Aceasta experienta ne-a fost suficienta!

TIPĂREȘTE

Cum ne doream de mult timp sa vedem Croatia, am ales sa plecam cu masina personala prin Serbia. Am plecat din Constanta in jurul orei 4 a. m. cu gandul ramanerii peste noapte in Drobeta Turnu Severin, insa pentru ca am ajuns destul de devreme (in jurul orei 10.30) si pentru ca orasul ni s-a parut tern, am hotarat sa ne continuam drumul si sa innoptam in Belgrad.

Din pacate am avut ghinion: cladirea vamii era in renovare si intrarea si iesirea din tara se facea pe un singur sens, fapt care a dus la o coada de masini, autocare si TIR-uri. Am pierdut aproape trei ore la aceasta minunata coada si chiar ne gandeam ca ne-am inceput concediul cu stangul. Vamesii romani s-au uitat rapid peste pasapoartele noastre si ne-au urat drum bun!

Am trecut de vama romaneasca si am intrat in cea sarba, unde am mai stat 15 minute, pentru ca o masina inmatriculata in Romania care venea din Serbia era “scotocita” de cativa angajati sarbi. Am crezut ca si pe noi o sa ne controleze in bagaje, insa ne-au cerut doar pasapoartele si cartea verde si ne-au facut semn ca putem sa trecem.

Parca eliberati de stresul pierderii timpului din vama, am descoperit malul Dunarii, parca mult mai frumos decat in impresiile postate de colegii de pe AFA: peisaj superb, liniste (traficul era aproape inexistent), munti plini de verdeata si firesc... Dunarea care parea mai frumoasa ca niciodata! Nu ne-au lasat indiferenti nici Cazanele Mari si Cazanele Mici, chipul sculptat in stanca a lui Decebal si Manastirea de sub ape.

Pana la Golubac am oprit de multe ori ca sa facem poze. Am incercat sa numaram si tunelurile prin care am trecut, dar dupa vreo 20, le-am pierdut sirul.

Cetatea de la Golubac ne-a facut si ea o impresie frumoasa, insa pentru ca nu vroiam sa mai pierdem prea mult timp, nu ne-am oprit sa o vizitam.

Chiar daca am incercat sa nu depasim limitele de viteza, am fost opriti de un echipaj de politie de la care am inteles (prin semne pentru ca nu stiau nici 5 cuvinte intr-o limba de circulatie internationala) ca am depasit viteza legala (sigur nu era asa, dar n-aveam cum sa dovedim contrariul; nu era un radar modern, ci un soi de pistol). Ne-au cerut 20 de euro (daca nu urmau sa ne opreasca documentele masinii) si am consimtit sa-i dam si sa ne vedem de drum.

Cam cu 30 de km inainte de a intra pe autostrada, pentru ca drumul era in lucru si nesemnalizat, am gresit drumul si am ocolit 20 km. Incepusem deja sa nu “mai vad prea bine” aceasta tara si-mi doream sa o parasim relativ repede, insa oboseala nu ne-a lasat!

Am intrat pe autostrada si am platit taxa cu cardul (o suma foarte mica) si am ajuns foarte repede la Belgrad.

Cum eram de 16 ore plecati de acasa, am hotarat sa gasim cazare si sa ramanem o noapte in Belgrad. Pentru ca era vineri seara, orasul era foarte aglomerat, insa am gasit un mic hostel (care parea curatel) insa nu avea camere pentru doua persoane, ci doar de la 4-5 in sus; iar receptionerul ne-a recomandat o alta locatie la acelasi pret (17 euro/noapte/persoana) cu camera pentru 2 persoane si cu baie proprie. A vorbit chiar la telefon ca sa se asigure ca au locuri libere si chiar ne-a aratat pe harta unde trebuie sa ajungem.

Am setat GPS-ul si ne-am indreptat spre Hostel Tash Inn care se afla in centrul orasului, in parcul Tasmajdan, dar din nou ghinion: erau foarte multe sensuri unice pe care GPS-ul nu le recunostea si cam o ora ne-am invartit “ca la brauletul” pana am gasit minunatul hostel, care avea si o firma luminoasa “anemica”. Am avut noroc si am gasit un loc de parcare si ne-am dus sa vedem camera.

Doamne... nu vreau sa-mi reamintesc: am intrat intr-un soi de curte interioara jegoasa in care se afla o chiuveta, o masa, niste scaune si o gramada de obiecte mai mult sau mai putin necesare.

Din aceasta curte a deschis o usa si ne-a aratat camera: doua paturi (de cate 2 persoane) suprapuse, o masuta cu un calculator care era conectat la internet, o plita electrica mizerabila, un dulapior cu diverse ustensile de bucatarie la care n-am avut curajul sa ma uit si o mica baita.

Pentru ca eram foarte obositi am acceptat camera, am achitat si ne-am cazat.

Locul unde gasisem sa parcam masina (mai erau si alte masini parcate) avea inscriptionat ceva legat de plata (nu intelegeam nimic) asa ca l-am intrebat pe receptioner unde trebuie sa platim. El ne-a spus ca nicaieri si ca putem sa o lasam acolo fara grija (ceea ce am si facut).

De asemenea, pentru ca stiam ca daca ramanem peste noapte in Serbia, o sa avem nevoie la vama de o hartie din care sa reiasa unde am dormit, i-am solicitat acestuia sa ne completeze acele hartii, pe care ni le-a dat dupa o ora, dar pe care nu le-am verificat.

Fiind cazati in centru, am plecat sa ne plimbam putin si sa luam pulsul orasului.

Am remarcat ca preturile erau mult mai mici decat la noi: cam 60% pretul din Romania atat la mancare, cat si la haine si de subliniat ca peste tot am putut sa platim cu cardul si toata lumea vorbea engleza acceptabil.

Ne-am reintors destul de repede la hostel, cu gandul de a face un dus si sa dormim.

Cand am intrat in baie am vazut mizeria care domnea peste tot: chiuveta murdara, vasul de toaleta nespalat, pe jos plin de fire de par, iar cada nu exista. Am strans din dinti, am facut dusul cu ochii inchisi si m-am bagat in pat (lenjeria era curata).

Dimineata la ora 7 ne-am trezit, am mancat repede si am iesit cu bagajele la masina. Langa masina era un politist care isi nota ceva. L-am lasat sa plece si m-am uitat cu mare atentie pe panoul cu parcarea si in final am inteles: parcarea se platea intre orele 7-21, dar aveai voie sa stai 2 ore fara sa platesti (daca vroiai sa platesti, nu stiu cum puteai sa faci acest lucru). Ulterior am inteles ca politistul trecea la ora 7, isi nota nr. de inmatriculare a masinilor si revenea dupa 2 ore, iar cine nu avea parcarea platita, primea amenda (aspect pe care receptionerul nu ni l-a comunicat).

Ne-am pregatit de plecare si am vrut sa verific hartiile lasate pentru vama de receptioner si surpriza: erau gresite! Nu aparea numele nostru, ci numele unui australian.

Am plecat spre vama cu dorinta de a lasa in urma cat mai repede aceasta tara si cu speranta ca nu o sa avem probleme din cauza acelor documente eronate.

La vama am trecut fara probleme (ne-au cerut doar pasapoartele) si nu ne-au controlat in bagaje, chiar daca majoritatea nu scapau de acest lucru.

In loc de concluzii: nu stiu daca am avut noi ghinion, dar cu siguranta nu o sa mai avem trasee prin aceasta tara (la intoarcere am ales varianta Slovenia- Ungaria).

---

VIZUALIZĂRI: 5632 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI