Tur istorico-religios

TIPĂREȘTE

În miniconcediul de 1 mai 2014 am decis ca în una din zilele libere să facem o mica excursie la vecinii noştri bulgari. A fost un prilej de a le scoate din ţară pentru prima dată pe mamele noastre dragi. Ruta a fost clasică, dacă pot spune aşa: Bucureşti - Giurgiu – Ruse – Basarbovo – Ivanovo – Cherven şi retur.

Cu temele făcute am plecat la ora 09.00 din Bucureşti. Drumul e ok, s-au peticit chiar şi enormele gropi ce le întâlnisem în luna martie la ieşirea din Giurgiu spre Vamă. Am achitat rapid taxa de trecere pod (13 ron; la întoarcere se achită 2 euro ori 4 leva) şi am trecut o Dunăre cu debit mare şi tulbure. În vama bulgărească am prezentat cărţile de identitate şi talonul maşinii; mamele erau foarte emoţionate, nu le venea să creadă că merg într-o ţară străină. După Vamă am oprit în primul rond la chioşcurile de pe partea dreaptă pentru a achiziţiona Vinetka bulgărească (echivalentul Rovinietei). Aici se poate plăti în lei, leva ori euro (am luat o vinieta pentru 7 zile cu 30 ron; aici m-a ciupit un pic). Am schimbat şi nişte lei în leva la un curs de 2,44 Ron/1 leva deoarece la Ivanovo şi Cherven trebuiesc pentru biletele de intrare.

Ne-am continuat drumul pe B-dul Bulgaria (E 85) până în momentul când ne-a apărut în faţa ochilor un pod mare suspendat; acolo trebuie făcut stânga pe o bretea spre DN 501. Există şi un indicator către Basarbovo, dar e plasat exact în dreptul deviaţiei aşa că trebuie să fiţi atenţi şi să mergeţi mai mult pe banda din stânga a şoselei pentru a nu rata intrarea pe sub pod. De aici drumul e uşor de parcurs către fiecare din obiective; calitativ covorul asfaltic e bun, câteva gropi pe ici colo. Există indicatoare către fiecare obiectiv în parte, pe o culoare verde. Întâlnim şi nişte panouri informative chiar în limba română, amplasate în urma derulării unui proiect comun româno-bulgar.

Primul obiectiv, Mănăstirea rupestră Sf. Dimitrii Basarbovo, este situată pe valea râului Lom (Rusenski Lom), ca de altfel şi celelalte două obiective. Primăvara această vale arată fantastic; verdele crud al naturii şi florile de sezon întregesc un peisaj pitoresc, situat atât de aproape de Bucureşti. Din centrul satului Basarbovo, unde sunt şi câteva magazine, imediat înainte de un pod puteţi observa indicatoarele spre stânga, spre mănăstire. Despre istoria mănăstirii, faptele şi minunile Sf. Dimitrie cel Nou Basarabov şi importanţa sa pentru români, în general, şi pentru Capitală, în special, se găsesc materiale suficiente pe Internet.

În faţa ansamblului monastic există o mică parcare. Am găsit o specie de salcâm roz înflorită ce completa un peisaj mirific: râul Lom în dreapta – peretele de stâncă cu mănăstirea situată la înălţime pe partea stângă. Curtea este foarte îngrijită, există două clădiri mari în care locuiesc călugării şi o biserică nouă, pe sol, aproape terminată. Accesul se face pe trepte din piatră; ansamblul este sobru şi îndeamnă la meditaţie. Nu se percep taxe de intrare ori foto; se pot achiziţiona obiecte bisericeşti, vederi, lumânări de la un mic magazin situat sus. Preţurile sunt afişate şi în ron (4-5 ron iconiţe mici, 2 ron sticluţe cu aghiazmă, 2 ron vederi etc.). De altfel călugărul ce vindea în acest pangar ne-a întâmpinat cu salutul evlavios în limba română. Nu am beneficiat de prea multă linişte şi tihnă pentru meditaţie ori foto deoarece dintr-o data locul s-a animat. Au sosit multe autoturisme, chiar şi un microbuz cu pelerini bulgari, fiind deja ora 11.00. După ce am coborât de la bisericuţele de piatră am făcut câţiva paşi pe lângă complexul mănăstiresc, pe drumul de lângă râu. Erau şi comercianţi cu miere şi icoane.

Al doilea obiectiv al zilei: Mănăstirile rupestre de la Ivanovo. Revenind în drumul principal 501 mai mergem câţiva kilometri, pe lângă câmpuri frumos mirositoare de rapiţă şi la intrare în satul Ivanovo cotim din nou la stânga pe un drum secundar, semnalizat printr-un indicator mic verde. De pe acest drum ni se dezvăluie o vedere impresionantă a Canionului râului Lom, drumul fiind situat la înălţimea canionului. Se coboară apoi spre nivelul apei, urmează un drum ce beneficiază pe o porţiune de trotuare, iluminat public (în stare cam proastă) şi diverse panouri indicatoare – probabil în urma unui proiect şi ca urmare a clasării obiectivului în patrimoniul UNESCO. Şi aici există suficiente locuri de parcare; era destul de aglomerat. Şi aici găsim diverşi comercianţi: tărtăcuţe vopsite, obiecte de lemn, miere, suveniruri. Există şi un magazin mai mare cu suc, cafea, etc.

Un sfat important: nu urcaţi imediat pe treptele din dreapta unde exista indicator către biserica din stâncă. Urcuşul e destul de abrupt şi trepte sunt destule. Mergeţi înainte pe lângă magazin pe până unde se termină betonul şi de acolo faceti dreapta pe o cărăruşă marcată. Pe aici urcuşul e mult mai lin şi fără trepte; veţi ajunge direct în punctul de belvedere asupra canionului. Urmaţi apoi cărarea spre biserica pictată din stâncă. Se plăteşte intrare, cred că numai în leva (4 leva adulţi, 3 leva/pers grupurile peste 5 insi, 2 leva copii, pensionari, elevi). Ni s-a eliberat bon fiscal pentru suma. Se găsesc vederi, hărţi, cărţi de vânzare în interior. Ghidul prezent acolo ţinea o evidenţă a străinilor ce vizitează biserica pictată; până la ora 13.00 au intrat 360 de străini în obiectiv. Picturile sunt frumoase (sec. XIII-XIV); chipurile sfinţilor nu prea se mai disting; crăpăturile stâncilor sunt monitorizate prin plăcuţe de plastic; este amenajat şi un balcon din traverse de cale ferată pentru panorama. Abia după vizită putem coborî pe scările în zig-zag din pădure, fiind mai uşor astfel. Am înţeles că sunt mai multe asemenea biserici pictate, dar care nu se vizitează.

Din nou ne întoarcem în drumul 501 pentru a merge la cetatea medievală de la Cherven. Există indicator rutier spre localitatea Cherven; în apropiere de sat avem o panorama asupra cetăţii, chiar de la nivelul la care e situată. Şi aici erau mulţi vizitatori. Taxele de intrare sunt identice (4 leva adulti) dar nu era nimeni care să le încaseze. De altfel şi terasa + miniparcul de aventură pentru copii nu erau încă funcţionale. Sunt peste 200 de trepte de urcat până la cetate, alternate cu porţiuni drepte şi cu puncte de belvedere. Şopârle viu colorate mişunau peste tot. Cetatea situată pe un pinten al canionului este relativ bine păstrată; unul din turnuri este original; există urmele unei biserici episcopale; într-o camera se păstrează blocuri de piatră cu inscripţii, bucăţi de coloane, alte materiale arheologice. Ce a fost frumos? Existenţa unui grup de tineri îmbrăcaţi în straie de mult apuse ce încercau să redea atmosfera cetăţii de altădată (corturi, tir cu arcul, gătit, caligrafie, arme, ceramică, vin etc.) Panorama asupra satului, situat la poalele stâncilor, şi asupra unor case de pe creastă este deosebită. Poţi petrece liniştit o oră de relaxare în mijlocul istoriei.

Pe drumul de întoarcere am oprit la un magazin din centrul localităţii Basarbovo pentru a cumpăra o sticlă de bragă (boza în limba lor), băutură răcoritoare pe care bulgarii încă o fabrică pe scară largă. Avea dreptate cineva pe Internet care scria că se poate găsi în orice magazine, chiar şi în cel mai mic sat. Am dat 0,85 Leva (aprox. 2 ron) pe o sticlă rece de 1 l de Boza Cherry. Nu am rezistat tentaţiei de a cumpăra şi 2 beri Kameniţa cu grepfruit.

A fost o zi minunată din toate punctele de vedere: vreme, obiective, drum, stare sufletească. Am întâlnit multe maşini de România pe acele drumuri şi mulţi români în vizită la obiectivele menţionate. Am văzut şi câteva indicatoare ce promovau Mănăstirea Comana. Atunci când nu mai ştiţi ce să vizitaţi într-un weekend merită o fugă la vecini.

---

VIZUALIZĂRI: 3472 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI