La capatul lumii... Sesimbra si Cabo Espichel

TIPĂREȘTE

Dupa Setubal si castelul Palmelei (vezi aici), intr-o alta zi am traversat Peninsula Setubal spre sud-vest. Si am trait momente pe care nu cred ca am sa le uit vreodata.

Inainte insa sa povestesc despre cele doua locatii deosebite amintite in titlul review-ului, ar fi incorect din partea mea sa nu amintesc despre Azeitao. Ceea ce mi-a atras atentia in mod deosebit aici, pe langa vilele de tip resedinta ridicate in stil renascentist, au fost culturile de vita de vie. Se vede ca oamenilor de aici la place vinul. Si am gasit magazine unde pretul unei sticle de vin ajungea pana la 1000 euro.

Ne continuam drumul spre sud pe un drum national deloc aglomerat si cu cateva serpentine usoare si ajungem la prima noastra destinatie: Sesimbra. Desi in trecut era un oras pescaresc, astazi, in momentul vizitei mele, parea o statiune in toata regula. Impanzita de hoteluri frumoase, terase si o plaja extraordinara cu nisip curat si apa de culoare atat de asemanatoare cu cea a cerului incat in departare nu puteai deosebi foarte bine linia orizontului.

De cealalta parte, spre tarm, stanci si coline si bineinteles un castel in varful uneia dintre ele. Ne-am propus ca la intoarcere sa urmam indicatoarele rutiere si sa vizitam si acest castel, aparent mai mare decat cel din Palmela.

Am petrecut o zi calduroasa (erau 28 de grade Celsius la inceput de aprilie) pe plaja din Sesimbra care in sezon am inteles ca este foarte aglomerata. Foarte multi turisti stateau la soare, iar curajosii faceau chiar si baie in ocean. Nu stiu cat de rece era apa, pentru ca nu am incercat, dar cu siguranta nu era calda. Insa caldura de afara si soarele care ne ardea fetele efectiv, te indemnau sa intri in apa aceea curata.

Dupa-amiaza, dupa ce se intorc vasele de la pescuit, se deschide piata de peste de unde se pot cumpara toate sortimentele de peste si fructe de mare. Nu numai turistii sau localnicii cumpara de aici ci si restaurantele care mai tarziu prezinta marfa in vitrina cu gheata, iar clientii pot sa-ti aleaga singuri exemplarul care urmeaza sa-i fie preparat – un lucru des intalnit in Portugalia, nu numai pentru peste ci si pentru alte tipuri de carne.

Inainte sa ne luam ramas-bun de la statiune, ne-am mai oprit o data sa admiram oceanul. Si chiar langa noi s-au oprit doi turisti apropiati de varsta a treia care-si faceau poze unul la altul. Vorbeau engleza si intelegand ce spun, m-am oferit sa le fac o poza impreuna. Domnul mi-a spus:

-You speak English so well that you probably are from England. (Vorbesti atat de bine engleza incat probabil chiar esti englezoaica).

-No, am raspuns eu zambind. I’m from Romania. (Sunt din Romania)

-Oh... you Romanian people are so smart. Especially the young ones. Wherever I go and meet you guys, all of you speek at least three foreign languages. (Voi romanii sunteti atat de inteligenti. In special cei tineri. Oriunde merg si va intalnesc, toti vorbiti cel putin trei limbi straine).

A urmat apoi o scurta discutie despre noi romanii si Uniunea Europeana si dupa mai multe „You are so Kind! ” (Esti foarte draguta), ne-am despartit si am pornit si noi mai departe.

Am iesit din statiune urmand indicatoarele spre Lisabona, iar apoi intentia era sa urcam la castel. Stand in spate si fiind atenta mai mult la fetita, nu am observat ca drumul nostru se indeparta tot mai mult de castelul de pe coline. Pana sa-mi dau seama ce se intampla, soacra mea mi-a spus: „Vreau sa mergem intai intr-un loc mai special. ”

Cabo Espichel este la 12 km de Sesimbra. Nu e greu de ajuns daca urmezi indicatoarele rutiere intalnite la fiecare intersectie. Am oprit la un moment dat intr-o parcare langa niste cladiri care aratau ca fiind parasite demult. Nu parea a fi un loc cu nimic deosebit.

Si apoi am vazut... capatul lumii... pentru ca asta inseamna Cabo Espichel. Nu pot sa descriu in cuvinte ceea ce am vazut acolo. Un peisaj care-ti taie rasuflarea, cu stanci care cad vertical in oceanul de culoarea smaraldului si valuri care se sparg intr-o spuma perfect alba. Sper ca pozele sa exprime macar un sfert din senzatia pe care am avut-o in momentul in care am vazut tarmul. Peisajul e atat de salbatic si de neatins de umanitate, incat undeva pe o plaja in apropiere a fost descoperita o urma de dinozaur. Se vede cum intreaga colina se inclina spre ape din cauza valurilor puternice.

Singurul dezavantaj este ca locul este foarte periculos, mai ales daca bate vantul cu putere. Pentru ca in afara de cateva panouri de avertizare nu exista nimic altceva care sa te fereasca de eventualele cazaturi in gol. Sunt doar stancile si oceanul... si atat. Iar celor care au rau de inaltime le va fi imposibil sa se apropie suficient incat sa vada spuma marii.

In apropiere, cladirile acelea parasite, cu o capela in mijloc, mai demult erau o manastire, care a fost parasita undeva in secolul 17. Probabil ca exista undeva un proiect de reamenajare a zonei, dar momentan nu se vede nici o miscare in acest sens. Din contra. Ceea ce mai demult erau geamurile chiliilor, acum sunt zidite de jos pana sus.

Nu am asteptat apusul soarelui, pentru ca vroiam sa vedem si Castelul Sesimbra. Asa ca ne-am intors si am facut o plimbare scurta de 45 de minute, pana la inchiderea portilor castelului la ora 8 seara.

Am vizitat mai mult Citadela, locul de resedinta a familiei aristoctrate de pe vremuri. Se vede foarte bine Sesimbra de sus. La fel si toate localitatile din apropiere. Aici am vazut si apusul soarelui in acea zi, care uneori este foarte interesant si diferit fata de apusul vazut la noi. Parca in fata soarelui coboara o cortina semitransparenta, cetoasa, dar care lasa totusi lumina sa treaca suficient incat cerul sa ramana tot albastru. Astfel ca te poti uita la soare, fara ochelari de protectie si totusi, ziua. Un fenomen ciudat, nemaiintalnit de mine pana acum.

Imi pare rau ca nu am putut sa stam mai mult pe la castel, sa descoperim istoria locului si sa aflam mai multe despre obiceiurile din zona, care cu siguranta sunt interesante. A trebuit sa plecam pentru ca era ora inchiderii.

A fost insa una dintre cele mai frumoase zile ale vietii mele si ma bucur ca am putut sa v-o impartasesc si voua!

--

continuare: Parque das Naçőes si Oceanarium (nota webmaster)

---

VIZUALIZĂRI: 5032 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI