Pamplona fără tauri, capitala provinciei autonome spaniole, Navarra

TIPĂREȘTE

Pamplona fără tauri, capitala provinciei autonome spaniole, Navarra

Cu penele zburlite de atâta alergătură prin Vittoria, capitala Tării Bascilor, dormitez 90 de km, în panerul meu de gâscă, în autocar… ma pregătesc pentru aria toreadorului.:((

Am un vis colorat cu o cursă nebună de tauri pe faimoasa Calle Estafeta, catifeaua de sânge îmi flutură apoi prin celebrele arene din Plaza de Toros.

Ar fi trebuit să port pantaloni albi, dar îmi lipsea eșarfa roșie..., Donda esta Hemingway ’’? ... uite-l, ochiul lui etern aruncă stoic o privire spre Pamplona din afara arenei... ce cauți tu aici, străine? ... caut magia romanului Fiesta... o voi găsi oare?

Pamplona în castiliană sau Pampelune în franceză că-mi dă bine pe la ureche, are și un nume basc Iruńa sau Irunea, locuitorii ei se numesc Pamplonicas, vorbim de un oraș vechi de origini romane, Pompaleo, fondat de Pompei, care i-ar fi dat numele... e tare frumos jocul de vorbe. :)

Am ajuns la Pamplona localizată pe un râu la poalele Pirineilor, pregătită să iau taurul de coarne, în sunete de, pasodobles’’... era pe lista de dorințe și o mâncărică din coadă de taur, numită rabo de toro, pe care o văzusem la Madrid într-o farfurie prin Lavapies, în 2015.

Dacă nu era Hemingway și cele 9 vizite ale sale la Pamplona, descrise în romanul lui celebru Fiesta sau ’’The Sun also Rises’’, Pamplona nu ar fi fost așa vestită și cotropită vara de peste 1 milion de vizitatori, cu ocazia celebrului festival San Fermines.

Slavă domnului suntem în luna mai... capitala provinciei Navarra mă așteaptă cuminte, linistită, nu era înțesată de turiști, nu era nici un vacarm și nici o cursă de alergare, așa că nu am închiriat nici un balcon și nu am stat pitită după gard. :)

Nu m-am umplut deloc cu adrenalină, am dansat tango pe lângă zidurile fortificate ale orașului... ziduri serioase, nu glumă, de mare valoare istorică, (sec. 16-18), după cum recită ghidul în cască, noi ca gâștele în micul cârd, după el... atenție suratelor, aceste ziduri fortificate militare care stau în picioare sunt vedete ale Europei, puțin respect și aștept un vot pe pozele mele chinuite:(... eu turbam pe lângă ele în lupta cu cronometrul, voiam străzi pietonale pitoresti, case cu balcoane, plimbăreli prin zona veche.

Pamplona am descoperit-o în turul cu autocarul și desigur pietonal, fizionomia ei demonstrează că Iruna este unul din cele mai vechi orașe spaniole, cu multe clădiri vechi emblematice și dacă nu stiați, e a doua oprire pentru pelerinii care merg spre Santiago de Compostella.

Am debarcat cu mașina la sudul orașului străvechi, e multă muțenie în afara lui Casco Viejo, mi te imaginez dragă Pamplonica la vârsta fragedă când romanii cu coiful în cap și în sandale de alea ca în filme, mărșăluiau pe pământurile tale, ajung eu încet, încet și în La Navarreira, partea veche a fostului oraș roman.

Desigur, Imperiul Roman cel puternic n-a durat o veșnicie, vin vizigotii să domnească vreo 4 secole și în secolul 8 năvăliră și maurii.

In 778 Carol cel Mare, regele francilor e surprins de basci într-o ambuscadă în Pirinei, la Roncesvalles, unde moare Roland, imortalizat în celebrul Le Chanson de Rolland, citeam din el prin anii studentiei.

Pamplona a fost capitală istorică a Regatului Navarrei din secolul X până în secolul XVI. Ea cunoaște epoca ei de glorie sub regele Sancho III cel Mare (1000-1035), de atunci datează drumul pelerinilor spre Santiago, precum și monumente civile și religioase de mare valoare.

Iruna a fost un oraș fortăreață și în 1571 sub Felipe II e construită Ciudadella, devenită astăzi plămânul verde al orașului.

In interiorul zidurilor e și Portal de Francia, la nord, Fortul San Bartolome, Portal de San Nicolas și grădinile Taconera.

Pamplona e un oraș de talie mică, atmosfera în luna mai era destul de amortită, mi s-a părut absolut incredibil ca un milion de oameni frumoși și nebuni să cotropescă Iruna pe străzile înguste, sufocând-o în luna iulie.

Ruta mea pietonală începe în Avenida de San Ignacio, la sud, mă trezesc în fața unei statui din bronz și piatră cu monumentul lui Ignacio de Loyola, realizat în 2005 de un artist catalan... desfacem firul istoriei și descoperim că el e patronul soldaților din Țara Bascilor.

Sculptura reprezintă patru figuri umane, un câine și pe sfântul Ignatius în centru, rănit în lupta de apărare a castelului din Pamplona, în 1521.

El a părăsit după vindecare viața militară, dedicându-și viața lui Dumnezeu... parcă simți muzica daltei și cântecul ei trist, când examinezi sculptura.

Iată-mă apoi gâscă moțată pe bulevardul lui Roland, numit Avenida Roncesvalles, la sud est de orasul navarez vechi, dau ocol cu încetinitorul în fața Monumentului lui Encierro, o sculptură grozavă a artistului din Bilbao, Rafael Huerta, care surprinde taurii în mișcare... intru în atmosfera încinsă de fiesta, stop cadru fulger pentru două fotografii.

Acest monument al taurilor e un omagiu adus fiestei spaniole care –mi transmite detaliile unei bătălii dramatice pentru sportul emblematic al Pamplonei.

Studiez în fugă statuia de 11 metri din bronz, unde taurii și alergătorii au înghețat, opera de artă mă încarcă relativ cu energie și pregătește terenul pentru obiectivul turistic următor, Plaza de Toros.

Merg lipa–lipa cu mare elan turistic spre Arenele de luptă, vestite în toată lumea, ele sunt pe locul trei in lume ca mărime după Mexic și Madrid.

Hola sau Buenos Dias, papa Hemingway... statuia uriașă a scriitorului e pe un colț în afara arenei, el stă pe un soclu cu capul mare, e tare dolofan și stăpânește Plaza.

,, Hemingway a iubit Pamplona mai mult decât Pamplona l-a iubit pe el’’.

Statuia uriașă e un tribut adus laureatului Premiului Nobel, prieten al acestui oraș și admirator al fiestei ’’.

Plaza del Toros la sud est de Casco Viejo e linistită, observ un bar cu numele lui Hemingway care te invită la o Katxi cerveza, 1 litro, 4.95 euro.

Nu sună goarnele, ele bubuie doar în capul meu înfierbântat de soare, taurii negri ca păcura sar pe mine dintr-un afiș, lipit de o poartă a arenei, care e sub lacăt.

Arena uriașă, a treia de pe planetă flutură orgolioasă în fața mea, mantia ei rece de piatră, intuiesc cele 20 000 de locuri din interior... aici venea Hemingway să vadă corrida.

Mă întâlnesc cu nălucile taurine din capul meu, deschid o scurtă paranteză turistică personală, arenele din Pamplona sunt de vină.

(La finele secolului trecut, eram în Spania la o coridă pe viu în Castilia cu un grup de tineri călători, eram curioasă să văd spectacolul, parcă ar fi un alt eu al meu.

Stăteam la cucurigu într-o tribună și asistam sub un potop de foc la o scenă de carnaj cu lupte taurine unde, era gata gata să mă apuce apoplexia, învățam pe viu ce e picadorul, matadorul, toreadorul... se aplauda, se fluiera.

Sute de piepturi ușurate de povara uciderii taurilor, scoteau suspine de fericire. Mă nimerisem lângă o familie de spanioli, tatăl cu barbă m-a bătut cu palma grea, prieteneste, pe la spate și m-a pus să strig Olé, mi-a dat și o ploscă de piele ciudată, să gust din vinul lor, fără să ating gura burdufului, artă nu glumă, nu mi-a ieșit mișcarea, a curs vinul pe bluză.

Mirosea omul oleacă și a usturoi, că trăgea dintr-un cârnat, alături de copii, mi-a mai tras o palmă drăgălașă pe spate și m-a invitat să gust cu insistență... am refuzat politicos, am strigat Ole, am scăpat de el, în timp ce primul taur ucis era scos din arenă cu mare pompă). :))

Să revenim pe traseul pietonal și să uităm de tauri... ultima vizită a lui Hemingway în oraș fost în 1959, el nu a fost prea fericit, scriitorul s-a temut că romanul său, The Sun also Rises a creat un monstru... în arene nu mai erau 20 de turisti, erau 40 000, Pamplona era superaglomerată... oare ce ar zice astăzi?

I-a fost dat Pamplonei să caute în Evul mediu puncte de sprijin și să fortifice orașul cu ziduri, după cucerirea Navarei și încorporarea ei în Castilia.

Defilez și intru într-un dialog mut cu vocația militară a orașului vechi... nu stau prea mult la foc de veghe, arunc ocheade Palatului Arhiepiscopal din Plaza de Santa Maria, model de arhitectură barocă din secolul 17... pe stânga e râul Argos.

Marșul militar continuă spre una din bijuteriile medievale ale Pamplonei colorate și pitoresti, pe Calle de Curia, o străduță îngustă, în capul ei stă Catedrala Santa Maria , nu departe de zidurile declarate monument național.

Catedrala Santa Maria la Real e o clădire cu o fațadă neoclasică din sec. 18 aflată în Navarreria, a avut nevoie de 130 de ani pentru a fi construită între secolele 13-16, remodelată apoi de multe ori... cârdul meu de gâște nu a vrut să plătească 5 euro intrarea... aici au fost încoronați regii Navarrei și sub criptă dorm din 1134 toți regii regatului.

La cască ghidul ne informează că acolo e mausoleul lui Carlos III, rege al Navarrei, căsătorit cu Eleanor de Castillia... cine are timp vizitează și Muzeul de artă Religioasă și claustrul... pofta în cui, capul în coș. :))

Mergem mai departe pe Cuesta de Santo Domingo și ajungem în Plaza Consistorial unde e Ayuntamiento, vestita primărie unde începe nebunia cu taurii de San Fermin.

Primăria e o mică bijuterie arhitectonică, autentică, de mare frumusețe... Această Plaza Consistorial e relativ mică, pe aici converg străzile Santo Domingo și Mercaderes, aflate pe ruta taurilor.

Clădirea e renumită, deoarece pe 6 iulie din balconul ei e lansată o rachetă numită El Chupinazo, pentru a da startul cursei cu tauri și festivalului arhicunoscut, San Fermines.

Carlos III al Navarrrei a unit trei burguri, Navarreira, San Cermin și San Nicolas și le-a dat numele orașului Pamplona în 1423.

De atunci catedrala a mai fost reconstruită de două ori, acum eu admir fațada barocă și statuile decorative. Un nene cântă la trompetă, el simbolizează flacăra din Pamplona. Pe laturi sunt doi lei care țin două scuturi, ale comunitătii din Navarra și ale orasului Pamplona.

Două figuri ale lui Hercules sugerează tăria Navarrei, sub ele sunt 4 steaguri colorate, la intrare sunt două figuri feminine, Justitia și Prudența, puse cu tâlc, chiar la ușă.

E greu să-mi imaginez miile de turisti adunati în fața primăriei istorice, îmbrăcati în alb, cu esarfă rosie, asteptând să înceapă nebunia, văzută de mine doar la televizor.

Deoarece primăria nu poate fi vizitată, mergem mai departe, în apropiere e biserica San Saturnino sau San Cernin, altă clădire gotică din sec. 13 -15, ea poartă numele episcopului Saturnino, patronul sfânt al orasului.

Ea a fost construită pe locul unde Sf Saturnino ar fi botezat 40 000 de păgâni. Pe vârful unui turn masiv e un ceas, garnisit cu un cocoș, Gallico de San Cernin, simbol al orașului.

Museo de Navarra /C Santo Domingo e un pic mai sus, localizat în fostul Hospital de Nuestra Senora de la Misericordia, unde nu am intrat.

Ajung înapoi pe Calle Estafeteta , faimoasa stradă lungă, îngustă, pitorească, unde e liniste absolută... lumea doarme, e ora siestei, am salutat-o din mers, cu gândul la cei 600 de tauri și la tinerii înfierbântați.

Plaza del Castillio e salonul și inima vie a Pamplonei, ea este prezentă pe harta din epoca medievală.

Plaza del Castillio a fost scenă a luptelor cu tauri până în secolul 19, loc de parade militare și alte evenimente... ea este ridicată pe locul unui fost castel, fiind locul generos și spatios unde, în timpul meu liber, dau din aripi fericită.

Piața imensă e înconjurată de clădiri vechi grozave cu trei etaje, respir pitorescul locului și mă așez apoi pe o bancă, contemplând visător pe un colț Hotel Perla , numit la Montagna în romanul lui Hemingway, răsfoiesc aievea paginile cărtii sale, The Sun Also Rises și dau de un pasaj, Am servit cafea la Iruna ’’–spunea Barnes, un personaj din roman.

Hemingway a dormit in Hotel Perla în camera 217 de unde urmărea cursa de tauri ce o lua la trap pe Calle Estafeta.

Hotel Perla a avut ca oaspeți și pe Charlie Chaplin, trei regi, dar și pe Orson Wells, imobilul este chiar lângă barul Windsor, iubit de Hemingway și de alergătorii de tauri.

Cafe Iruna e o adevărată institutie, fiind una din cele mai vechi cafenele spaniole de la 1888 fondată de un grup de localnici, dar și primul loc din Pamplona care a avut lumină electrică.

Evident intru în cafeneaua veche cu parfum de epocă... decorul e neschimbat, în stilul art–nouveau... chelneri grăbiți iau comenzile de pintxos sau de băuturi.

Studiez mesele de marmură, coloanele decorate, plafonul, oglinzile, e o cafenea populară unde caut statuia lui Hemingway de 185 cm, sprijinit de o tejghea.

Fantoma lui Hemingway mă însoteste și afară, mă plimb pe sub arcade și citesc numele lui pe un baner... am uitat să caut barul Txoko... dacă aveti timp există șansa unui tur organizat, pe urmele lui Hemingway prin oraș.

Mă trezesc solo aproape de Paseo de Sarasate, la intersectia cu Avenida Carlos III unde e Palacio de Navarra , sediul oficial al guvernului provinciei Navarra, ridicat în sec. 19 de Juan Nagusia.

Pe fațadă e blazonul provinciei, flancat de două statui... la ora 12 ceasul cântă imnul comunitătii autonome a Navarrei... vizitele sunt permise doar cu programare.

In fața palatului e Monumentul Fueros de Navarra , o coloană care are în vârf o statuie simbolică cu o femeie care ține ridicate legile istorice ale Navarei, numite fueros.

Ajunsă în Paseo de Sarasate, la sudul Pietei Castelului, mă plimb pe bulevard principal, elegant, care poartă numele unui violonist local și e alineat cu clădiri monumentale, el se numea odată Pasajul Valencia.

Am trecut pe la jumătatea drumului pe lângă Iglesia de San Nicolas , construită în sec. 12, ea seamănă cu o fortăreață, mă lasă rece... descopăr ulterior, după ce traversez strada, un fel de platformă centrală aliniată cu statui care reprezinta 6 regi spanioli.

As fi vrut să merg spre sud vest spre Parcul Taconera , cel mai vechi și mai frumos parc al Pamplonei și spre Citadelă... dar bat trompetele, e ora 17, ghidul ne arată de departe eșarfa roșie... turbează, a scos coarnele la atac, suntem în întârziere... pe cai, înapoi în Cantabria verde.

Pamplona e un mic oraș plin de șarm medieval, chiar dacă nu am privit un encierro din spatele gardurilor am făcut o cursă nebună pe picioare, pobre de mio. (săraca de mine)... ca să recit din clasici... acum știu să o pun pe hartă.

Surse – www.tourisme-navarra. es

Va rog un video clip cu -Que ver en Pamplona, 2016 - youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2020 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI