Incă o dată la bulgari! Shiroka Laka!

TIPĂREȘTE

De Craciun, ca de fiecare data in ultimii ani, dorind o vacanta in care sa mergem cu propriul autoturism, am limitat distanta fata de casa la maxim 500-550 km, tinand cont ca este si iarna. Asa ca si variantele de vacanta s-au redus simtitor.

Estul Serbiei sau estul Macedoniei nu ne-a incantat si nici Moldova. Practic singurele variante ar fi fost ori un Craciun in tara, oi un Craciun in Bulgaria.

In tara pentru a petrece un Craciun in zone traditionale, in Bucovina, Maramures, Apuseni sau Marginimea Sibiului practic te jupoaie de bani. Cica oferte de Sarbatori. Adica mai pe romaneste dublarea sau triplarea preturilor. Oricum fusesem in ani trecuti, de Craciun si prin aceste zone, asa ca nu se merita “a arunca banii pe fereastra”.

Cred ca in ultimii ani cu exceptia lui 2017 cand am petrecut un Craciun tare fain la Izvoare, in Harghita, la un pret excelent, dupa parerea mea, restul le-am petrecut in Bulgaria.

Cand la Arbanasi, cand La Koprivstitsa, cand la Chepelare si acum la Shiroka Laka.

In zona Pamporovo, in Munti Rodopi, mai fusesem in vacanta de Craciun din 2016, cand ne-am cazat in Chepelare, placandu-ne tare zona, cu potential mare turistic.

Trecusem in plimbarile noastre de acum 2 ani si prin Shiroka Laka, unde ne-am si oprit sa mancam. Ne-a placut aici, era si bine pozitionat pentru plimbarile ce aveam de gand sa le facem, drumul bun pana acolo, asa ca ne-am pus pe cautat.

Am inceput cautarile pe la sfarsitul lui septembrie si am gasit sa ne placa chiar locul unde si mancasem acum 2 ani. Ne-am facut socotelile si am zis sa rezervam 5 nopti, ca avem ce face in zona, chiar daca mai fusesem cu 2 ani in urma.

Am rezervat rapid prin intermediul booking, “prietenul” nostru de nadejde, …... si am asteptat sa vina data sejurului. :)

Si iata ca a venit si data sejurului. Cum ziua buna de dimineata se cunoaste, ne-am trezit pe la ora 5,00, am facut cafeluta am carat bagajele la masina si am plecat pe la ora 5,45 din fata blocului. Intentia era sa ajungem in vama pana in ora 7,00 sa nu prindem schimbarea turelor.

La plata taxei de pod nu am avut decat o masina in fata, am trecut rapid, iar la controlul documentelor am ajuns …... fix cand se schimbau turele, pe la 6,55. Nu aveam decat o singura masina in fata, dar durat cam 15 minute pana am trecut si de acest control. De aici incolo aveam cale libera. Am oprit doar pentru achizitionarea vignetei si alimentare cu combustibil intr-o benzinarie de la periferia orasului Ruse. In total cam 500km, aproximativ 7 ore ca timp.

Vreo 75km sunt pe autostrada, intre Nova Zagora si Plovdiv, dar nu sunt grozavi deloc, foarte multe denivelari, pe banda 1 fiind aproape imposibil de mers.

Daca in zona Veliko Tarnovo era zapada cam de 10-15cm, pana la intrarea in Chepelare, adica aproape de destinatie, nu era deloc zapada, in schimb imediat dupa Pasul Republica si pana dincolo de Asenvograd am prins ceata, nu foarte deasa.

Chepelare fiind un mic orasel, am oprit pentru a face si o mica aprovizionare cu cele trebuinciase.

Ceva bere, ceva sucuri, ceva de rontait. Am mers si pana la un bancomat pentru a scoate ceva banuti, stiind ca in Shiroka Laka este doar un singur bancomat si pentru a nu avea vreo surpriza neplacuta.

De aici ne-am indreptat spre Shiroka Laka, parasind dupa cativa kilometri, vreo 6 la numar, drumul principal 86, virand dreapta spre Pamporovo pe drumul secundar 864, oprindu-ne pret de 10 minute in benzinaria de la intrarea in Pamporovo pentru a face plinul cu carburant. Distanta de aproape 10km dintre Chepelare si Pamporovo are o diferenta de nviel de... aprox. 500m.

O ciudatatenie este ca drumul principal ce trece prin Chepelare si se continua printr-un defileu, trecand prin Pasul Rozhen... spre granita cu Grecia se opreste la de granita intr-un mal de pamant. Asta pe Google Maps, nu stiu daca in realitate s-a si deschis acel punct de trecere frontierea. De la Chepelare pana acolo sunt doar 60km. Nu stiu de ce s-a blocat realizarea acestei cai de legatura cu Grecia. Cert este ca pe Goolge Maps imaginile din 2012 arata un drum asfaltat, impecabil, finalizat pana la granita cu Grecia. Dincolo la greci nu exista nimic, doar un drum de pamant, nu in lucru in curs de modernizare, ci pur si simplu un drum de pamant de vreo 50 km pana in Xanthi.

Nu am inteles utilitatea acestui drum, pentru ca in apropiere este varianta prin Kardzali si Makaza sau prin Zlatograd. Variante mult mai usoare fara atat de multe serpentine cate sunt intre Asenovgrad si Chepelare cat si lungimea mare a acestui defileu.

Dar sa revenim la ale noastre!

Asadar dupa ce am alimentat in benzinaria de la Pamporovo am trecut iute prin Pamporovo, a treia statiune de iarna, ca importanta, a Bulgariei, dupa Bansko si Borovets.

Un fel de Poiana Brasov de la noi ca marime si aspect, dar la o altitudine mult mai mare, 1600m, fata de 1000m, dar si cu mult mai putin ifosele si fara preturile uriase din statiunea romaneasca.

Drumul din Pamporovo pana in Shiroka Laka este nespus de frumos pe firul unei ape, printr-un defileu cand mai larg, cand mai strans. Sunt cam 13km din Pamporovo pana in Shiroka Laka.

Si am ajuns si in Shiroka Laka. Pai acesta este un mic satuc cu vreo 500 de locuitori, cu casele cocotate pe versanti destul de abrubti ai acestei vai.

Un satuc tare pitoresc, cu case vechi, cu arhitectura specifica locului.

Pe noi ne-a incantat aceasta micuta localitate, aflata intr-o zona pitoreasca si ea, in urma cu doi ani cand mai trecusem pe acolo.

Cazarea noastra fiiind chiar la sosea, chiar in centrul satului, ne-a luat doar cateva minute in a parca masina in fata locatiei, in a cobori si a intra in restaurantul de la parterul cladirii.

Procedura de check-in a fost extrem de rapida, unul din baietii din restaurant insorindu-ne la etajul cladirii si prezentandu-ne camera noastra.

Am transferat rapid bagajele din masina in camera, ora fiind cam 14,30 ne-am hotarat in a iesi la o plimbare usoara prin imprejurimi, de recunoastere.

Ce poti face in Shiroka Laka si prin imprejurimi!

Pai sa le luam pe rand. In Shiroka Laka nu poti face multe lucruri, este doar un mic satuc, amplasat la marginea soselei ce leaga Pamporovo de Devin.

Aici poti veni pentru relaxare, inconjurat de versantii impaduriti cu conifere.

Muntii Rodopi sunt munti impaduriti, bogati in vegetatie, chiar daca au inaltimi destul de mari, de peste 2000m, din cauza culmilor si versantilor impaduriti nu par atat de semeti.

Pentru relaxare poti alege ori una din cele cateva pensiunile de aici, sau micutul hotel de familie la care am stat si noi, dar care nu are alte facilitati de relaxare, sau poti alege un hotel de 4 stele cu centru SPA&Welness, asa cum este Hotel Shiroka Laka. Dupa gusturi si posibilitati.

Daca ne-am linistit ca avem unde sa punem capul jos, unde putem manca?

Optiunile pentru a a potoli soarecul din burta nu sunt nici ele prea bogate, ca de, e doar un micut sat pana la urma.

Cea mai buna varianta ‚la liber”, in afara meselor in regim de pensiune de pe la fiecare unitate de cazare ce poate oferi acest serviciu, este Restaurantul Pri Slavcev, (Механа При Славчев), care este de fapt restaurantul din componenta micutului Hotel Kalina, unde am fost cazati si noi. Un restaurant in stilul rustic al multor restaurante bulgaresti, cu piatra si lemn, piesa dominanta fiind semineul din mijloc.

Aici am mancat si noi in fiecare zi, placandu-ne atat atmosfera localului, dar si mancarurile preparate aici. La pranz nu prea gaseai locuri libere, multi turisti aflati in tranzit oprind aici pentru masa de pranz, semn ca mancarea este buna si proaspata.

In seara din ajunul Craciunului am avut si muzica live traditionala, artistii imbracati in portul popular specific locului, acompanierea fiind cum altfel, decat la cimpoiul bulgaresc, [b}Kaba Gaida cum se numeste de fapt acest instrument specific zonei Rodopilor, Casa lui Orfeu, diferit un pic de Gaida bulgareasca.

De fapt aici in Shiroka Laka este o importanta scoala de muzica!

Mai sunt alte vreo 2-3 mici terase si carciumioare, dar iarna fiind, nu prea prezentau semne de viata. Terasele nici atat, ca de. Doar era iarna. ????

Ai si vreo 2 magazine de unde poti cumpara diferite produse alimentare si nu numai.

Ai si un bancomat de unde poti scoate eventual si banutii necesari.

Lamurit somnicul si papa, ramane sa mai lamurim cum ne putem petrece vacanta rezervata acolo.

Micuta localitate, pitoreasca, reprezinta chiar ea un micut muzeu arhitectural in aer liber, cu casutele si casoaiele, ingramadite unele in altele, cocotate pe versanti dealului.

Unele renovate altele in paragina.

Exista si un muzeu etnografic, intr-o casa foarte frumoasa la exterior, cu o arhitectura faina, bine ingrijita la exterior, cocotata pe o mica stanca chiar deasupra soselei, avand impresia ca seamana cu o cetate in miniatura. Dar iarna acest muzeu este inchis, probabil din lipsa de turisti.

Mai este o biserica veche cu arhitectura deosebita in centrul satului si in fata ei un frumos pod in arc, din piatra.

Poti face si o scurta plimbarica pe culmea dealului, chiar deasupra satului. Nu este prea solicitanta, poteca serpuind prin padure. Prima portiune a potecii nu este prea amenajata, chiar de la ultima casa din sat, ai vreo 15m neamenajati un pic mai dificili, apoi poteca larga cu bancute si cosuri de gunoi din loc in loc te duce pana pe culmea dealului, unde intr-o poienita strajuita de molizi este o micuta capela/paraclis (St. Atanas Chapel/

Параклис Св. Атанас). Privelistea de acolo este superba. Se vede intreaga vatra a satului.

Surprizator este faptul ca in jurul acestui paraclis vechi este amenajat loc de picnic, adica gasesti mese de lemn cu bancute, un foisor in care gasesti un gratar amenajat, iar imediat langa, la nici 10m de capela o vatra din piatra cu cos de fum, unde poti pune un ceaun pe foc.

Cosuri de gunoi din loc in loc, o sursa de apa potabila chiar la marginea poienitei, frumos mascata intr-un trunchi de copac. Un loc frumos si curat.

De acolo traseele turistice continua, dar noi doar pana aici am mers. Cam astea sunt plimbarile pe care le poti face prin si pe langa sat, pe jos.

Sa largim un pic orizontul si sa va povestesc si ce se mai poate face in zona.

Poti face destul de multe plimbari auto prin imprejurimi, fiind destul de multe obiective turistice interesante.

Musai de facut o plimbare din Shiroka Laka pana in si mai micul satuc Gela, aflat la vreo 7km distanta si vreo 450m diferenta de nivel.

Este un drum asfaltat de acces, in stare destul de buna, ce serpuieste mai strans sau mai larg. Noi am facut acest drum pe jos, in plimbare lejera, prilej cu care am putut admira pe langa padurile si vaile din jur si o frumoasa caprioara, chiar la intrare in Gela.

Ajuns in Gela ai impresia ca ai descoperit o oaza de liniste, unde parca totul a incremenit.

Nu stiu cum o fi vara din punct de vedere al aglomeratiei, dar acum totul era alb in jur, doar verdele brazilor si molizilor contrastau atat de frumos. Nu am intalnit nici prea multe masini, doar vreo 2-3 ce coborau si parca una ce ne-a depasit.

Dupa ce te saturi de aer curat, de admirat peisajele superbe e musai sa te opresti si la Restaurant Gela, chiar la intrarea in sat.

De fapt aici gasesti Hotel Gela & Spa. Nu te astepti sa gasesti aici asemenea locatie.

Din drum, daca nu esti atent, te intampina o latura a acestui complex, realizata din scanduri groase din lemn, negeluite, foarte vechi. Si o alta scandura de lemn atarnata pe acest perete in care spune ca aici gasesti hotel &spa. ???? Pare mai mult intrarea intr-un grajd decat ceva.

Daca mergi pe aleea ce inconjoara cladirea si cobori cele vreo 10-20 de trepte si ajungi practic pe fatada opusa a cladirii, totul se schimba radical. Daca din drum ai impresia ca este o veche cladire neimportanta, pe partea cealalta ai parte de o arhitectura ce incanta efectiv ochiul.

Intri direct in restaurantul complexului, unde efectiv ramai cu gura cascata. Atat de frumos se imbina sticla cu lemnul cu betonul, rusticul cu modernul. De fapt acest complex este in modernizare si extindere,

Ferestrele mari, panoramice, lasa sa vezi de la masa peisajul minunat ce se deschide privirii.

Vis-a- vis de cladire este o cabanuta din lemn, din busteni, oferita spre inchiriere, prietenoasa si ea cu mediul, cu acoperis pe care creste un strat gros de iarba. Nu am fost cazat acolo, dar pe site-ul lor ofera si sauna ruseasca in aceasta locatie.

La nici 20 metri de cabana, vreo 2-3 cai frumosi si bine ingrijiti completau de minune tabloul idilic.

Cand am intrat noi, eram singurii clienti, ne-am asezat la o masa, cum altfel, langa o fereastra ce dadea spre o vale faina. Imediat a venit cineva cu un meniu, in lb. bulgara si in lb. engleza. Pe la bucatarie era forfota, semn ca asteptau musafiri.

Am vazut asta pentru ca ai posibilitatea de a vedea din restaurant, prin cateva ferestre, spre locul unde se prepara mancarea. Adica transparenta totala.

Interiorul restaurantului foarte frumos amenajat, extrem de curat, cu un semineu in care focul trosnea, cu o caldura placuta in interior. Tot sa stai la palavre aici.

Nu prea ne era noua foame, dar tot am comandat o salata, o rachie si o bere la final.

La bulgari, obiceiul este ca salata sa se consume la antreuri, insotita de o rachie cu gheata.

La noi salata insoteste felul principal de obicei. Noua chiar ne place acest obicei al bulgarilor. Si aici aveau un bogata oferte de salate. Pe langa clasicele Shopska, cunoscuta la noi ca salata bulgareasca, sau Ovcearska (salata ciobaneasca) ce pe langa rosii, castraveti, branza si ardei are si ou fiert si bucatele de bacon, am gasit in oferta si Salata Gela, specialitatea casei.

De obicei incercam specialitatile carciumioarei unde intram, ca de, ar trebui sa fie cel mai bun preparat, ca d-aia se lauda cu ea si ar trebui sa le iasa cel mai bine.

Ce pot sa zic despre aceasta salata primita! Pe langa faptul ca arata extrem de bine, la gust efectiv m-a dat pe spate. Pot spune, fara sa gresesc, ca am mancat cea mai buna salata din Bulgaria. Si o zic prin prisma faptului ca m-am cazat prin Bulgaria de peste 30 de ori, si am vizitat mai toate zonele Bulgariei. Expresia aceea „curcubeu pe cerul gurii” e... pistol cu apa!!! ???? ceva foarte, foarte gustos!

Un mix de ardei copti, ciuperci, ulei de masline, masline, rosii si o branza telemea, veche, dar grasa, faramitata. Culoarea branzei era cam de culoarea untului.

Povestind aici, deja am inceput sa salivez cu gandul la ce salata am mancat.

Iar rachie comandata, parfumata, uleioasa la consistenta, nemaipomenit de buna.

Am sa caut sa atasez cateva poze de aici, pentru a putea intelege mai bine despre ce am incercat sa povestesc.

Deci nu ratati daca ajungeti in zona nici o plimbare in Gela si nici o masa la Hotel Gela.

Din Gela se pot face atat drumetii spre ruinele unei vechi cetati tracice, cale de vreo 3,5km, cam 1,5 ore, sau pana la ruinele vechii Bazilici de prin sec V-VI, la care ajungi cam in 30 minute. Bine, poti opta si pentru plimbari calare prin imprejurimi sau pentru plimbari cu bicicletele. Iarna, nu am intrebat, dar sunt convins ca se organizeaza si plimbari cu saniile trase de cai, daca se solicita.

Si cam asta despre Gela. Dar nu e tot ce poti vizita in zona Shiroka Laka.

Poti alege o plimbare auto pana in satul Trigrad, cocotat si el intr-o zona faina. Dar pana acolo, avand cam 38km de drum asfaltat, mai ai sansa de a trece prin foarte frumoasele frumoasele Chei ale Trigradului, dar si in a vizita Pestera Gatul Diavolului situata chiar in apropierea Trigradului, sau o plimbare prin salbaticele si superbele Chei Buyanovo si vizitarea Pesterii Yagodina, asta insemnand intoarcerea spre Shiroka Laka pana in localitate Tesel si de acolo inca vreo 7km pana la Yagodina.

Pe acelasi traseu initial se poate merge tot cu masina spre Devin, renumita la bulgari pentru apele sale minerale si se poate continua pana la Barajul Vacha, ale carui ape stranse intre versantii unui munte infatiseaza un peisaj tare dragut.

Daca am zis cam ce se poate vizita in partea vestica, dincolo de Shiroka Laka, sunt cateva obiective faine si in partea estica a satului. Sin incep cu Pamporovo, a treia localitate a bulgarilor cunoscuta ca statiune de schi. Este la nici 12km de Shiroka Laka, pe drumul de acces dinspre Chepelare. Nu mai povestesc despre aceasta statiune, fiind mai cunoscuta oarecum, dar merita sa amintesc despre Stoikite, aflata cam la jumatatea drumului dintre Shiroka Laka si Pamporovo. Si aici gasesti o zona de schi, cu un telescaun nou, modern, de 6 persoane ce te urca pe Vf. Snezhanka de unde te poti bucura de cele 2 partii dar si de frumoasele peisaje ale Rodopilor. Este o micuta localitate, cu doar cateva unitati de cazare, nu prea dezvoltata turistic, dar reprezentand o buna optiune de schi in special pentru copii, fiind 2 partii lungi, „albastre”. Si chiar erau foarte multi copii pe partie cand am trecut si noi pe acolo. Se poate urca pe Vf. Snezhanka si vizitat Turnul de televiziune inalt de 150m, dotat cu o. De la cei cam 1950m inaltime ai o frumoasa panorama a Rodopilor, dar si vedere spre Muntii Rila și Muntii Pirin.

O plimbare faina cu masina se poate face, mergand spre Smolian, plecand din Shiroka Laka spre Stoikite, de acolo continuand in dreapta spre Smolian. Se urca pe o sosea buna, in serpentine de la aprox. 1000m la 1700m altitudine. Cam dupa 12km se ajunge intr-un pas, unde este si o micuta capela si unde se face un drum in dreapta.

Este un drum de vreo 6km, in mare parte asfaltat. Noi nu aveam in plan sa ne abatem din drumul principal, ci doar oprisem langa acea capela sa admiram peisajul. Dar cand am vazut cateva masini ca intra pe acel drum am zis sa incercam si noi. Nu stiu cat de bun este asfaltul pe acea portiune pentru ca era un strat gros de zapada batatorita pe drum. Drumul erat curatat, se putea merge foarte bine, nametii pe margine avand cam un metru inaltime. Drumul este superb, peisaj de poveste, cu brazi incarcati de zapada si din cand in cand, pe cate o culme deschisa se putea admira pana in departare peisajul.

Drumul urca destul de mult, de pe la 1600m pana la aproape 2000m. Acest drum de fapt ajunge pana la Cabana Perelik, sub Vf. Perelik.

Pe ultima portiune drumul este doar forestier, dar bunicel. Nu am intalnit nicio masina pe acest drum, cele cateva masini vazute oprindu-se imediat dupa nici un kilometru. Practic pe aproape 6km am fost singuri. Am ajuns intr-o culme, chiar unde drumul incepe sa coboare un pic spre cabana aflata cam la 500m. Aici se afla o cladire mare, noua, inca nefinalizata 100%. Nu stiu ce destinatie are, am vazut ca are si usi mari tip garaj. Aici era parcat si un ratrac cu care se pare ca se curata drumul de acces, dar si doua snowmobile destinate transportului de persoane. Pe panoul de santier scria in bulgara si imediat a aparut si un paznic care ne tot certa in bulgara sa nu mai facem poze. Ce stim este faptul ca dincolo de Cabana Perelik, in drum spre Vf. Perelik este un obiectiv militar, cu acces restrictionat in zona pentru turisti. Noua ne-a placut tare mult aceasta plimbare pana aici.

Dupa ceva poze am facut cale intoarsa pana in drumul principal, am continuat apoi coborand spre Smolyan, pe care l-am traversat indreptandu-ne spre Chepelare, dand roata practic muntelui. Scopul nostru era sa vizitam si localitatea Momcilovti. Acest sat este cunoscut in zona prin produsele din lapte, prin iaurturile sale.

Asa ca din Smolian am continuat drumul pana am iesit in drumul principal ce vine de la Chepelare si merge spre granita cu Grecia. De fapt pana la granita cu Grecia nu sunt nici 40km.

Pt a ajunge in Momcilovti, se paraseste iarasi drumul principal la intrarea in localitate Sokolovti si pe un drum asfaltat ce urca brusc. Adica in vreo 3 km urci cam 230m diferenta de nivel. Acest sat este foarte frumos prin dispunerea caselor sale mari, majoritatea cu etaj, pe versantii acelui deal, formand parca un amfiteatru.

Satul s-a dezvoltat prin prisma unor investitori chinezi ce au dezvoltat un parteneriat cu localnicii. Acestia produc un iaurt ce se numeste chiar Momcilovti, pe baza renumitei bacterii descoperite in Bulgaria, pe la 1900, ce contribuie la producerea iaurtului si da atata savoare iaurturilor bulgaresti si nu numai. Este vorba de Lactobacillus bulgaricus, ce este importat de aici de catre chinezi. Aceasta bacterie gasindu-se in mod natural in organismul mamiferelor ce traiesc in Bulgaria.

Pe panoul de la intrarea in sat, prima limba era bulgara, a doua chineza, apoi engleza.

Dupa o scurta vizita ne-am intors pe acelasi drum, am iesit in drumul principal am continuat apoi pana in Pasul Rozhen dupa alti vreo 6km si vreo 500m diferenta de nivel, iar dupa inca vreo 3km am intalnit drumul in stanga spre Pamporovo, drum pe care intrasem si cand am venit in Shiroka Laka dinspre Chepelare. Adica un circuit de vreo 85km in total.

Cam astea sunt principalele atractii din aceasta zona montana a Bulgariei, avand ca localitate principala si cunoscuta Pamporovo.

As mai dori sa amintesc doar o mica intamplare ce nu are legatura cu frumusetea peisajelor ci cu frumusetea interioara a oamenilor, a bulgarilor de aici.

Cand ne-am intors din plimbarea aceasta, cu nici 2km inainte de a ajunge in parcarea hotelului s-a simtit o problema la masina. Parea ca vireaza ceva mai greu. Am vrezut initial ca este pana. Am ajuns in parcare, totul parea in regula, dar cand am virat rotile de sub masina se scurgea lichidul de servodirectie. O problema asemanatoare am avut chiar in primavara, chiar cand trebuia sa plecam spre intalnirea AFA de la Alba Iulia. Noroc ca s-a intamplat chiar cand plecam din fata blocului. Atunci a trebuit sa duc direct masina in service, sa fac rost de alta masina pentru deplasare. Am schimbat caseta de servo-directie in service, durand cam o saptamana toata actiunea.

Acum eram in a doua zi de vacanta, duminica, in ajun de Craciun, pe 23 decembrie, la 550km de casa, in alta tara, intr-un sat, cel mai apropiat service fiind la 20-30km, iar drumul pana acolo in serpentine, in urcare.

Toate premisele, pentru o vacanta ratata dar si pentru probleme in recuperarea in timp util a masinii reparate si deplasarea inapoi spre casa.

Cum ma invarteam eu pe langa masina, imediat a trecut strada o persoana mai in varsta ce era la tarabele cu suveniruri sa ne intrebe daca avem probleme, evident in bulgara doar, a strigat imediat la o alta persoana ce a traversat si ea rapid strada, ne-a intrebat daca suntem in tranzit si cand a aflta ca suntem cazati chiar acolo la Hotel Kalina, a plecat inauntru sa cheme pe cineva. Imediat a venit cu un baiat din personalul hotelului, care era baiatul care ne facuse check-in-ul si ne servise la masa in restaurant. Ne cunostea deja.

Vorbea engleza, a aflat care este problema si ne-a comunicat sa asteptam cateva minute sa discute si cu colegul sau din restaurant. Dupa cateva minute a revenit spunandu-ne ca exista posibilitatea cam intr-o ora sa vina o ruda a colegului sau, care are un service in Devin, la 20km, si sa ne ia masina pe platforma, pentru ca luni sa ii faca o constatare a defectului.

Si cam dupa 1,5 ore, intr-adevar a sosit un tanar, cu o platforma auto, a urcat masina pe platforma, ... si dus a fost. :)) Ne-a lasat in schimb un numar de telefon sa ne auzim luni sa ne comunice ce este defect.

Adica am urcat masina pe platforma, am schimabat un numar de telefon, ne-am strans mana si atat. ????

Am intrat apoi in restaurant, relaxati ca am scapat de masina, am comandat de mancare, apoi ceva bere, deja facand glume intre noi daca mai recuparam masina. ????

Luni am plecat de dimineata in plimbare pe jos pana in Gela, iar pe la pranz asezati comod in restaurantul acela fain despre care v-am povestit mai sus, am dat un mesaj lui Vasil, baiatul cu service-ul. Mi-a raspuns imediat, comunicandu-mi ca problememe sunt la... caseta de servodirectie. ???? Trebuia reconditionata sau inlocuita.

Am intrebat daca se poate reconditiona si in cat timp.

Asta se petrecea pe 24 decembrie la pranz. Mi-a comunicat ca miercuri, pe 26 decembrie este gata. Nu imi venea sa cred ca in 3 zile, chiar in perioada Craciunului o poate repara. Plus ca trebuia sa faca si un drum dus-intors pana la Plovdiv, cu piesa, cam 240km in total.

Cand am coborat in Shiroka Laka pe seara, intrand in restaurant, am fost intampinati imediat de cei doi baieti Nikola si Valentin intrebandu-ne ce am discutat cu Vasil despre masina.

Chiar comunicandu-ne ca daca este graba, Vasil incearca sa ne o repare chiar pana in seara de Craciun.

Mai mult Nikola s-a oferit ca pe perioada acestor zile in care nu avem masina sa ne ofere propria sa masina sa ne plimbam prin zona.

Ce poti sa zici despre aceste persoane pe care abia atunci le cunoscusem, nu aveau nicio obligatie sa ne faciliteze asemenea servicii, ci au dat dovada doar de omenie, au intins o mana de ajutor total dezinteresat.

Miercuri dupa amiaza asa cum stabilisem Vasil ne-a adus masina in parcare, el la volanul masinii noastre, iar prietena sa la volanul masinii lui pentru a avea cu ce sa se intoarca la Devin.

Deja ni se parea uluitor ca aveam masina deja in parcare dupa doar 3 zile, chiar in perioada Craciunului.

Am concluzionat ca daca ni se intampla acest lucru in Romania, pelcati pe undeva tot la vreo 400-500 km distanta, probabil puteam recupera masina reparata undeva dupa Sf. Ion, in Ianuarie 2019. Probabil trebuia sa lasam masina acolo la reparat si sa plecam cum stim acasa, sau sa o transportam cu o platforma auto pana la Bucuresti. Oricum, orice varianta era foarte costisitoare

Trebuie sa multumesc si pe aceasta cale celor 3 baieti: Vasil, Nikola si Valentin, care ne-au ajutat enorm de mult!!! Jos palaria baieti!!!

Si asta intr-o tara la care multi din romanii nostri stramba din nas cand aud de ea. De parca noi suntem o natie atat de evoluata si bulgarii inferiori noua.

Se vede de la o posta ca bulgarii ne-au dat clasa la multe teme: nu mai vorbim despre serviciile turistice de pe litoralul lor care sunt net superioare celor oferite de noi, chiar daca se pare ca in ultimii ani au cam scazut stacheta (zic unii, eu nu sunt fan mare, plaja, litoral, asa ca nu ma pot pronunta) ci putem discuta despre serviciile turistice oferite in zona turismului montan, de iarna dar si de vara, despre centura Sofiei care este din „alt film”, noi tarandu-ne pe amarata aia de centura a Bucurestiului, despre metroul construit in Sofia, despre ritmul de executie al autostrazilor bulgaresti care chiar daca nu este grozav, este mult peste al nostru.

Despre preturile decente ale serviciilor turistice, mai ales in perioada sarbatorilor, cand la noi apar „OFERTE” la care preturile sunt 3-4 ori mai mari decat in restul anului.

Si o zic in deplina cunostinta de cauza, plimbandu-ne prin tara noastra in lung si in lat, dar plinbandu-ne si prin Bulgaria la fel de mult, chiar in lung si in lat, prin mai toate zonele turistice ale acestei tari.

Esti bine primit, nu cum esti primit de unii proprietari de pensiuni de pe Valea Prahovei, care te trateaza cu sictir. E drept ca poti fi primit si la bulgari mai altfel, ca fiecare padure poate avea si uscaturi, dar de cele mai multe ori esti tratat asa cum ii tratezi si tu.

Daca de duci cu aere, ... de aere vei avea parte. ????

Cam asta a fost povestea mea, cam lunga ce-i drept!

Mergeti in zona Shiroka Laka si nu veti regreta!

Vacante faine sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 5050 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI