Locul unde comertul umbreste istoria

TIPĂREȘTE

Ne doream sa intelegem viata in micutele state europene care sunt pentru noi un sistem neinteles. Cu ocazia sejurului la Rimini nu puteam rata vizita micutului stat. Am mers cu un autocar luat din Piata Marvelli (ex. Tripoli) aflata la aprox. 50m de hotelul in care am locuit. Costul transportului a fost 10E/pers. dus-intors indiferent de ora intoarceri iar biletele au fost cumparate de la punctul de informare turistica din Piata Marvelli. La ducere am mers cu un autocar inmatriculat in Italia cu altul inmatriculat in San Marino. Daca nu gresesc autocarele circulau la un unterval de o ora si 15 minute si aveau cateva statii pe traseu inclusiv la gara din Rimini iar calatori plateau la sofer. Noi am plecat la ora 9,15 din Rimini in dorinta de a evita caldura.

Parcarea de autocare este destul de aproape de cetate. Sotia a fost atrasa de primele magazine si am pierdut grupul venit cu noi si asa am ratat intrarea principala prin Poarta San Francesco am ocolit cetatea pe partea dreapta si am intrat prin Porta Nova si am ajuns apoi dupa un mic urcus la Poarta Fratta. Aici am cerut ajutorul unei tinere politiste locale care ne-a aratat un drum catre Primul Turn La Rocca care ocolea zidurile cetatii si de unde se putea merge si la turnurile 2 si 3. Drumul in schimb destul de abrupt ne-a obosit si am abandonat ideea de a vedea turnurile 2 si 3. Apoi am intrat in cetate si am ratacit pe stradutele inguste din cetate si cu ajutorul unei mici harti am atins majoritatea obiectivelor din interiorul cetatii. Toate cladirile sunt construite din piatra, sunt restaurate si majoritatea au la parter magazine si restaurante. Cred ca am ajuns din nou la Primul turn la Rocca prin interiorul cetatii iar apoi am ajuns la Basilica (Catedrala) Sant Marin care dupa ce am vazut alte catedrale celebre ale Europei nu ne-a impresionat in mod deosebit. Sotia mea chiar nu mai este atrasa de catedralele catolice din Europa. Ea spune ca majoritatea sunt la fel si nu simte sufleteste nimic dar patrunde din toata inima intr-o biserica ortodoxa din Romania, Grecia si chiar Bulgaria. Apoi am mers in Piata Libertatii unde am vazut Palatul Municipal si Statuia Librtatii. Tot ratacind pe stradute am ajuns in partea de jos a cetatii unde se gaseste un ansamblu format din Muzeul Emigratiei si Manastirea Sainte Claire. Am trecut pe langa locul in care ajunge telegondola. In drum spre Poarta San Francesco am vazut doua palate (unul cred se numeste Oratorio Valloni), Biblioteca, o biserica catolica micuta dar foarte veche si Muzeul Torturii.

In perioada in care am fost in San Marino se desfasura un fel de festival iar strazile erau pline de tot felul de personaje costumate si se vindeau diverse produse artizanale.

Comertul acoperea aproape partea turistica pentru ca circula vorba ca in San Marino nu exista taxe si acest aspect atragea multi cumparatori. Am vazut multe magazine de marochinerie, parfumerie, articole sportive, incaltaminte bijuterii, ceasuri si confectii. Noi pana la urma nu am cumparat nimic. Majoritatea magazinelor aveau afisate reduceri dar cred ca anuntul era postat tot anul. In general predomina marfa din China dar parca de o calitate mai buna ca la noi. Am intrat in mai multe magazine de marochinerie. In general erau genti si articole de imbracaminte produse de mici ateliere care nu aveau finetea marilor firme, existau multe produse cu etichetele marilor firme de profil dar care erau marfuri contrafacute dar am gasit cateva produse originale care erau mai scumpe decat in free shop-urile din aeroportul Otopeni, care sunt totusi destul de scumpe. Nu am fost siguri nici de originalitatea parfumurilor care aveau o mare diversitate de preturi. Existau parfumuri contrafacute la 10-20 E apoi veneau parfumurile cu preturi de free-shop si urma o categorie intermediara cam cu 25% mai ieftina decat precedenta. Multe parfumuri din aceasta categorie erau ambalate in cutie de tester.

Ca si in Rimini majoritatea turistilor vorbeau limba rusa si erau slabiciunea vanzatorilor care vorbeau si ei limba rusa. Existau si multi turisti italieni care veneau cu autoturismele. Imediat vanzatori se adreseau in limba rusa sau in italiana iar apoi daca nu reactionai erai intrebat din ce tara esti. Cum auzeau de Romania de paraseau imediat. Vreu sa cred ca noi romani suntem clienti pretentiosi, obijnuiti cu produsele de firma si greu de prostit. In schimb turisti vorbitori de limba rusa cumparau maxiv produse din toate categoriile. Amabili vanzatori deveneau nervosi daca le spuneai ca produsele nu sunt originale sau articole de marochinerie sunt de piele ecologica.

Restaurantele de sus din apropierea La Rocca erau mai ieftine si mai putin aglomerate comparativ cu cele de jos din apropierea Palatului Municipal. Preturile erau comparabile cu cele din Rimini si existau multe restaurante la care coperta era inclusa.

Principalul minus al cetatii era lipsa unor panouri care sa prezinte obiectivul turistic in mai multe limbi si mai in detaliu.

Poate ne-a placut mai mult Cetatea Sighisoara sau centru istoric din Kavala si tot nu am inteles prin ce se deosebeste acest mic stat de restul Italiei. Cred ca existenta sa vine din istorie. Am vazut la intoarcere cum multi cetateni din San Marino merg la munca in Rimini.

---

VIZUALIZĂRI: 5274 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI