Recomand pentru mâncare

TIPĂREȘTE

Am revenit la Riga după exact opt ani (vezi impresii), și exact în aceiași perioadă a anului, Ianuarie.

Cu dor de zăpadă adevărată, și prețuri ieftine, plus ceea ce aș numi turism gastronomic.

Dacă acum opt ani, când Wizzair ne-au pierdut bagajul de cală (vezi impresii), râul Daugava care străbate capitala letonă era înghețat bocnă, la minus 26 de grade, acum nici vorbă de așa ceva, temperaturile fiind chiar peste zero grade.

Zăpadă era, dar din aceea specifică marilor orașe, bătută de vânt și înegrită de motoarele mașinilor.

Am avut două nopți de cazare la un hotel central, de unde ne-am foit prin oraș, fără o țintă anume, în afară de muzeul KGB din celebra, deși o celebritate nedorită, clădire cunoscută ca și „Casa de pe colț” .

Nu sunt lucruri wow de văzut acolo, dacă unii se așteaptă la chestii de torturat deținuții, nu, nici vorbă. Dar poveștile scrise/filmate și redate în buclă vizitatorilor sunt cutremurătoare.

Interesant, am dat de un cuplu de britanici, tată și fiu, tatăl cu un an mai mare ca mine, pasionați de istorie, și care vizitau într-o săptămână toate cele trei țări baltice.

Ne-am lansat într-o discuție care a durat cam o oră, eu povestindu-i din amintirile mele despre comunism, ce m-a... șocat cumva, venind deci de la cineva pasionat de istoria recentă a Europei de Est, m-a întrebat nonșalant de ce a chemat Ceaușescu minerii.

Ori era un amalgam în capul său, încurcând datele/locurile, ori cine știe cum au prezentat în media internațională la acea vreme.

În fine, bucuria revenirii la Riga a constat în vizitarea celebrei piețe în aer liber, după unii fiind cea mai mare de acest fel din Europa.

Sunt patru hale mari, paralele, unde în interior găsești produse alimentare de toate felurile, cu sute de standuri afară, printre acele hale, care vând absolut orice.

Am fost convins ani buni că noi românii suntem maeștrii muratului de produse, well, letonii au dus arta muratului la un alt nivel. Nenumărate feluri de varză murată doar, în culori și gusturi diferite, castraveți murați la fel, diferite grade sărare a saramurii.

Pe lângă acestea, zeci de feluri de pește, de la pește proaspăt (am cumpărat un crap pentru ultima seară căci am luat special pentru asta cazare prin Airbnb), la pește uscat sau afumat.

Ajungem acum la carnea de porc, un alt produs pentru care sunt recunoscuți.

Dacă în UK e imposibil de ex să găsești o carne grasă, acolo la Riga am văzut carne cum vedeam la tăiatul porcilor în copilărie, grăsime de 10/15 cm.

Am luat o bucată de burtă, să tragem la tigaie ușurel și da, mirosul e acela autentic, fără apă în tigaie, doar untură pură.

Din păcate nu am găsit făină de porumb prin supermarket, pentru eterna mămăligă, așa că ne-am mulțumit cu pâinea de secară.

Pâinea de secară a lor este un alt produs tradițional, vândut deasemenea în zeci de combinații.

Cea mai cea, în ziua petrecută la Jurmala, ca snack la masa crâșmei în care am revenit după opt ani, a fost o pâine tăiată pătrățele și trasă puțin în unt cu usturoi.

De-li-ciu!

Tot într-una din acele hale am revenit, după opt ani, la o mică crâșmă unde aveau un împinge tava.

Mâncare iegtină și foarte gustoasă, bere ieftină, comparativ cu standurile de ex cu bere artizanală.

Toată această bucurie... gastronomică a fost umbrită de felul de abordare a localnicilor.

Dacă inițial am zis că e un caz unic vânzătoarea care s-a răstit efectiv la mine când cumpăram o sticlă de coniac Ararat, ”mi no ingliș spic, mi no ingliș mister”, am mai dat apoi, din păcate, peste nenumărate alte situații similare.

L-am întrebat pe unul în supermarket, cu printscreen pe mobil de pe Google translate despre făina de porumb, băi fratele meu, ai fi zis că l-am înjurat de mamă.

Un taximetrist, sau boltist, nu mai rețin, ne-a lămurit cât de cât.

Oamenii trăiesc într-o spaimă permanentă, cu mama Rusie în coasta lor, devenind astfel neprietenoși cu turiștii a căror proveniență nu o cunosc.

Și, la ce ceafă am eu...

Fiindcă am pomenit de taxi, să spun că costurile călătoriei sunt foarte ieftine.

Dar un taximetrist va negocia cu tine, sau chiar cere o sumă fixă, așa că e bine să ai Bolt pe aplicație, pentru comparație.

Ca exemplificare, când am coborât din tren la Jurmala, era un singur taxi la gară, am aruncat bagajele în portbajaj, el ne-a spus 15 Euro costă până la hotelul nostru, fiind pustiu pe acolo am zis OK.

Când am chemat Bolt de la hotel spre a reveni în centrul stațiunii, aproximativ aceiași distanță, am dat doar 6 Euro.

La fel cursa aeroport/Riga ne-a luat 27 de Euro la aterizare, iar când am chemat Bolt din Riga spre aeroport arăta doar 14 Euro.

Am revenit în UK cu câteva pâini de secară și cu câteva borcănele de... hrean conservat.

Pe asta cu hreanu, am cumpărat inițial un borcănel din piață și, în camera de hotel, servind masa cum o facem de obicei, mici delicatese, bag lingurița cu nădejde în borcănel, obișnuit fiind cu hreanul conservat cumpărat la UK.

Băi fratele meu, secunda doi am zis că-mi ia foc capul, gura, și-mi ies ochii din orbite!

Normal că a doua zi ne-am prezentat și am mai cumpărat câteva borcănele cu așa bunătate.

Despre hotelul în sine, voi încerca un review separat.

Mă îndoiesc că vom mai ajunge, dar heyho, never say never!

---

VIZUALIZĂRI: 41 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI