GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Avionul meu spre Seoul parcă zboară mai repede decât gândul îndepărtându-mă de trăirile sălbatice din stepa lui Ginghes Han iar perspectiva cunoașterii unui unei țari cu cel mai performant sistem educațional din lume dar și cu cea mai aclamata democrație asiatică, mă pune în postura de asista la o adevărată schimbare de macaz a cursului evoluției omului pe drumul plin de obstacole al civilizației. Sunt nerăbdător să văd țara chihlimbarului și a jadului, a celui mai bun ginseng sălbatic din lume, o țară a recordurilor depășite în materie de economie în plan mondial. Dar, în același timp, și o națiune divizată, învăluită într-un șal alb de doliu pentru că inima ei bate, în aceeași cadență, de o parte și de alta a unui fluviu înroșit de un război fratricid, rămas deschis în ultimii șaptezeci de ani...
Cum pot trăi milioane de frați despărțiți doar de un curs de apă-pe de o parte o populație prosperă, dornică de unire, pe de altă parte, câteva milioane de oameni crescuți într-un amestec de militarism și idolatrie fanatică în care orice pas spre libertate este crunt reprimat? Cum se poare evada din infernul nord coreean de unde nu scapă nici pasărea zburătoare și ce plutește în aer peste zona militarizată de la granița celor două popoare care trăiesc drama izbucnirii unui nou conflict între frații de sânge?
Oare cum pot coreeni munci mai întâi pentru țara lor și, mai ales, cum pot elevii studia între 14 și 16 ore pe zi, cu opțiunea de a-și prelungi programul în bibliotecile deschise și pe timpul nopții? Ce mai pot ei da societății după un program care ar pune orice elev european pe fugă?
Aceste sunt câteva din întrebările care sper să-mi călăuzească pașii în cele câteva zile de căldură tropicală ce le voi petrece în Coreea de Sud dar și la un pas de surata ei, Coreea de Nord, o țară ce stă pe un butoi de pulbere nucleară.
Lumea nouă dintre aeroport și hotel
Primul contact cu aeroportul Incheon din Seoul - clasat opt ani la rând ca cel mai bun din lume- îți amintește de impactul cu tehnica la vârf din Singapore și Tokyo, unde nimic nu pare întâmplător, nici măcar traseele lungi până la ieșire... Urci mai întâi într-o mașină a timpului în care parcurgi aproape doi kilometri până la un tren subteran ce te duce spre un terminal, la care șoferul unui autocar, după ce își bea tacticos ceaiul, te duce preț de douăzeci de minute spre un alt terminal de unde îți vei recupera bagajele. De aici, mai urci două etaje pentru a ajunge la locul faptei, timp în care, pe scările rulante, ai în față ochilor o paradă din profil a cele mai frumoase reprezentații a rasei galbene din Asia. Atât în locurile publice cât și pe străzi coreeni surprind prin grația femeilor cu un aer ușor preocupat și cu bărbați având un limbaj corporal de plin angajament, cu gesturi vioaie, ce se mișcă parcă după zicala lor națională: „dacă azi mergi încet, mâine va trebui să alergi”
La o primă vedere lipsește totuși încrâncenarea japonezului sau a celor din Singapore, dar lipsesc și valurile molatice din oralele chinezești sau mongoleze, unde mulțimile privesc mai mult în jos, cu aerul că ordinul venit de la Șeful Suprem trebuie dus până la capăt. Greu pot trece cu vederea că, spre deosebire de șoferul japonez, cel coreean îmi tot ajustează prețul până la hotel, pe măsură ce-ți oferă informații turistice la prima mână.
În liniștea nopții tropicale, încep sa descopăr Orașul Minune de pe Râul Han, ca pe o îmbinare de autostrăzi cu un aer science fiction, în care spațiile verzi, centrele financiare, pagodele și templele cu o arhitectură acrobatică, ca și zonele rezidențiale, sunt așezate într-un cerc de munți verzi cu păduri bogate ce-ți mângâie privirea.
In apropiere de Hotel Ambassador, cu o organizare interioară și un confort asumat de toți oaspeții și angajații, în fața unui zgârie-nori, îmi atrage atenția o statuie imensă de jad albastru ce salută cu o plecăciune cordială trecătorii. Aceeași reverență o găsești la cei de la recepție-un gest ce se poate repeta de zeci de ori pe zi, ca o monedă națională de schimb pornită tocmai din vremea Dinastiei Joseon, o dinastie care domină o parte din istoria Coreei.
Adorm buștean iar în zorii zilei ce se anunță din nou toridă mă apropii de fereastră ca să pot admira o geometrie de lumini venite dintr-un cer oriental limpede și o altă mare de lumini din jurul meu. Când deschid fereastra, mi se pare că aud un cor de câini interpretând o arie dintr-o simfonie tristă, scrisă anume pentru ei, cu schelălăială și vaiete ce fac parte dintr-un scenariu suprarealist, aici în inima Asiei civilizate. Adorm din nou cu greu, la gândul că de mic am tot crescut câini pe care îi ador și acum.
În ziua următoare, personalul din restaurant îmi confirmă că este vorba de o rasă de câine pe nume „maidanezul blond”, un adevărat deliciu gastronomic în mai multe țări din Asia, a căror carne se frăgezește „live” în zorii zilei, atunci când somnul este mai dulce pentru oaspeți.
Acum îmi amintesc de ce, la auzul planurilor mele asiatice, un coleg din Anglia mi-a spus zâmbind: „Mind your meals!”, în traducere liberă, “Vezi ce mănânci! ”
Trimis de glcitizen in 29.10.16 11:31:40
- A fost prima sa vizită/vacanță în ASIA - ALTE LOCURI
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat în rubrica "Descoperă Seul, SEUL (SEOUL)" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
@glcitizen:
Doamne, ma omori cu dulciurile!
Despre aceasta "zona" nu cunosc aproape nimic, doar ce stie majoritatea dintre noi; dupa articolele ce au aparut pe aici si in urma carora tot deschid alte pagini, incep si eu sa invat. Articolul acesta va fi reluat la citire cu mai multa atentie.
Si nu intamplator am nimerit primul vot, cand apare anuntul ca ai postat ceva nou, imi suna alarma aia de bine! Sa nu te opresti din scris - nici din colindat - altfel faci cateva victime pe afa.
O zi frumoasa!
Vazut si pozele, impresionanta P12.
Doamne din Kenia, ceva asemanator am intalnit in Corfu Town in cetatea veche si dupa cum vorbeau intre ele, ma simteam cam mica cu toate cunostintele mele despre istoria insulei !
@glcitizen: felicitari, un post foarte interesant si emotionant in acelasi timp. Recunosc ca ma numar printre caucazienii care nu prea pot face diferenta dintre coreeni, chinezi si japonezi.
Probabil dupa cateva calatorii prin Asia as putea, poate, si eu sa fac diferenta.
Dar deocamdata nu vad cum as putea sa ajung acolo.
Mª bucur ca am reusit sa dau primul vot, la multe inainte!
@glcitizen: Felicitări pentru review "dragă colega" îmi permit să-ți spun după plimbările noastre atât de apropiate ca timp în același loc.
Formarea mea mai exactă de om pe partea tehnică nu este atât de ludică cu a ta. Oare greșesc? Nu am darul de a scrie ca tine atât de frumos.
Votat cu plăcere și bineînțeles că voi citi tot ce vei scrie în continuare!
Am văzut toate cele trei aeroporturi despre care vorbești din Tokyo, Singapore și Seul într-un timp apropiat și nu știu care este mai frumos. Aș alege între Singapore sau Seul...
@glcitizen: Hai că mi-am pus un coniac, ascult Leonard Cohen, citesc pe AFA, mă impresionează introducerea lui Malimu în lumea coreenilor, sunt într-o pauză bine meritată
Am zis că e de la alcool, că mi se pare că citesc despre câini 
. Sincer, chiar mă așteptam, nu m-ai surprins de data aceasta 
, știam eu că oamenii aceia servesc ”delicatese”. Dacă-mi spui că ai mâncat și carne de câine, chiar că rămân blocată.
Pozele foarte frumoase, au și ei femei drăguțe dar tot nu se compară cu româncele noastre.
Malimu! Bine că ai scăpat de trăirile sălbatice și ești în civilizație
Tare m-am gândit cum să fac să iau o pauză, să te citesc, să admir pozele, să îți scriu un ecou... Am reușit, nu puteam să las îngrijorarea să te cuprindă.
Felicitări, aștept continuarea.
@mprofeanu:
Te contrazic, mi-ai trezit, prima, curiozitatea asupra acestei zone, macar teoretic caci de ajuns, imi este greu sa zbor atatea ore.
@elviramvio:
Iti multumesc pentru ecou. Da, asa este, au toți ochii mari si migdalati dar, de fapt sunt patru bifurcatii de rasa galbena in toata Asia.
Lumea iti ofera un spectacul non stop si trebuie doar sa-ți alegi ce te impresioneaza mai mult.
@crisv:
Multumesc pentru aprecieri. Niciodata sa nu spui niciodata. Poate intr-o zi vei merge acolo si te voi sfatui cum sa te descurci.
@krisstinna:
Multumesc pentru cai ai intrerupt ceva important ca sa-mi trimiti un ecou.
Daca ai fi in Coreea, la asa cogniac ti s-ar recomanda calduros o pulpita de ciine cu salata marina... dar glumesc, desigur.
Sincer, nu am gustat asa ceva pentru ca am simtit mirosul-sper sa revin cu povestea asta intr-un ecou.
Si mie imi place Cohen.
@mprofeanu:
Iti multumesc pentru apreciere si fair play. Sa stii ca si eu iti admir simtul detaliilor si al descrierii precise, atit de utile.
Pina la urma o persoana de formatie tehnica si un filolog nu pot decit sa se completeze, spre binele celor ce ne citesc.
Cu noi doi lumea asiatica apare in lumini mai frumoase si mult mai ospitaliera fata de vechile prejudecati pe care le aveam despre ei.
@glcitizen: Mi-a plăcut cum ne-ai introdus în civilizația Coreei de sud, că despre cea de nord nu poate fi vorba.
Îmi imaginez că aeroportul este imens de ați mers atâta până la recuperarea bagajelor și după la hotel.
Îmi place cum surprinzi în poze atmosfera stradală.
În poza 11 am înțeles că era vorba despre mâncare dar ce era?
Cu mare plăcere citesc tot ce ne scrieți despre excursiile prin lume.
Felicitări aștept continuarea.
Toate cele bune.
@ANILU:
Itimultumesc pentru aprecieri, Anilu.
Da, aeroportul nu se mai termina...
La meniu, am distins pe linga tuna, salate de asparagus, fasole, varza coreeana, caapa verde si susan. Au toate gust excelent dar sunt facute pentru stomacele mai mici, cum ar trebui sa avem si noi.
@glcitizen: Eu am ramas fara cuvinte, articolul tau contine 2 elemente care sunt definitorii pentru votarea lui, povestea spusa de tine, precum si destinatia.
Cred ca incet, incet (de fapt din ce in ce mai repede) iti atragi fani. Ai un fel de a povesti incat daca deschizi articolul uiti de ce este in jur si asta este motivul pentru care pot sa-l citesc de abia astazi.
Cat despre destinatie, imi propun ca unul dintre Mos Craciunii viitori sa-mi ofere surpriza unei vacante in Coreea.
Pana atunci insa, votat cu foarte mare drag, felicitari.
@mishu:
Multumesc frumos pentru cuvintele de apreciere, Mishule.
Ma vad obligat sa vorbesc personal cu Mos Craciun despre viitoarea ta calatorie in Coreea de Sud...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2018 În inima Seoulului — scris în 04.04.18 de Tesaria din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Seul, din cele mai vechi timpuri până azi… — scris în 09.04.17 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Memorialul Războiului Coreean din Seul, memorialul unei permanente drame … — scris în 02.04.17 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Gapyeong, o altfel de Coree…. — scris în 26.03.17 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Prin Seul, mai mult pe jos…. — scris în 15.11.16 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Seul, pe jos prin zona centrală — scris în 01.11.16 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2016 Seul prima zi - Palatul Gyeongbok, nu doar palat… — scris în 26.10.16 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată