Pamukkale si Piscina Cleopatrei - locuri de o rara frumusete

TIPĂREȘTE

Asadar am sa continui povestioara mea. Sambata 18 iunie 2011 avusesem o zi cu adevarat plina: am fost la Selcuk, vizitasem bazarul de acolo, apoi mai tarziu vazusem frumosul oras Kusadasi si bazarul si seara, reintorsi la hotelul nostru Aqua Fantasy ne-am plimbat cu calutii. Asa a trecut week-endul nostru. Duminica am stat numai la mare si la piscina. Dar ziua plecarii noastre din Turcia se apropia. Marti, 21 iunie era ultima zi si inca mai aveam atatea de vazut... Miercuri, 22 iunie plecam spre insula Thassos... Am hotarat deci sa le luam pe rand si sa mergem luni, 20 iunie 2011 la Pamukkale. Am ales sa mergem aici deoarece citisem multe impresii si aflasem si din poze ca este un loc deosebit de frumos. Recunosc ca de multi ani mi-am dorit sa ajung aici. Astazi aveam sa imi indeplinesc acest vis! Stiam si ca acest obiectiv turistic va fi mai greu de vizitat, deoarece Pamukkale si Piscina Cleopatrei sunt la la 195 km distanta de Kusadasi si afara la amiaza era f. f. cald.

De ce cu masina si nu cu autocarul?

Recunosc ca daca ai masina este un mare avantaj, caci poti opri practic unde vrei, ai mai multa libertate si poti face ce doresti, nu depinzi de nimeni. Puteam plati o excursie la Pamukkale cu autocarul, caci la hotelul nostru erau o gramada de agentii si nu era nicio problema. Daca alegeam autocarul am fi facut in primul rand economie de motorina, caci in Turcia era mai scumpa decat in Grecia si Bulgaria, (1 litru motorina era 3.57 Lire), apoi aveam si ghid care ne informa pe tot parcursul drumului. Cumnatii mei aflati in Kusadasi au ales aceasta varianta, a doua: au lasat masina la hotel si au platit excursie organizata, la pretul de 41 E de persoana. Dar drumul cu autocarul le-a luat O ZI intreaga, practic fiind organizare, au avut incluse si 2 mese, una pe traseu si alta sus, tocmai la Piscina Cleopatrei. Ajunsi la Pamukkale, au urcat cu autocarul tocmai sus la Piscina Cleopatrei, am inteles ca acolo sus undeva este o parcare mai mare pt. autocare, si acolo au luat a doua masa, caci sus acolo este o terasa mare, am inteles de la ei ca a fost o masa f. f. bogata, au avut si prajituri. Apoi au coborat pe jos si ei pe dealul acela alb de calcar, au admirat zona si de aici au mai mers in 2 locuri: la un bazin unde se putea face baie, dar apa era galbena, era un fel de ,,Pamukkale galben’’ acolo, apa in schimb fiind f. calda nu au rezistat mult. Am vazut cateva poze de-ale lor facute acolo, de aceea va spun. Alt obiectiv a fost vizita la o fabrica de bumbac, de unde si-au cumparat diverse: lenjerii de pat, cuverturi, etc.

Cum se ajunge la Pamukkale si Piscina Cleopatrei?

Noi am ales varianta cu masina. Ne-am trezit luni dimineata. Dupa micul dejun, l a ora 7,50 am pornit. Drumul spre Pamukkale este relativ simplu. Toti cei care vin dinspre Kusadasi, trebuie sa ajunga la Selcuk neaparat. Noi fiind la Aqua Fantasy, am mers iar spre Selcuk, si cum am trecut de aeroport am mai mers putin si la intrare in Selcuk am vazut indicatorul de AYDIN, am facut DREAPTA, am luat-o spre directia Aydin. Aveam de ales 2 drumuri: sa o luam pe autostrada intre Germencik si Aydin sau sa o luam pe o sosea relativ paralela cu autostrada. Am ales sa evitam autostrada, caci trebuia folosit si cardul acela KGS. Nu ne-a parut rau, caci drumul a fost f. f. bun. Am trecut printre dealuri verzi, am vazut peisaje deosebit de frumoase, multe paduri cu vai adanci, umbra multa, f. frumos a fost traseul.

Am mers asadar prin localitatile: Selcuk- Camlik- Ortaklar-Germencik-Incirliova-Aydin-Umurlu-Kosk-Nazilli-Burharkent-Saraykoy-Denizli-Pamukkale.

Din Denizli deja este indicator mare la sosea spre Pamukkale, plus de asta ne-am intalnit si la dus si la intors cu o gramada de autocare pe care era scris mare Pamukkale. Nu aveti practic cum sa va rataciti.

Dadusem GPS-ului coordonatele pt. Pamukkale, si vreau sa va spun ca prin toate orasele mai mari prin care am trecut-Aydin, Nazilli, sunt multe, multe sensuri giratorii, GPS-ul ne anunta mereu sa mergem tot inainte. Deci sa retineti ca la sensurile giratorii trebuie mereu sa o luati tot inainte, pe soseaua principala.

Ca timp, va spun ca nu mi-am inchipuit ca o sa ajungem atat de repede. Porniti la ora 8, deja la ora 9,40 mai aveam doar 70 km. Deci am facut 2 ore si jumatate. La ora 10,30 deja am ajuns acolo!!! (autocarul pornise tot la ora 8 din Kusadasi, a ajuns la ora 11,30 acolo, cand noi deja eram sus la Piscina Cleopatrei). Am intrat pe o poarta mare la sosea pe care era scris mare ,,Welcome to Pamukkale”, (spre sensul de iesire scrie ,,Goodbye’’), am mers mai departe pana la al doilea rand de magazine. Nu opriti la primul complex de magazine care va apare pe partea stanga, la sosea ,,caci de acolo mai aveti mult de mers. Noi am oprit caci nu stiam, dar imediat cum am coborat am fost asaltati de diversi precupeti, sa cumparam pliante cu Pamukkale.

Imediat ne-am dat seama ca am oprit prost si am mers mai departe, pana aproape de o moschee. Am trecut pe langa al doilea complex de magazine, tot pe stanga si apoi pe partea dreapta am zarit o parcare mare. Acolo puteti parca. Acolo ne-am oprit si noi. In partea stanga am zarit o moschee si un hotel. Tot in stanga se intinde localitatea Pamukkale, cu case, hoteluri si acea moschee pe care o zarisem din locul de unde am lasat masina. Am observat ca langa parcarea de masini se afla un lac destul de mare, in care am vazut multi pestisori rosii si erau si ratuste salbatice cu bobocei. Langa lac se afla o zona de agrement, cu piscina, cladiri ce ofera cazare, restaurant, multi leandrii, un complex frumos pentru odihna si recreere. Am lasat lacul cu ratuste si piscina pe partea stanga si apoi am inceput in stanga sa urcam destul de mult o panta destul de abrupta. Am ajuns la o casa de bilete, am platit fiecare 20 Lire intrarea si am primit o cartela. Intrarea a fost ca si la metrou, se introduce cartela, aparatul piuie si apoi poti sa treci.

Imediat am ajuns la o banca unde ne-am descaltat si am luat-o desculti, inainte. Am avut cu noi palarii, ochelari de soare si fiindca poseta era destul de incapatoare, am bagat acolo incaltamintea intr-o punga, asa incat sa avem mainile libere ca sa putem face poze. (Acum imi aduc aminte ca ghidul le-a transmis celor care au plecat cu autocarul, inainte cu o zi de plecare, sa aiba neaparat la ei si o sticla de apa rece. Eu va spun sa nu va panicati degeaba, sus in varf cum mergeti la Piscina Cleopatrei este cismea cu apa buna si ne-am racorit tare bine acolo, in plus de asta gasiti cismea si la Piscina Cleopatrei. Deci nu veti muri de sete!)

Pamukkale:

Odata desculti, inaintam incet si am simtit imediat ca suntem intr-o alta lume. Aici patrundeam intr-un loc fascinant, eram fermecati de frumusetea locului. Era un deal inalt din calcar, totul era alb, dealul se inalta maret in partea dreapta a noastra, cum urcam noi incet. Pe acest superb deal alb, din loc in loc natura a zamislit niste bazine, unele mai mari, altele mai mici, unele mai sus, spre varf, altele mai spre vale. De pe acest deal alb de calcar, apa se prelingea putin cate putin in acele bazine, astfel ca era numai bine acolo de facut baie si de racorit. Superb. Nu mi-am inchipuit acest loc sa fie atat de frumos!!! Una e sa vezi poze, sa citesti impresii de aici si alta e sa vezi tu cu ochii tai, acest loc. Pot sa va spun ca este nemaipomenit de frumos. Stateam in loc, faceam poze, apoi mergeam mai departe, muti de uimire si de admiratie. Apa era calda, f. calda chiar, avea in jur de 26 grade. Am observat ca acele bazine nu erau chiar naturale, erau contruite de mana omului, se vedea acest lucru, dar in timp calcarul s-a depus si a acoperit toata acea margine a bazinelor, adica ceea ce cladise omul, asa incat totul era absolut fascinant. In stanga noastra, cu cat urcam, se casca o prapastie tot mai adanca, se vedea lacul departe, tot mai departe, langa care lasasem masina, si se zarea si acel complex frumos, piscina de acolo, cu apa aceea infinit de albastra se zarea superb de aici de sus. In partea stanga, in marginea acestui frumos deal alb, de sus din varf curgea un paraias care sapase in stanca o vale destul de adanca, cam de jumatate de metru adancime, dar destul de ingusta, caci un om incapea fix acolo. Astfel ca si aici in valea acestui paraias erau destui turisti care se balaceau. Nu v-am spus, dar nu eram singuri aici. Peste tot era lume multa, f. multa lume, si tineri, si batrani, si copii, unii chiar f. f. mici. Toti faceau poze, multi se balaceau in acele bazine. Din loc in loc apa curgea si in cascade in acele bazine, multi stateau efectiv sub jetul de apa, era f. racoritor si bine. Multimea de lume o zarisem de la baza, inca inainte de a ajunge la casa de bilete, si chiar ne-am mirat de cata lume e sus pe munte.

Dealul de calcar (numit si ,,Castelul de Bumbac”) este absolut fermecator. Calcarul alb a imbracat atatea forme, incat doar natura le putea crea, ne imaginam de multe ori ca vedem o ,,ciuperca’’ sau un ,,pitic’’, fiecare cu imaginatia lui, sau ne imaginam ca un urias a scapat pe deal o caldare uriasa de lapte, care apoi a inghetat...

Stiu ca era o zi calda, soarele ardea, erau in jur de 37 grade, asa ca am avut noroc cu palariile, mare noroc ca le-am luat. Am oprit in multe locuri, la toate acele bazine am oprit, caci nu ne mai saturam sa privim cascadele acelea de apa. Acolo am zarit si un paznic, care nu lasa turistii sa urce prea sus pe deal unde vroiau ei sa se pozeze, mai ales nu lasa copiii, caci pe jos era alunecos, era destul de periculos. Noi am fost atenti mereu unde calcam, sa nu alunecam, si astfel ne-am putut bucura din toata inima de acest loc superb. Dar am avut mereu mare, mare atentie la picioare, caci in unele locuri calcarul era si ascutit, te puteai usor taia daca nu aveai grija.

Mi-a placut mult de tot si culoarea apei din acele bazine de calcar. Era un bleu deschis, cum este cerul acela albastru fara nori, si acea culoare superba de albastru se reflecta si pe stanca, deasupra bazinului cu apa, astfel ca in acel loc, dealul alb de calcar parea albastru. Am zarit si un leandru inflorit in stanca, avea flori roz si toata tulpina era ingropata in calcar, oare de unde avea atata putere sa creasca si mai ales sa infloreasca? L-am admirat si pe acesta minute in sir. Alti leandrii au crescut tot asa din calcar, erau infloriti toti, aveau flori roz, absolut superbe.

Ne-am dat seama imediat ca autocarele urca pe undeva dupa acel deal de calcar, deci mult in dreapta noastra.

Incet, incet am ajuns sus in varf. Unde a inceput sa fie pamant pe jos ne-am incaltat la loc. Aici sus am intalnit un platou destul de mare, in dreapta este un parculet cu arbori uriasi, banci, deci este un loc de popas cu multa umbra, si in stanga am zarit ruinele orasului antic Hierapolis. Am inaintat, am facut si aici multe poze. Era mult de vizitat in partea stanga, ruinele orasului, dar noi nu am mai mers acolo caci era f. f. cald afara. Am gasit o cismea cu apa, ne-am racorit. Am descoperit ca de sus din varf, daca mergi inainte si apoi faci stanga, este un alt loc, unde am zarit departe tot un deal alb din calcar. Am vazut destula lume ca mergea pana acolo in plimbare. Dar inainte de a ajunge acolo am vazut ca inca se lucreaza de zor, se fac sapaturi, se cauta obiecte antice pe un platou intins, care apartine de orasul antic Hierapolis, unde intrarea era strict interzisa.

Am mers mai departe. In partea dreapta am trecut pe langa un muzeu, al orasului Hierapolis (era luni asa ca era inchis), dealtfel muzeul se numea chiar Hierapolis, si apoi tot inainte am zarit intrarea la Piscina Cleopatrei.

Era scris la intrare- ,,Antique Pool ‘’. Am mers si noi, mai mult ne-am luat dupa lume, caci unii mergeau intr-acolo, altii se intorceau.

Piscina Cleopatrei:

Am ajuns la Piscina Cleopatrei. Am intrat inauntru, am trecut pe langa niste magazine cu souveniruri, pana ce am dat de o terasa cu multe mese. Aici nu se plateste intrarea, decat daca vrei sa faci baie in piscina, pentru care platesti 25 Lire. Am vazut totusi ca era destul de multa lume in piscina si sincera sa fiu, nu prea mi-a placut apa, culoarea ei, avea si matasea broastei destula, era verzuie si nu prea clara, deci eu zic ca nu era tocmai asa de curata pentru baie. Toti cei care erau in apa stateau practic intr-un loc, cuminti, grupuri grupulete, discutau intre ei, deci nu poti face sarituri sau alte giumbuslucuri acolo, caci un gardian e atent la fiecare miscare a ta si esti fluierat imediat. In apa, pe fundul piscinei, sunt diverse piese antice: stalpi, coloane, toate albe si care se zareau frumos, multe ieseau chiar din apa, astfel incat trebuia sa stai in apa printre acele piese de muzeu. Si acest loc este superb, in jurul piscinei sunt multi leandrii, practic piscina este inconjurata de leandrii infloriti absolut superbi. Langa piscina exista o terasa mare unde se poate lua masa, sau poti servi un suc, o bere. Sa nu va asteptati la preturi mici, caci una este sa bei o bere la hotel si alta sa bei o bere sus tocmai la Piscina Cleopatrei. Am luat 2 beri reci, un Becks si un Efes, la sticle din acelea mici de 330 ml, pe care am dat 6,5 Lire respectiv 6 Lire. Dar eram acolo, asa ca nu mai conta si berea parca avea un alt gust, nu? Si aici la mese era plin de lume, cu greu am gasit o masa libera.

Dupa ce ne-am racorit fiecare cu o bere rece, am trecut peste un pod frumos arcuit peste piscina, si dincolo aproape de capat am gasit o cismea unde se umpleau sticlele cu apa rece. In capat langa acea cismea era si un loc unde se puteau arunca banuti in piscina. Nu stiu ce simbolizeaza acest lucru, dar am aruncat si noi cativa banuti. Era tare cald acolo. Am vazut ca in acel loc apa din piscina era si destul de adanca, temerarii care ajungeau aici trebuiau sa stie bine sa inoate.

Mai departe spre deal, in continuare, am zarit un amfiteatru antic, erau f. multe trepte din piatra dispuse in semicerc, cativa mai curajosi am vazut si acolo pe acele trepte, dar era mult prea cald, nu era umbra deloc acolo si nu am mai avut putere sa vedem si acel loc. Plus de asta mai era destul de mult de mers pana acolo, vreo 300 m. daca nu mai mult. Undeva in dreapta piscinei trebuie sa fi fost si o parcare mai mare pentru autocare, caci am vazut destul de multe autocare care urcau acolo sus pe munte la Piscina Cleopatrei.

Am mai stat putin la piscina, apoi am inceput sa coboram, tot pe unde urcasem, pe langa acele bazine albe cu apa calda. La un moment dat s-a auzit destul de puternic chemarea la rugaciune, o voce puternica de barbat se auzea in difuzoare, glasul lui puternic se auzea pana sus de tot, venea de la moscheea aceea de langa parcare, care o zarisem noi din sosea.

Uitand sa ne descaltam, am fost fluierati de un paznic, asa ca ne-am conformat imediat. Dar bine am facut caci odata intrati cu sandale acolo pe calcar, era si mai alunecos pe jos. La coborare a fost putin mai greu decat la urcare, caci a trebuit sa avem mereu grija la picioare, muschii picioarelor erau incordati la maxim, peretele de calcar era destul de alunecos si trebuie sa stii unde sa calci. Cu multa grija si cu rabdare, cu ochii mult la picioarele noastre, dar si la tot ce era in jur, am ajuns jos langa intrare, ne-am incaltat si am pornit spre masina.

Am pornit iar la drum, lasand acel loc fermecator in urma. Intr-un tarziu soseaua face un mare viraj spre dreapta, pe parcursul a zeci de km, astfel ca si la 40 km aflati undeva pe traseu, se zarea Pamukkale din masina, in partea dreapta, o mare pata de culoare alba pe un deal inalt. Am reusit sa fac poze si din masina. L-am admirat pana cand la un moment dat a disparut in ceata.

Vom mai reveni cu siguranta aici, sper sa nu se confirme vestile care spun ca la anul, in 2012, acest loc superb se va inchide.

Cei care ajungeti in acest an in Turcia, mai ales la Kusadasi, nu ratati acest loc superb, rezervati-va pentru aici 4-5 ore, nu mergeti pe fuga acolo, mergeti sa vizitati Pamukkale si Piscina Cleopatrei, este un loc nemaipomenit de frumos, care mi-a ramas in suflet pentru toata viata, si sunt convinsa ca va ramane si in sufletul vostru.

Pentru mine a fost cel mai frumos loc pe care l-am vazut in Turcia.

---

VIZUALIZĂRI: 10019 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI