GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Oviedo, frumoasa capitala asturiană, cu miros de cidru
,,Oviedo e delicios, exotic, frumos, curat, plăcut, liniștit…. e ca scos dintr-o poveste’’
Woody Allen
 
Între munte și mare frumoasa provincie Asturia din nordul Spaniei e un tărâm de poveste, numit și Elveția spaniolă sau Spania verde, fiind ascunsă între Galicia la vest, Marea Cantabriei la nord, Provincia Castillia-Leon la sud și discreta Cantabria la est... mar, montagna y manzena... mare, munte, mere... numai enigme în capul meu, avid de noutăți spaniole.
Am plecat cu trupa din Comillas spre Oviedo, stau cu ochii pe peisajele naturale unice din Cordiliera Cantabrică, mergem spre vest, spre lanțurile dințate muntoase numite Picos de Europa, acoperite cu zăpadă pe la vârfuri, sunt vrăjită de magia locurilor bucolice, variate.
In drum spre Oviedo sau Uvieu în limba asturiană trecem pe lângă localitatea Covadonga , unde nobilul vizigot Pelayo cu crucea îngerilor a eliberat Asturia de mauri în 772 și a început Reconquista spaniolă în aceasta regiune muntoasă... cântă domnul ghid la microfon toată istoria veche a Asturiei... reține cine poate... mai notez câteva idei pe un carnet.
Asturia a fost un bastion al creștinismului, au râvnit-o dușmanii, dar pofta le-a fost curmată de acest erou Pelayo, care va fi încoronat rege, punând bazele micului regat asturian.
Capitala regiunii e Oviedo, frumoasa asturiană, iubită de Woody Allen care are o statuie pe o stradă centrală, după ce a turnat niște scene în filmul Vicky Cristina Barcelona în 2002, el a fost onorat cu prestigiosul premiu, Prințesa Asturiei pentru Arte’’ la teatrul Campoamor.
Intâlnirea mea cu orașul necunoscut a fost ca un pelerinaj pios, așteptat cu nerăbdare și curiozitate, dar nu voi înșira acum toate bisericile ca mătăniile pe un șirag, că nu sunt erudită în domeniu.
Oviedo la pas e absolut fermecător, e nobil, elegant, e un regal de istorie în centrul istoric vechi plin de palate, biserici vechi, piețe medievale pline de atmosferă și străduțe înguste.
Povestea orașului a început în secolul 8, Oviedo a fost fondat de doi călugări pe o colină... e greu de imaginat că pe locul bisericii dedicate sfântului Vicentiu, va apare prima capitala creștină a Peninsulei Iberice.
Istoria sare pe noi la fiecare pas în Casco Viejo, care dezvăluie adevărata personalitate a orașului.
Evident, nu am avut timp să-l asediez puternic, să-mi las ochii să înghită arhitectura veche, casele de lemn cu balcoane colorate sau cele în Art –Nouveau, clipele efemere s-au topit cât ai bate din palme, sub aripa îngerului păzitor, ghidușul cu toane.
Am fălfăit din aripi ca gâsca, iute, iute pe la portile monumentelor, înecate în negura istoriei locale... cu efort am tras în cadru niște poze, dusă de valul turistic nimicitor, fiind plină de draci că mi s-a rupt buzunarul exterior de la rucsacul bengos, nou, nouț, făcut cadou de sorela, prin Olanda... sticla cu apă era prea grea, aparatul foto atârnat de gât mă enerva, eram mereu în coada cârdului. :((.
Asturia e la originea drumului spre Santiago de Compostella, ruta primordială începe chiar din Oviedo, datorită inițiativei regelui Alfonso II cel Cast, fiul regelui Fruela, a cărui domnie a consolidat orașul, devenit capitală a regatului Asturiei în 791... regele a ales o locație muntoasă pentru a se apăra de atacurile dușmanilor.
Alfonso II ridică biserici noi și primele monumente de artă asturiană preromanescă, dar epoca de glorie apune, atunci când Alfonso IV mută capitala la Leon.
Orașul va continua să joace un rol important în viața ecleziasică și în artă în perioada Evului Mediu.
In secolul 18 și 19 Oviedo devine centru industrial, comercial și financiar, oglinda lui contemporană îmi dezvăluie un oraș cosmopolit, modern, cu aer tradițional și parfum de secol 19 în inima sa veche.
Oviedo, oraș cu peste 200 000 de locuitori e protejat de muntele Naranco la nord si Sierra de Arano la sud, patronul orașului e San Salvador.
Călătoresc pietonal cu poftă în nord estul istoric din Oviedo, topind 12 secole de istorie val vârtej, am dat cu pliciul peste ele, ca și cum aș fi omorât muștele.:((.
Observ niște butoaie mari pe traseu, sunt tare drăgălașe, ceruite și strălucesc în soare... fără cidru, fără cârciumioare, pe scurt mi se taie limba :))... culoarul de timp e măsurat, ne vom îmbăta aievea cu mirosul de, sidra’’, ne vom răsfăța cu mângăieri arhitectonice și adieri religioase... simt în ceafă pe traseu suflul puternic al istoriei asturiene, în timp ce ascult ghidul la cască, scutindu-mă de studiul hărții pe teren.
Sunt deja pe Calle de San Francscisco , plonjez brusc la capătul ei în claustrul vechii Universităti din Oviedo, prezidată elegant de statuia fondatorului, Fernando de Valdes Salas, mare inchizitor sub Filip al II- lea... să-mi fie iertat, dar nu am auzit de el în viața mea...
Clădirea nobilă cu portaluri elegante și-a deschis portile în 1608, cursurile au fost suspendate doar pe vremea invaziei franceze, ce ghinion pe bieții studenți, astăzi distinsa școală e cea mai mare universitate a regiunii, fiind în top 9 spaniol... ce păcat că nu am învătat spaniola, m-am dat cu francezii și englezii, fără să ghicesc ce-mi rezervă viitorul turistic.:((
Pe traseul pietonal, în fața mea defilează un grup numeros de adolescenți zgomotoși pe
Calle Mendizabal , un bulevard cu reședințe burgheze elegante, unde salut din mers clădirea veche a Filarmonicii.
Oviedo vechi e structurat în jurul unor piețe extrem de romantice, care mă cuceresc subtil și sigur.
O sculptură interesantă cu un călător care duce niște valize ne anunță că prin această zonă e poarta de intrare în Casco Viejo, la doi pași de Plaza Alfonso II.
Palacio de Composagrades , închis publicului, e o clădire în formă de L din secolul 18, construit de Francisco de la Riba, la cererea celui de al treilea marchiz de Camposagrades.
Palatul are două fațade, una în stil baroc și cea din spate e mai rococo împodobită cu scuturi, astăzi el este gazda Curtii Supreme din Asturia... i-am tras o roată și două poze.
Admirăm cu respect sau indiferenta Palacio Torenosau Mallena din 1663, unde flutură niște steaguri, pe o fațadă asimetrică barocă.
În acest palat al conților de Toreno, care au înscris o pagină de istorie locală, este sediul Institutului de studii asturiene... el e deschis doar cu ocazia unor expoziții speciale.
Nucleul orașului medieval – Plaza Alfonso II, El Casto
Catedrala de San Salvador, monument Unesco în orașul sfânt
catedraloviedo.com - 7 euro intrarea.
, Cine merge la Santiago și nu vizitează El Salvador, vizitează servitorul și nu stăpânul’’ -dicton al regelui Alfonso II.
Aș fi vrut să fiu o libelulă să flutur în vechea catedrală fără să achit 7 euro intrarea, în timpul meu liber de turist... am deschis portofelul și am început să arunc priviri lungi, informată de ghidul nostru că aici e și năframa Veronicăi sau Sudariumul din Oviedo , o bucată de pânză de 85/53 cm care ar fi acoperit chipul mântuitorului după crucificare... Veronica a fost o femeie din mulțime care l-a șters pe Isus de sudoare si sânge, chipul lui a rămas tipărit pe pânză... această relicvă e expusă însă publicului doar de trei ori pe an.
Catedrala San Salvador a fost ridicată de regele Alfonso cel Pios, pe locul unei foste bazilici preromane din secolul 9, pentru pelerinii care mergeau spre Santiago de Compostella, ei se opresc aici să venereze Camara Santa (Camera Sfântă), capela palatină a regelui Alfonso.
Catedrala de secol 15 /16 este o ilustrare perfectă a stilului flamboaiant gotic asturian în principal, mă cucereste singurul ei turnul ei de 82 de metri, unul din cele mai frumoase din Spania, ridicat în secolul 16.
Alfonso II porunceste constructia capelei Camara Santa, pentru a pune la loc sigur relicvele religioase din Toledo, după invazia maurilor... cobor în transeptul sudic pentru a vedea pe fuga capela sfântă, monument Unesco.
Aici sunt păstrate Arca Santa, un relicvar adus în Asturia din Toledo, pe care stă Cruz de los Angelos, emblema diocezei și Crucea Victoriei orașului.
Cu gândul la catedralele din Sevillia și Toledo vizitate de mine în trecut, admir în interiorul catedralei acel Retablo uimitor de 12 m /12 m, o lucrătură superbă cu scene din viata lui Isus, sunt prea multe mistere religioase, ce-mi fură mințile... conversez cu mine însămi, aurul năvălește peste mine, ce să zic, altarul e minunat în desăvărșire, mi-am trecut privirea peste el cu mare generozitate, merită cei 7 euro.
Capella del Rey Castro din transeptul nordic e locul unde dorm șase monarhi în Panteonul Regal, inclusiv regele Alfonso II.
Am trecut în revistă mai multe capele bogate din secolul 17, printre care Capela sfântă Barbara ‚ sau Sfânta Eulalia.
Plaza Alfonso și perimetrul catedralei adună ca într-un șirag de secole spiritual, o serie de monumente vechi, impresia de unitate e desavărsită, dar nu prea am predispoziția de a tăia în toate tufișurile istoriei, așadar pulverizez repede următoarele obiective:
* La vest e Palacio de los Valdecarzana Heredia din secolul 17, punct de rendez –vous pentru famillile bogate din Oviedo, pe mine mă cucerește mai mult statuia La Regenta din mijlocul pieței cu figura Anei Ozores, eroina unui roman scris de un autor spaniol.
* In piața Catedralei pe colț cu Calle Rua e Palacio de los Rua unul din cele mai vechi palate ridicat de Alonso Gonzales, trezorierul monarhilor catolici, Fernando și Isabella.
* La dreapta catedralei, pe colț cu Calle Santa Ana e biserica San Tirso , construită pe vremea regelui Alfonso II, la sfârșitul secolului 8.
San Tirso e o bisericuță romano catolică asturiană mai veche decăt catedrala de lângă ușa vecină, ea a fost distrusă de un incendiu în sec 16 și renovată.
* Capilla de la Balesquida , e o capelă barocă mică din 1723 cu o ușă de acces curioasă... lângă ea este CasaLlanes din 1740, construită de un cavaler al ordinului Santiago, cu o ușă monumentală.
*In spatele catedralei am întâlnit prima mânăstire benedectină pentru femei, fondată în 761, pe Calle San Vicente, care găzduiește Muzeul provincial de Arheologie cu artefacte valoroase, inclusiv o parte din altarul Bisericii Santa Maria de Naranco – intrarea e gratuită... museoarqueologicodeasturias.com
Am bifat pe Calle de San Vicente Mânăstirea De San Pelayo , închisă publicului, suntem informati că edificiul e deschis doar pentru slujbe, în interior ar fi o sculptură a martirului San Pelayo.
In apropiere de catedrală e Palacio Arzobispal pe Corrala del Obisco (secolul 16), văzut de mine pe exterior.
Museo de Bellas Artes , Calle Santa Ana – museobbaa.com - gratuit.
Tot în cartierul vechi, lângă catedrală descopăr Muzeul de Arte frumoase care ocupă spatiul Palatului Velarde 1767 și alte două clădiri... plâng ochii mei pe mânutele ceasului, mă informez scurt la intrare că expozitia permanentă include pictură spaniolă din secolele 15-21, artă asturiană, flamandă, italiană, opere de Goya, Murillio, Zurbaran, Picasso, Dali, Miro... :))
Cobor pe strada medievală Cimadevilla , absolut superbă cu ochii pe la balcoanele caselor cu parfum de epocă. Această stradă pietonală istorică deschide drumul spre Plaza Mayor și spre primărie.
In Evul mediu ea reprezenta artera principală a orașului, la capătul ei e Poarta Cimadevilla și zidul medieval.
Mă cațăr repejor cu ochii pe arhitectura caselor cu fațade baroce, dar și moderniste, care respiră aerul comercial... multe baruri, cafenele, magazine cu suveniruri, intru și cumpăr un magnet cu statuia La Regenta, la întoarcere.
Ajung în echilibrata Plaza de la Constitucion , o piață de mare valoare istorică deoarece ea se află pe drumul spre Camino.
Intru ca un peregrin modern prin Puerta de Cimadevilla, integrată astăzi în clădirea primăriei care datează din 1780, ea a fost reconstruită după 1940, fiind complet distrusă în Războiul civil.
Un colț popular e biserica iezuită Isidor el Real din secolul 16, ea se mândreste cu un singur turn, cu o fațadă și o ornamentație barocă.
Din Plaza Mayor sau Piața Constitutiei mergem pe Calle Magdalena spre binecunoscuta
Plaza del Fontan , o piață veche, cu origini în secolul 12, unde veneau țăranii să-si vândă produsele... din păcate barurile cu cidru nu erau animate, mesele nu erau scoase afară înca.
Am intrat și în halele pieței acoperite cu multă culoare locală, am mirosit pești, cârnați, fructe și legume, jamboane suculente, parcă eram în bucătăria asturiană.
Acest mercado e într-o clădire victoriană cu niște coloane ciudat arcuite, aflate sub umbra bazilicii regale San Isidro.
Ajumgem mai jos, la Funcalada , o fântână veche, declarată monument Unesco, e singura piesă de arhitectură seculară în stil pre-romanesc asturian din secolul 9, pe care am înregistrat-o doar cu privirea, e undeva sub nivelul străzii C. del Fontan... Crucea Victoriei e sculptată pe o latură... nu m-a prea mișcat obiectivul, am dat fuga să-mi scot cana cu apă din rucsac... capacul nu era bine înșurubat, am udat bagajul.
Tot din Plaza Mayor, am observat o arcadă care te conduce spre pitoreasca Plaza de Trascorales care păstrează esența vechiului Oviedo.
Nu a fost programată vizita în afara centrului istoric, într-o suburbie pentru a vedea o biserică pre-romanescă din secolul 9, cea mai mare din Spania pe Calle Selgas, declarată monument Unesco, Iglesia de San Julian de los Prados.
In jurul orasului vechi, la vest se extinde Oviedo modern cu Plaza de la Escandalera , dominată în centru de o sculptură uriașă a lui Botero, numită Maternidad și Calle Uria , zona centrală, cu magazine de top.
Oviedo e ca o galerie de artă cu peste 130 de sculpturi în aer liber... e un oraș curat care a primit premiul Mătura de aur pentru curățenie... în timpul liber spaniolii se relaxează în
Parcul San Francisco , plâmânul verde al orașului, care curge paralel cu Calle Uria.
Calle de Gascona, strada cidrului din Oviedo
Orasul asturian isi păstrează savorile ambalate în butoaie si sticle cu cidru, dacă mergi la nord de catedrală, pe Calle de Gascona, descoperi propria lor stradă cu cidru.
Chelnerii servesc băutura acidulată ținând cu un braț sticla sus în aer, deasupra capului, fără să se uite, ei toarnă cu artă cidrul în pahar, tinut în cealaltă mână, cam la nivelul genunchiului, printr-o tehnică numită escanciadacare permite oxigenarea băuturii... am căscat gura la un chelner, ca la spectacol... n-a vărsat nici o picătură.
Am aflat că Asturia are o bucătărie celebră, am văzut la piață doar brânza cabraleză, mâncarea tipică, tradițională e Fabada Asturiană , o tocană grea cu niște fasole boabe cu cârnati de porc, șuncă, usturoi, evident nu mi-am băgat furculița prin ea.
El Palacio de Exposiciones y Congressos
La plecarea din Oviedo, în drum spre Gijon, autocarul a încetinit brusc viteza pentru a putea fotografia în voie ultramodernă Sala de Congrese a Printesei Letizia, proiectată de marele arhitect spaniol Santiago Calatrava.
Am fotografiat cu gura căscată o clădire futuristă sub formă de U, un palat din sticlă și oțel care părea că zboară prin aer, pe o suprafață de 15 000 m. p... pe aici era odată un stadion de fotbal.
Palatul care poartă numele prințesei asturiene Letizia, născută în Oviedo, are un centru de conferințe si expozitii, un hotel de cinci stele, dar și un shopping centre subteran, vestit, de unde ieșea lumea cu sacoșe.
Monumente Unesco la 4 km de Oviedo, la poalele muntelui Naranco .
Palatul Congreselor poate fi văzut și de pe muntele Naranco din apropierea orașului... acolo la poalele lui sunt două monumente Unesco, două biserici solide de piatră... www.santamariadelnaranco. es
Cele mai frumoase biserici asturiene preromanesti sunt Santa Maria de Naranco pe muntele cu același nume, initial o clădire regală construită în 848 pentru regele Ramiro și la câtiva pași San Miguel de Lillo , o biserică simplă de piatră, pentru amatorii de artă religioasă asturiană.
Santa Maria del Naranco e la 4 km de Oviedo, am rămas evident cu ochii în soare și cu ochii pe un pliant... ne așteptau valurile mării și plaja la 23 de km, la Gijon, unde mi-am lipit papucii cu mare bucurie în nisip.
Dacă eram de capul meu aș fi stat cu siguranță o zi și o noapte în Oviedo, măcar de dragul cidrului si al atmosferei orașului, tare potrivit cu vârsta a treia prin centrul vechi... da, orasul cochet, extrem de autentic mi-a mers la inimă.
 
Surse – Northen Spain – travel guide tourismoasturias.es
 
Vă rog atașati un clip video: Oviedo monumental-Capital del Principado de Asturias - mulțumesc. https://www.youtube.com/watch?v=SX F4IM6z4G0
Trimis de mireille in 29.08.18 12:13:13
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mireille); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
11 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Lăsând la o parte bogăţia de informaţii, exprimarea este ca o dantelă- nu ştiu dacă m-am exprimat bine - dar reviewurile tale arată un mare talent literar.
@Michi: multumesc pentru aprecieri... poate un dram mic de inspirație... cert e că articolul mi-a dat de lucru, am vrut să fixez în, pioneze'' informații turistice în premieră. Cu Oviedo, Spania și-a sporit pentru mine dimensiunile, timpul a fost prea scurt, dar aș reveni acolo cu plăcere, e un oraș elegant, prietenos liniștit, plin de culoare... mi s-a părut diferit și extrem de cald... Woody Allen avea dreptate.
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
Dacă eu mă bucur pentru un superbonus, îmi imaginez bucuria ta în momentele libere ale timpului tău de turist și modul cum cum îl drămuieșri! Cu zgârcenie, nu?
Mama Michi, un alt talent literar, bine a zis despre exprimarea ta ca fiind ca o ”dantelă”. Nici nu se putea un termen mai nimerit!
Felicitări și să ai amintiri frumoase din Oviedo! Păstrează-le vii, pentru tot restul vieții. Te îmbrățișez!
@mireille: Un review deosebit despre un oraș frumos cu atâta istorie, tradiție și cultură, cu atât de multe obiective turistice puse în evidență de reușitele poze!
@Carmen Ion: merci Carmen pentru lectură... aș fi vrut Italia, dar a ieșit din nou Spania.
@mihaelavoicu: multumesc pentru cuvintele calde... eu sunt demult timp îndrăgostită de Spania... cu siguranță nordul spaniol și frumoasa capitală asturiană va rămâne în lada cu amintiri spirituale, care devine parcă mai grea.
Regret că nu am putut să bat mai mult timp la portile bătrânului oraș... care se vede la pas, visând spre trecut, sub impactul oglinzii prezentului.
@mprofeanu: merci... Oviedo chiar a fost o surpriză plăcută, centrul lui vechi e uimitor de bine conservat. Orașul asturian nu era deloc animat în luna mai, am savurat linistită fondul lui de aur în toată frumusetea lui gotică, păstrată peste veacuri.
Catedrala în interior e un giuvaer, e plină de comori spirituale despre care nu stiam mai nimic.
Bătrânii dar și tinerii simt că istoria trăieste prin monumente, din păcate nu am savurat prea mult oglinda modernă.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2023 Statuile din Oviedo — scris în 18.04.24 de Mitica49 din BRăILA - RECOMANDĂ
- Jan.2017 Descoperind Oviedo — scris în 25.01.17 de lmtnez77 din POL IND AGUILA DEL NORA - RECOMANDĂ