Istorie, natură şi religie - un mix fabulos

TIPĂREȘTE

Încă de anul trecut, de când am fost la Didim, doream să ajung să văd fenomenul Pamukkale. Fiind pentru prima dată atunci în Turcia am preferat alte obiective mai apropiate – templul lui Apollo, castelul din Bodrum, Efes, Milet.

Anul acesta mi-am propus să nu mai ratez obiectivul Pamukkale-Hierapolis. Astfel că m-am informat cât s-a putut de pe Internet privind drumul ce trebuia să îl parcurg cu maşina personal de la Club Blue Dreams, Torba, Bodrum până lângă Denizli.

Multă lume nu are sacrifica o zi întreagă pentru acest obiectiv – din punct de vedere al timpului pierdut pe drum şi a costurilor cu carburantul. Eu consider că merită, având în vedere că o excursie prin agenţie din Bodrum costa 75 euro/persoană.

Am hotărât să plec de la resort dis de dimineaţă fără să mai aşteptăm mic dejunul. Am plecat la 06.40 din complex având în dotare gps + hărţi printate, inclusiv de pe Google Maps.

După ce am trecut de Milas am intrat într-o zonă de munte, unde “bântuia” ceaţa şi erau 7-8 grade afară. Drumul în schimb excelent, expres pe 2 benzi. Am zis să încerc traseul cel mai scurt sugerat de Google Maps, adică de la Yatagan am luat-o spre Kavaklidere şi Bozdogan - a fost total greşit... drumul e asfaltat dar se îngustează la o singură bandă (e un fel de communal; apar şi gropi destule) iar satele şi intersecţiile ce au urmat nu au mai fost semnalizate în nici un fel. Nu mai ştiam în ce sat mă aflam pentru a încerca o identificare pe hartă. Gps-ul o luase şi el razna…. se pierduse în spaţiu. După vreo 10 km am decis să mă întorc; am încercat să întreb un turc în vârstă, simpatic, ce deschidea “cârciuma” satului dar, normal, nu m-am “înţeles” cu el.

Am pierdut astfel vreo 40 minunte cu această deviaţie (şi vreo 25 km făcuţi în plus), dar am văzut ceva peisaje frumoase şi sate tradiţionale turceşti.

Întorşi în Yatagan am urmat traseul clasic prin Mugla-Kale-Travas-Denizli-Pamukkale, traseu urmat şi de autocarele din Bodrum şi Antalya. E şosea expres, pe o mică porţiune în munţi se lucrează. Drumul expres mi-a permis să rulez cu o viteză foarte bună, astfel că în 4 ore eram în parcare la Pamukkale (cu toată pierderea de aprox. 40 min din zona Yatagan).

Am trecut rapid prin orașul Denizli; s-au construit acolo multe pasarele pentru pietoni. Traseul spre Pamukkale este foarte bine semnalizat prin indicatoare; se lucra la șosea pe o mică porțiune între Denizli și Pamukkale.

Ajunşi la ora 10.40 la poalele Castelului de bumbac am găsit o parcare publică gratuită. Peste drum erau mai multe pensiuni, magazine şi chiar un miniaquapark. Sincer, la prima vedere, nu am fost prea impresionat de acel deal alb, care nu mi se părea nici măcar prea înalt.

După ce am trecut de un frumos parc natural cu un lac amenajat, am început să urcăm spre albul strălucitor. Am ajuns la intrarea dotată cu aparate ca la metrou, am plătit 25 lire turcești biletul și în câteva minute deja ne descălțam pentru a păși pe minunea naturii.

Pe măsură ce urci terasă după terasă se dezvăluie privirii, apa ce susură printre degete se încălzește, culorile se schimbă permanent. Până la urmă toată aventura Pamukkale-Hierapolis a durat 6 ore. Am văzut culoarea teraselor la ora 11; am observat schimbarea nuanțelor la ora 16.00, la coborâre. Mulțimea de oameni se revărsa în partea de sus, unde erau lăsați de autocare.

După o odihnă de 15 minute la umbra unui pâlc de copaci, unde se află și o terasă și magazinul de suveniruri/broșuri/vederi, am pornit la explorarea unei părți din orașul antic. Am văzut Poarta de Sud cu zidurile aferente, am trecut pe la Piscina antică a Cleopatrei (parcă am văzut că era 32 TL biletul pentru a te scălda în apa termală printre diverse resturi de coloane – era tentant), apoi am depășit muzeul dedicat Hierapolis-ului, deoarece era închis, fiind o zi de luni.

Deși afară deja ardea soarele, noroc că am avut inspirația de a ne da cu cremă de protecție și a lua pălărioare, am hotărât să urcăm până la mormântul Sf. Apostol Filip (asupra căruia planează încă controverse)... Martyrium-ul e un întreg complex: calea, podul și scările pe care le parcurgeau pelerinii, băile octogonale unde se curățau, apoi cele 8 capele dispuse tot sub formă de octogon, bine păstrate, mai multe curți interioare și camere. De asemenea, mormântul, situat într-o biserică din era bizantină e bine păstrat. A meritat drumul până pe creasta dealului. De aici am mers și am vizitat teatrul a cărui scenă/fațadă e bine păstrată.

Bineînțeles că nu am putut parcurge în întregime vastul sit arheologic. A mai rămas și pentru altădată. Am coborat din nou printre travertine și în 3 ore și 15 min am fost înapoi la resort, în Bodrum.

Drumul a fost destul de lung și obositor dar nu regret deloc... totul e foarte frumos... merită văzut cel puțin o data (având în vedere că mai sunt părți ale orașului Hierapolis ce trebuie să le explorez).

Am trecut și pe lângă indicatoarele către orașul antic Aphrodisias ce a rămas de vizitat în altă vacanță... ar fi fost prea multe înghesuite într-o singură zi.

Drumuri bune și vreme frumoasă!

---

VIZUALIZĂRI: 4606 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI