adică Linia Gyeongchun până la stația Gapyeong. Nu am avut nicio problemă cu biletele folosind card T-Money peste tot, pe liniile de transport. Foarte bun pentru simulare timpi, preț și folosire transport în Seul și zone limitrofe este site-ul dmzap1.seoulmetro.co.kr/s ... ap.action?eng=Y. Am ajuns în gară și pe indicatoare am ieșit din ea, este destul de mare.

La ieșire se vede în partea dreaptă Centrul de Informare Turistică unde am intrat și noi pentru pliante și pentru a întreba de stația de autobuz. Întrebare inutilă pentru că aceasta se afla chiar vizavi, trecând strada. Era adunată destulă lume care aștepta autobuzele.

De aici puteam să folosim doar Gapyeong City Tour Bus pentru a vizita cele trei obiective mari: Insula Nami, Petite France și apoi Grădina Dimineților Liniștite pentru o sumă modică de 6000 woni (5 euro), bilet ce se cumpără de la șofer și este valabil o zi. Site-ul este iamontheroad.net/blog/gap ... -intra-city-bus. Am preferat pentru a câștiga timp să luăm primul autobuz care mergea la Insula Nami, autobuzul 33-5 și în circa 15 minute am coborât în zona debarcaderului pentru Insula Nami. Pentru încadrare în timp precizez că durata călătoriei a fost puțin peste două ore de la hotel la acest obiectiv.

Insula Nami, este o mică insulă, în formă de semilună, mărită ca urmare a construirii în anii 1950 a unui baraj pe Râul Han, aflată la peste 60 kilometri de Seul și la aproape 4 kilometri de Gapyeong. Este cunoscută de peste 550 de ani, de când tânărul general Nami, de doar 28 de ani, este înmormântat acolo. Viața generalului a fost una obișnuită pentru dinastia Joseon. Membru al familiei regale, cu o inteligență deosebită, începe pregătirea militară la 17 ani, devine erou în timpul regelui Sejo, pentru ca succesorul acestuia, regele Yejong, să îl condamne, în urma unor acuzații false, la moarte. A fost executat împreună cu mama și credincioșii săi. Reabilitat peste vreo două sute de ani i s-au redat onorurile cuvenite. Cu toate că mormântul lui nu a fost descoperit, s-au găsit o mulțime de pietre din el, pietre care ar fi trebuit să apere trupul înmormântat acolo. Mai mult a fost apărat de mitul lui de erou și de credința coreenilor că orice piatră luată de acolo aduce nenorociri. După ce a cumpărat, în anii 1960 insula, proprietarul a ridicat un mausoleu pentru comemorarea lui așa că, astăzi, mormântul se bucură de toată considerația meritată de eroul Nami.

Insula a fost împădurită, s-a format pădurea de metasequoia cu copaci uriași străbătută de o frumoasă alee, au fost efectuate o mulțime de amenajări și a devenit foarte cunoscută mai ales, după ce în anul 2002 a fost locul filmărilor pentru serialul sud-coreean “Winter Sonata”, “Poveste de Iarnă”.

În 2006 insula a fost declarată Republica Naminara, o națiune independentă cultural din interiorul Republicii Coreea, o republică cu drept de autoguvernare și de a emite un “pașaport”. Ca orice națiune independentă, Naminara are drapel propriu, albastru cu o semilună și o busolă, timbre, monedă, toate îmbinând sentimentul oriental cu imaginea de basm și ecologică a insulei. În 2010 Republica Naminara a fost desemnată Parc UNICEF pentru Copii. Este singurul din Coreea, în lume existând doar 14 astfel de parcuri.

Accesul în insulă se face pe bază de “viză” luată de la Biroul Emigrări, pentru străini cost 8.000 woni pentru traversare cu feribotul, care circulă între orele 07:30 și 21:00, cu plecări din 20 în 20 de minute. În zona debarcaderului se află și Zip Wire, temerarii preferând să alunece pe cablu până în insulă contra sumei de 38.000 woni. Traversarea cu feribotul a durat circa 10 minute. Site-ul este namisum.com/en

Am pozat din depărtare râul, insula și am ajuns la debarcaderul care ne-a întâmpinat cu doi oameni de zăpadă, simbolul filmului “Poveste de Iarnă”, deveniți și simbolul insulei. Îi voi întâlni în diferite mărimi peste tot în insulă.

Am început turul insulei trecând pe lângă Mormântul Generalului Nami vegheat de o stelă și câțiva din credincioșii săi.

Am continuat plimbarea pe o alee de pini coreeni, plină cu turiști asiatici care pozau de zor, am trecut pe lângă Muzeul Cântecului, cu expoziție pentru muzica pop coreeană și instrumente muzicale, cu sală de practică, și ne-am oprit la Statuia lui Merlion, mezinul “clanului Merlion” din Singapore pe care îl văzusem în decembrie 2014. Am pozat de pe maluri și podețe iazul acoperit de nuferi printre care înota mulțime de pești și ne-am oprit la Festivalul Prietenii Ceramicii unde mi-ar fi plăcut să găsesc și câțiva olari de-ai noștri, dar...

Lângă micul dar frumosul Centru de Informare Turistică, ca toate centrele bine dotat, am fost salutați în mai multe limbi, nu prea am înțeles bine ce scria! , am salutat și noi drapelele expuse, printre care și cel al Republicii Naminara, am admirat Palatul UNICEF, parcă e un castel de poveste, și am continuat plimbarea printre totemuri cu fețe umane mai mult sau mai puțin plăcute și oameni de zăpadă, printre apă și verdeață. Mi s-au părut interesante Biblioteca din Parc și Statuia Alăptării la Sân, dar și frumoasa Alee de Metasequoia, binecunoscută din film, este impresionantă. Parcul este legat de film și prin statuile, pozele și locurile de filmare care se regăsesc aici. Importanța lui ecologică este dată de mulțimea de obiecte decorative realizate din reciclabile, de păsările și animalele ce se plimbă libere prin parc, de verdeața care îl acoperă. Și încă ceva, pe insulă circulă doar biciclete și un trenuleț electric.

Nu voi descrie prea mult, pentru că insula este de văzut, nu de povestit. Pozele vor descrie mult mai bine decât mine. Lângă debarcader sunt și magazine de unde am cumpărat tricouri coreene foarte bune, personalizate cu insula și nelipsiții magneți, prețuri bune. Vizitarea insulei a durat circa două ore pentru noi, pentru coreeni cred că toată ziua...

Feribotul ne-a dus înapoi la debarcader, apoi am mers în stația Insula Nami de unde venisem dimineața pentru a lua un Shuttle Bus al Companiei Gapyeong City Tour despre care am scris mai sus până la Stația Petite France la care am ajuns fără oprire în circa 25 de minute.

Petite France, este un sat cultural francez și un centru de instruire pentru tineret. De la orele 09:00 până la orele 20:00 vinerea și sâmbăta, până la 18:00 în celelalte zile, contra unei taxe de 8.000 woni se descoperă aici, în apropierea capitalei coreene, atmosfera franceză. Are un site foarte prietenos pfcamp.com. Cuprinde 16 clădiri în stil franțuzesc, de culori deschise, ridicate pe un deal, ce par a fi un sat de pe coasta Mediteranei sau din Alpii Piemontezi, ce găzduiesc muzee, ateliere de lucru, restaurante, cafenele și pensiuni.

Am vizitat mai întâi Casa Memorială Saint-Exupery, autorul romanului “Micul Prinț”, clădirea principală a “satului”. Atmosfera și multe scene din roman transpuse în “sat”, un făcut ca Petite France să fie cunoscut și ca Parcul Tematic Micul Prinț. Un Turn Eiffel reprodus la scară mică, Casa lui Jean și Casa Mariei, Casa Tradițiilor Franceze o galeria cu sculpturi și picturi, Cocoșul Galic, Galeria Coasta de Azur, expozitie de pictură și sculptură din regiune, mi-au reamintit excursia de pe Coasta de Azur din februarie 2014, despre care nu am reușit să scriu.

Pentru copii, și nu numai, sunt prezente Teatrul de Păpuși, în sală, Teatrul de Marionete, în aer liber, la Amfiteatru unde am asistat și noi și sunt amenajate Ateliere de Lucru unde se pot crea din ipsos și apoi picta diverse modele, cele mai multe fiind, normal, Turnul Eiffel și Micul Prinț. Creațiile se pot păstra ca amintire. Se mai pot vedea Parcul Fluturilor și multe reprezentări cu Micul Prinț, Pinocchio și alte personalități ale copilăriei. Le-am văzut și noi și pot spune că mi-au plăcut.

Am pierdut ocazia de a asculta orga și prelegerea despre istoria ei renunțând să vizitam Casa Orgii. Pentru promenadă este amenajată și o alee cu mai multe puncte de belvedere asupra “satului” și împrejurimilor, pe care nu am ratat-o. Se află și un Observator de unde se fac poze frumoase asupra zonei

Vizita noastră în Franța din Coreea a durat puțin peste o oră, dar zic eu, a fost un adevărat spectacol, greu de descris în cuvinte, ușor de povestit de poze. Ne-am simțit puțin copii și nu numai… Coreenii savurau zona, cred că stăteau aici mult timp, având totul la dispoziție. Pentru noi timpul nu ne dădea răgaz...

Am revenit la stația în care coborâsem și am mers, cu același autobuz, trei stații, până la Grădina Calmului de Dimineață, ajungând în circa 45 minute. Precizez că distanțele sunt mari și taxiul este exclus în ceea ce privește prețul. Marea majoritate a coreenilor foloseau ori autoturismul propriu, ori acest excelent Shuttle Bus.

Grădina Dimineților Liniștite, o tânără de numai 21 de ani, dar una din cele mai vechi grădini private din Coreea de Sud, ocupă o suprafață de 33 hectare și adăpostește circa 5.000 specii de plante, multe din ele originale de pe Muntele Baekdu, muntele spiritual al coreenilor. Florile sunt în floare din martie până în noiembrie, grădina fiind cu adevărat plină, plină de flori, plină de vizitatori, plină de frumusețe. Este vizitată anual de circa un milion de vizitatori, dar, cred eu, foarte puțini nonasiatici; în vizita noastră de două ore am întâlnit doar doi nonasiatici pe care i-am și pozat.

Numele grădinii este inspirată de unul din poemele cunoscutului poet indian Rabindranath Tagore, cel care a definit Coreea ca Țara Dimineților Liniștite, designerul reușind un armonios echililibru între conceptul coreean de curbe naturale și asimetrie, între plante și alte materiale, armonizând grația clasică cu frumusețea modernă. Site-ul este morningcalm.co.kr/_ENG/html/main.php. Cuprinde 20 de grădini tematice care o acoperă cu flori tot timpul anului, fiecare anotimp având reprezentarea lui.

Iarna este reprezentată de cel mai mare spectacol de lumini din Coreea. Suprafața grădinii este decorată în totalitate cu milioane de lumini și ornamente ce aduc bucuria Crăciunului înzăpezit. Se spune că este o feerie atunci când fulgii de zăpadă plutesc în lumina strălucitoare iar zăpada capătă toate culorile. Pomii iluminați și machetele din lumini desăvârșesc frumusețea grădinii atât ziua cât și noaptea.

Primăvara are specific cele peste o sută de mii de narcise, lalele și azalee regale, la care se alătură florile de cireși și de caiși japonezi. Grădina devine un paradis al florilor, plin de parfum, sub razele blânde ale soarelui de primăvară. Îmi imaginez cum este să vezi azalee de culori diferite, mari cât omul, unele lângă altele!...

Vara este sărbătoarea irișilor și a hortensiilor, a trandafirilor și a trandafirilor Sharon, floarea națională a Coreei de Sud. Sunt peste o sută tipuri de trandafiri diferiți prin formă, culoare sau parfum. O nebunie!...

Sărbătoarea Toamnei este dominată de parfumul celor circa 500 de tipuri de crizanteme și de superbele culori ale frunzelor. Miile de crizanteme în toate culorile, copacii ginkgo și katsura, arțarii și alunii coreeni cu frunzele lor în toate nuanțele de roșu și galben se găsesc peste tot în grădină.

Liantul celor trei anotimpuri este Grădina Florilor Sălbatice, o grădină cu multe flori rare, aduse din munții Coreei și care înfloresc de primăvara până toamna, care văzută de la distanță pare un tablou oriental.

Am plătit taxa de intrare, 9.000 woni de persoană, (era sâmbătă, de luni până vineri costă 8.000 de woni) și am intrat în grădina ce poate fi vizitată de primăvara până toamna de la 08:30 până la apusul soarelui. Iarna, când luminile se aprind la ora 18:00, se vizitează între 11:00 și 21:00.

Nu voi descrie prea mult cele văzute, de fapt nu am cuvinte să le descriu, voi vorbi despre câteva lucruri, aș zice mai pământene, urmând ca pozele să spună restul...

Am Fost Acolo la începutul lunii septembrie și am găsit grădina la confluența dintre vară și toamnă, o perioadă bună pentru vizită.

Trecând pe lângă Grădina Orașul Natal, replica unui oraș tradițional coreean cu case acoperite cu țiglă sau stuf, cu mușchi, azalee, magnolii și trandafiri, și pe lângă Grădina plantelor ierboase am ajuns la Seră, am pozat și am urcat destul de mult pe scări din lemn dar și pe alei spre Grădina și Casa Alpină. De la înălțime am avut astfel o minunată perspectivă asupra împrejurimilor pe care le-am privit, pozat și admirat. Sunt niște peisaje impresionante în care aleile trec printre rondurile de flori și se continuă cu podețe și pasarele peste văi și ape ce scânteiau în soarele de vară.

Am coborât apoi și am continuat plimbarea pe la Grădina Trandafirilor Sharon până la Grădina Florilor Sălbatice la care mi-a plăcut armonia dintre flori, iazuri, pâraie și poduri arcuite și combinație deosebită de culori. Grădina este cu adevărat foarte frumoasă. Am mers apoi la Grădina Lumina Lunii, care arăta minunat chiar și în Lumina Soarelui. Îmi pare rău că nu am putut să o văd după înserare, în toată spledoarea ei. Pe Calea Paradisului am coborât la Grădina Reședinței de Vară și de aici la Grădina Iazului.

Am intrat la Casa Ceaiului unde am făcut un mic popas și am servit un ceai cald de muguri de pin coreean, 6.000 woni, iar soțul a luat o doză de suc cu nelipsita gheață la prețul de 3500 woni. Puțină lume, prețuri cam mari, plătisem doar intrarea...

Ne-am întors la Grădina Scufundată. Are forma Peninsulei Coreene, sudul și nordul formează un tot acoperit cu flori, fără zonă demilitarizată. M-a emoționat mesajul transmis: dorința sudului de a se uni cu nordul. Impresionată am renunțat la Piața de Dimineață, deși se vedeau bătrânii ienuperi contorsionați, cu trunchiuri albite ca niște oase, dar ne-am oprit la Ienupărul Milenar, un ienupăr chinezesc despre care se spune că are o mie de ani. Am mers la ieșire la magazinul de suveniruri și pentru ceva cumpărături unde aproape toate produsele erau pe bază de plante. Am cumpărat săpunuri, destul de scumpe, de parfumuri nu m-am putut lipi... Aveau un magazin și pentru flori și semințe. Acum îmi pare rău că nu am cumpărat măcar o cutie cu ceai, era sigur calitativ, mi s-a părut totul scump, cel puțin pentru mine...

Puțin obosiți, mai mult sub impresia celor trăite în grădină, am văzut o stație de autobuz în care așteptau câteva persoane, ne-am așezat pe o bancă și am așteptat autobuzul. Acesta a venit dar nu era Shuttle Bus, ci un autobuz local. Nefiind atenți, am oprit la prima stație întâlnită, nu am coborât în parcarea în care sosisem. Am mers la stație, dar a trebuit să așteptăm și să luăm un autobuz ce a plecat mai târziu. În circa 30 de minute fără oprire am ajuns la Stația Cheongpyeong de tren, de unde cu aceleași două trenuri și metrou am revenit la hotel.

Gapyeong este reprezentativ pentru Coreea și coreenii care redau atmosfera din trecut, creează anumite zone, clădiri, evenimente care le-au plăcut și i-au impresionat. Insula Nami creează atmosfera orientală, de basm dar și pe cea a filmului “Poveste de Iarnă”, Petite France îți dă impresia că ești pe coasta Mediteranei, iar Grădina te plimbă prin toate anotimpurile, prin toate regiunile și prin toate grădinile coreene, din care a luat ce e mai spectaculos.

Din Seul se ajunge destul de ușor cu mijloacele de transport în comun, așa ca noi, se poate merge cu ghid sau se organizează excursii la două sau chiar toate trei obiectivele prezentate. Oricare ar fi varianta, Gapyeong merită văzut!

---

VIZUALIZĂRI: 1919 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI