Capatul Pamantului - Capul Possidi

TIPĂREȘTE

Un loc straniu si ciudat, dar deosebit de frumos si interesant in acelasi timp. Vorbim de o limba de nisip pietros, lunga de 3-4 km care spinteca marea Egee fara mila, aratand parca spre Larisa sau spre Volos, pe malul opus. E vorba de Halikidiki, in statiunea Possidi, pe malul drept al Kassandrei, exista un vechi far si in continuarea lui o fasie de nisip extrem de lunga, ce se termina brusc in mare si iti da senzatia ca acolo se sfarseste pamantul sau planeta. Asa ar fi, daca ziua nu ar fi insorita si nu s-ar vedea muntele Olimp in zare. Eu am vazut pe google earth si in pozele de pe panoramio acest colt de nisip, mi-a placut foarte mult si mi-am zis ca trebuie neaparat sa ajung aici sa vad cu ochii mei, cum e cand se termina uscatul si sa intru in apa chiar acolo unde e capatul pamantului.

Cum se ajunge in Possidi? Destul de simplu cand ai GPS sau macar o harta, din Kalithea, cum vii dinspre Salonic, se face dreapta cam din mijlocul statiunii spre Kassandra, orasul capitala al peninsulei si apoi in Kassandra sau Kasendreia se face stanga spre Furka, din care se merge spre Kalandra. Inainte de a intra in Kalandra trebuie un pic de atentie si se face dreapta spre Possidi, o localitate foarte mica compusa mai mult din hoteluri si case de vacanta, situata chiar pe malul marii cu privire spre Grecia continentala si muntele Olimp.

Prima vizita nu a fost cu noroc, in 2008 am ajuns in Possidi am vrut sa ajungem la capat, nu ne-am dat seama totusi de distanta si nu am reusit sa mai ajungem pana in capat, fiind convinsi si de anturaj si de foame sa ne intoarcem, insa in mai 2009 am reusit, impreuna cu Cris si inca o prietena am atins capatul de nisip al uscatului.

Fetele au luat-o prin apa incercand sa innoate pana acolo, eu pe jos cu bagajele si aparaturile foto si video de gat, insa dupa 1 km ele au renuntat pentru ca mai erau inca 2km pana la destinatie. Am mers pe jos in 2009, nu era absolut nimeni decat noi 3, mergeam ca si arabii prin desert si mai erau alti prieteni, dar care au ramas la masini si cautau pietre atat de valoroase pentru ghivecele cu flori de acasa. Eram doar noi trei dar totusi nu eram singuri, mai erau cam 1 milion de pescarusi chiar in capatul pamantului, pe limba de nisip, asezati pe mal. Cand am ajuns in apropiere am scos camera si am rugat fetele sa o ia la fuga spre pasari cu mainile ridicate si le-am filmat. Superb sa vezi mii si mii de pasari care zboara spre apa si nu era la televizor la un documentar. Fetele la inceput s-au speriat insa au vazut ca filmul “Pasarile” reprezinta totusi o fictiune si bietii pescarusi sunt speriati de doua romance cu gura mare, venite sa le cucereasca terenul. Pescarusii s-au grupat in apa mai intai si vazand ca si noi tot in apa intram au migrat spre prietenii nostri, care ramasesera la masini. Acestia vazand norul de pasari ce strigau pe limba lor, nu stiau pe unde sa mai scoata camasa si inghetasera pe mal in speranta ca ceva o sa-i salveze din ghearele ucigase. Pana la urma s-au asezat pe nisip langa ei si au facut pace.

Impresionanta zona, salbatica si deosebita, marea albastra si curata pe de o parte si nisipul care devenea din ce in ce mai pietros spre capat. Si mai frumos cand vedeai mare si pe o parte si pe alta a uscatului.

Multi greci sau turisti initiati vin cu masina de teren pana aici in capat, dar noi am venit perpedes si ne-a luat mai bine de o ora chinuitoare prin caldura si nisip. Cand intr-un final am ajuns, am facut poze, am filmat si am facut ceea ce asteptam de cel putin un an, o baie la capatul pamantului. Aici pietrele din apa sunt destul de mari, cam ca un ou de porumbel si mai mari, iar apa creste foarte repede si valurile te matura cu furie spre deosebire de orice alt loc din Halkidiki, unde nu prea sunt valuri de nici un fel si nici maree. Stand aici o clipa si cugetand mi-am dat seama ca aduce un pic cu Oludeniz, loc de poveste, la care visez deja de doi ani, sau mai este in Croatia o astfel de fasie de nisip lunguiata ce intra in mare. Apa este extraordinar de curata, extrem de sarata si turcoaz-bleu, de nu iti vine sa mai iesi din ea.

Possidi e o localitate atat de mica incat cred ca nu are locuitori decat in sezon, din mai in octombrie, aici sunt cateva hoteluri, nimic de lux, e atat de liniste si oferta de taverne aflate pe sosea cu terase pe malul marii e destul de buna. Exista un camping si o tabara de copii, elevi si studenti chiar langa far, in rest vilute de vacanta cocotate pe un deal de maxim 100m inaltime, peste tot avem pini mediteraneeni si verdele lor se oglindeste in apa marii realizand culori de necrezut pentru noi.

Incredibila aici e si soseaua ce urca si coboara in serpentine neobosite pe malul deluros si stancos al marii, pe drumul ce duce la Nea Skioni si trece prin Mola Kalyva si Bulamatsia.

Am mancat aici de pranz de fiecare data la o terasa umbrita de copaci imensi, cu scaune si mese aflate langa nisip, dar mai sus un pic la nivelul soselei, la o distanta nu mai mare de 10 m de apa. Aici plaja e un pic pietroasa, dar culorile marii scaldate in lumina soarelui, te farmeca iremediabil, pe malul opus al statiunii langa camping, am vazut plaje de nisip mai bune. Masa a fost de fiecare data foarte buna, mereu au fost si nasii nostri, prima data am fost 6 persoane si a doua oara am fost 8, mancarea a fost foarte buna si deosebita pentru ca Litza (nasa) alege mereu pentru toti intrebandu-ne mai intai care e felul favorit al fiecaruia si comanda cate 7-8 feluri de mancare si 3-4 salate uriase din care mancam toti fiecare ce poftea. In timpul mesei mai adaugam cate ceva, ce nu ajungea sau avea prea mult succes. Servirea este extrem de rapida si preparatele proaspete desi aici e capatul lumii si linistea te poate duce cu gandul la altceva.

La sfarsit toti suntem cu burtile prea pline si mai comandam o cafeluta pe langa dulcele pe care il primim mereu din partea casei. Bineinteles ca masa se incepe cu un ouzo cu gheata si apa rece alaturi, oferita automat de gazde, iar masa e scaldata in bere si vinul casei. O astfel de masa pe noi nu ne-a costat foarte mult acolo, preturile erau considerabil mai mici, fata de Kalithea de exemplu. Cand am fost doar 6 ne-a dus la 90 de euro si apoi cand am fost 8 undeva pe la 130 de euro.

Aici in Possidi am avut o intamplare destul de ciudata cu masina ramasa impotmolita in nisip si am fost ajutati de doi greci, care aveau o coarda lunga pentru scos barca din apa si de masina lor antica dar puternica. Ciudat 2 greci nevorbitori de alta limba, sa ajute 4 nebuni straini, ce incercau sa miste din nisip o masina urata si mare cu ajutorul muschilor, mai mult lipsa. Am reusit si am multumit oamenilor pentru ajutor, in timpul asta nasii stateau si se agitau la taverna, se dusesera sa ocupe masa la cea mai frumoasa taverna de pe mal, si erau singurii clienti de octombrie.

Atmosfera in acest loc este de nedescris, atata liniste am mai intalnit ulterior numai la plaja Dafni din Zakynthos. Circulatia pe sosele e asa de usoara, nefiind decat o masina la cativa km, chiar iti pierzi antrenamentul capatat la Bucuresti si degetele uita butonul de claxon de tot, uiti si de semnalizator, luminile nu-ti trebuie si le confunzi intre ele pana la urma. Daca n-ati avut problema asta inca, e momentul sa veniti aici.

O alta intamplare ciudata am avut in 2008, cand am plecat din Possidi, incantati, fericiti si cu burta plina spre Kalithea. Dupa cativa km, inainte de Furka o explozie infernala in timpul mersului ne-a asurzit pe loc si imediat imaginea unui accident ne-a aparut in fata. Am crezut ca a explodat un cauciuc, nu am mai trait asa ceva si am oprit imediat fara sa simt ceva deosebit la roti. Pe drum nu mai era nimeni asa ca am deschis portbagajul sa vedem ce a creat zgomotul de grenada. Mingea de volei inca nefolosita, se suparase si desi era din piele si nu din plastic s-a hotarat sa explodeze cu zgomot, probabil din cauza caldurii si a supra-umflarii de catre subsemnatul.

Concluzia mea : a fost superb aici, e un loc fantastic, nerecomandat celor cu pretentii sau fitze, nu exista nisip fin, nu exista lux, nu exista cluburi, nu exista discoteci sau baruri, e o liniste infernala si exista niste culori superbe, realizate de natura special pentru noi, trebuie doar sa venim sa le vedem.

Si atunci ce sa cautam aici vor intreba multi? Pai, va rog priviti si pozele si poate va lamuriti singuri!

---

VIZUALIZĂRI: 18574 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI