Poitiers, Futuroscop, Ile d'Oleron

TIPĂREȘTE

Am fost la Poitiers si prin imprejurimi in 1995 si mi-am dorit sa revin macar o data, sa le arat alor mei ce-am vazut eu cu ochii proaspat deschisi dupa intunericul de dinainte de ’89. Si a venit vremea. Iulie 2012.

Poitiers, oras vechi, universitar, fara industrii, stradute inguste... Futuroscop, un parc de distractii axat pe imagine/cinematografie/tehnologii ale viitorului. Totul intr-o zona minunata, presarata cu orasele si satuce cochete, incremenite in istorie si totusi deosebit de civilizate..., la vreo 60-100 km de ocean, in dreptul minunatului port La Rochelle si in zona insulelor Ile de Re si Ile d’Oleron.

Ne-am gandit la 6 zile/nopti pe care sa le petrecem in toata regiunea si am facut cu luni inainte rezervare la Bluair care ne ducea la Beauvais, apoi la tren sa ne duca la Poitiers. Am vrut tren, ca un fel de calatorie de placere, baiatul nostru fiind pasionat de trenuri, dar ne-am si gandit ca la cel mai rapid mijloc de a parcurge cele vreo 500 km de la Paris la Poitiers. Apoi am rezervat hotelurile, doua zile de parc de distractii Futuroscop, doua zile pe Ile d’Oleron si ultima la Beauvais, avionul fiind in dimineata urmatoare. Foarte greu de gasit camere in iulie, dispareau vazand cu ochii.

Si a venit ziua plecarii. Drumul cu avionul a fost ok, chiar haios cu un avion inchiriat de la Jordan Airlines, cu echipaj cu tot. Ne-am repezit la autobuzul care ne duce la gara Beauvais (autobuz 12, cam la fiecare jumate de ora, 0.9 euro de fes) si am sfarsit in trenul sper Paris. O ora jumate, confortabil... ne-a dus la Gara de Nord si aveam peste o ora tren din Gara Montparnasse. Noroc ca ma informasem pe internet, am luat metroul 4 si, aveam toate sansele sa ne urcam in TGV... daca n-ar fi fost probleme tehnice la linie si n-am fi pierdut vreo 45 minute aiurea... si am pierdut trenul. Ne-am certat ceva cu cei de la SNCF, fara folos, am platit o diferenta de bani (10 euro fiecare) si am fost fericiti ca aveam alt TGV peste o ora, chit ca fara locuri rezervate. Si asa am poposit la Poitiers: ne-am cazat si ne-am pornit la vizitat, catedarala cea emblematica, stradutele mici si casutele cu barne incrucisate, ne-am urcat langa celebra statuie aurita de unde se vede panorama orasului si am cazut sfarsiti intr-un restaurant unde am mancat foarte bine. Desertul l-am luat vis-a-vis de catedrala ca sa vedem la 10.30 spectacolul de lumini pe fatada catedralei (scurt, doar o imagine, merita doar daca esti deja acolo si arunci o privire...).

Noaptea: hotel le Plat d’Etain, chiar in piata centrala, foarte bun.

De dimineata in ne-am luat micul dejun la boulangerie, chiar in fata primariei, am luat masina inchiriata, ne-am imbarcat bagajele in ea si am pornit prin regiune, in directia Chauvigny. Frumos orasel, linistit, castele, peisaje splendide, o piata minunata langa donjon si o creperie despre care stiam de la vizita anterioara ca dainuie acolo de multe sute de ani. Apoi Angles sur l’Anglin, sat aflat pe o lista a celor mai frumoase orasele din Franta. Aici i-a apucat pe copii dorinta sa vada un loc in care traiesc vreo 200 de crocodili din 9 specii si a meritat sa mergem pana acolo, la Civaux. Seara s-a incheiat la hotelul Joules Verne din zona adiacenta Futuroscopului care e la vreo 15 km de Poitiers.

Super interesant hotel pentru copii: camera cvadrupla, dar foarte bine organizata, aranjata ca un barlog in padure, curat, bine, singurul repros fiind ca nu aveau nimic documentatie/planuri ale Futuroscopului.

Futuroscop. Am fost acolo cu 18 ani in urma si am fost super incantata de toate sistemele cinematografice prezentate (atunci vedeam eu prima oara 4D), de toate tehnologiile noi, de cladirile futuriste, de toate chestiile... Am asteptat sa se faca copiii suficient de mari sa poata aprecia ideea. Acum ei au parut incantati, eu am inteles ca in anii astia tehnologia cinematografica n-a mai avansat atat de spectaculos... oricum, un parc de distractii mai linistit, mai “intelectual”, adica fara asa multa adrenalina, dar cu o multime de sali de cinema foarte deosebite, tehnologii de avangarda sau doar experimentale... si mai sunt o gramada de locuri unde se explica legi ale fizicii, tehnologii noi, casa viitorului, iar vizitatorii pot experimenta, incerca, totul e interactiv. Oricum ok. Vizitati site-ul si va lamuriti. Si in parc am mancat bine, rar in asa loc si are program continuu pana la 12 noaptea. Seara, cand se intuneca, e un super spectacol de sunet si lumina pe un lac, merita asteptarea. Ar mai fi de zis ca, cu putin efort, se poate face tot parcul intr-o zi.

Bun, si am pornit spre Ile d’Oleron unde voiam sa vedem oceanul, mareele, pescarii si ce-o mai fi pe acolo... Ne-am ratacit cu masina (GPS aveam, dar nu mergea bricheta masinii si telefonul se descarcase) dar am ajuns la timp ca sa admiram apusul de soare cand patrundeam pe insula (un pod lung, lung) si apoi portul pescaresc cu multe carciumioare si magazine pline de lumina. Hotelul ok, vedere la mare, nici vorba de lux, dar foarte bun pentru noi.

De dimineata ne-am luat micul dejun la o boulangerie langa piata, am reinoit informatiile pe care le aveam de la oficiul turistic bine aranjat chiar acolo si ne-am lansat spre farul de pe insula, apoi, trecand prin satucele pline de farmec, catre zona crescatoriilor de stridii. Am aflat ca sunt doar vreo 4 vizite pe zi la crescatoriile de stridii, la ore bine stabilite, altfel nu prea ai ce sa vezi... noi ne-am dus pana acolo si n-am mai asteptat o ora si am mancat niste stridii oarceum la botul calului, la un restaurant pe drum (aici memorabile au fost si miidiile pe gratar pe pat de ace de pin). Ne-am grabit catre portul nostru unde stiam ca la 15.30 vin pescarii si e lciitarie cu strigare. N-am vazut nimic din toate astea (ori le-am scapat al limita ori chiar sunt foarte discrete, nu ne-am lamurit). Ce stiu sigur e ca trebuie sa mananci pana pe la 14.00, altfel cam ramai namancat... pana la 19.00... noi am sfarsit cu niste fish&chips in lipsa de altceva mai frantuzesc, dar au fost mult mai buni ca la Londra. Pe ocean l-am incercat de dimineata, era reflux, apa rece, apoi si pe la pranz, venea fluxul, dar apa tot rece, 19 grade, asa ca nu ne-am mai udat si am rezultat la piscina hotelului, visand la apele calde ale Mediteranei. Pe insula am vazut unele din cele mai frumusele magazine de souveniruri pe care le-am intalnit. Am stat prea putin o zi pe insula, merita mai mult. Si trebuia ajuns si pe insula de alturi, pe Ile de Re.

A doua zi am plecat spre Poitiers, usor stresati sa nu ne mai ratacim, sa nu pierdem trenul... am facut doar o escala la La Rochelle, suficient cat sa intelegem ca ar fi fost bine sa fi petrecut mai mult timp acolo (am vizitat doar o nava meteorologica in port, copiii interesati). Drumul la intoarcere a fost in regula, totul s-a derulat conform programului si am ajns seara pe la 9 la Beauvais. Rezervasem hotel acolo ca sa fim langa aeroport pentru zborul de dis de dimineata. Beauvais a fost o surpriza placuta: centrul e foarte frumos, tipic oraselul de provincie francez, o catedrala absolut superba, pacat ca era foarte tarziu. Ne-am repezit in primul restaurant (minunata alegere, a fost memorabil si ambientul si mancarea si “carciumarii”) si am avut norocul sa prindem un spectacol de lumini pe fatada catedralei, insotit de muzica medievala. A fost absolut de neuitat, cu atat mai mult cu cat in toata vacanta ne staduisem si nu ni se legasera treburile, iar asa, pe neasteptate, am avut o asemenea surpriza placuta.

Asa ca am plecat acasa multumiti. Am vrut neaparat sa scriu si pentru ca am constatat ca tare putina lume calatoreste prin partea aia de Franta si tare e pacat...

---

VIZUALIZĂRI: 3070 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI