Oslo - cu tur ghidat gratuit

TIPĂREȘTE

Revenim prin unele locuri deja vizitate însoțind-o pe Anamaria, ghidul nostru.

În fața Teatrului Național constat că ceva nu e în regulă. Nimeni nu aleargă de colo colo, nu e grăbit sau nu se agită. Oamenii se plimbă agale, stau pe bănci la soare, ba chiar se aude un menestrel cântând la vioară “Nothing change my love for you”. Suntem în altă lume…

Intrăm cât ne este permis la parter pentru a-i vedea arhitectura interioară, holurile și scările ce duc spre sălile de spectacole.

Pe Karl Johans gate urcăm spre Palatul Regal și avem în dreapta o frumoasă clădire istorică ce nu știm ce destinație poartă. Ne lămurește în scurt timp glasul limpede al unei conaționale de-a noastre ce își informează soțul și fiul că ne aflăm în fața universității. Poate pentru a stârni interesul odraslei...

Palatul se profilează undeva pe deal, vizibil de la distanță, înconjurat de verdeață și copaci și un drum larg ce te conduce într-acolo. Rămânem surprinși să vedem că garda e asigurată doar de tinere fete echipate în uniforme militare.

O clădire cu două etaje, simplă ca toate lucrurile, situațiile și chiar amănuntele nordice, cu niște grădini austere – doar două fântâni arteziene și câteva flori - deschise încă de la 1847, cu doi ani înainte ca palatul să fie complet construit. Cei mai mulți dintre cei peste 2.000 de copaci au fost plantați în 1842, actualmente mai fiind în viață doar câțiva, mulți dintre ei suferind vitregiile naturii sau ale vârstei.

În schimb, gazonul e tuns impecabil iar localnicii stau întinși la soare, la bustul gol sau în costume de baie, o impolitețe la adresa capetelor încoronate locatare. Sau poate erau plecate în vacanță iar supușii lor cunoșteau acest amănunt...

Palatul poate fi vizitat doar cu tururi ghidate din 22 iunie până în 25 august între orele 10 – 17, prețul unui bilet fiind de 140 coroane.

Trecem prin zona centrală, cu multe clădiri în curs de amenajare și ajungem în preajma gării, unde marcăm un moment important al excursiei noastre nordice în Islanda și Norvegia: este singura oară când folosim cash, schimbăm euro în coronae pentru a-i avea la achitarea bacșicul ghidului. În rest am achitat tot și oriunde doar cu cardul, pe întreaga perioadă a concediului.

Zona gării reprezintă o arhitectură modernă, nouă, cu linii drepte, din beton și sticlă. Gara în sine arată impecabil de curată, de aerisită și colorată. În această țară liniștită, clădirea a fost evacuată în anul 2011 ca urmare a unei alarme teroriste, până la urmă coletul iscător de teamă dovedindu-se a fi inofensiv.

Poți trece din gara veche spre cea nouă. În prima dintre ele e amenajat un punct turistic, magazine și locuri de servit masa.

În fața acesteia este ridicat un monument pe care tronează un ciocan. Inițial, întrucât suntem în patria vikingilor, am crezut că e ciocanul lui Tor, corespondentul cruciuliței creștine, însă ni s-a explicat că, de fapt, este ciocanul care sparge comunismul.

Depășim clădirea prin dreapta și ne îndreptăm spre o zonă foarte aerisită, cu clădiri zvelte profilându-se pe malul apelor fiordului Oslo. Una din acestea ne este atât de cunoscută și nouă, ca și celorlalți turiști, devenind un simbol al capitalei nordice.

Opera, că despre ea fac vorbire, ni se înfățișează ca o minune arhitectonică ce parcă iese din apele bleumarin ale fiordului. O ieșire lină, molcomă, cu o trenă albă de piatră asemenea unei mirese conștientă pe deplin de frumusețea ei răpitoare.

Neinvitați la ospăț, o admirăm de la o oarecare depărtare și trăim cu speranța că vor mai rămâne niscaiva locuri neocupate.

Noi ne urmăm ghidul și intrăm pe strada care găzduiește trei clădiri ce în timpuri diferite aveau aceeași folosință, de primărie. Bineînțeles că strada se numește Radhusgata.

Prima dintre ele a fost folosită până în anul 1813. După ce aceasta a ars trei zile și trei nopți, regele a hotărât să nu se mai construiască imobile din lemn ci doar din cărămidă. Întrucât nu dispunea de personal calificat, acesta a adus meșteri din Danemarca.

Legenda spune că rivalii danezi au muncit plătiți fiind, numai că au construit imobilele cam înclinate pentru a nu rezista mult timp. Ceea ce este perfect vizibil și la cea de a doua primărie, în care actualmente e amenajat un restaurant.

A treia, cea actuală - pe care încercasem să o vizităm de dimineață -, este funcțională în zilele noastre.

Statuile din jurul acesteia reprezintă meseriile muncitorilor care au muncit la ridicarea ei între anii 1931 și 1950.

Din turnul primăriei, la ore fixe, se aude un concert de orgă cu durata de un minut. 49 de clopote înalță în văzduh sunetele unui cântec, în fiecare zi altul. În 17 iunie 2019 se auzeau acordurile Imnului trolilor.

Plimbându-te pe Radhusgata și de vei dori să vezi bogăție, nu ai decât a-ți arunca ochii pe caldarâm și vei avea ocazia să vezi aur. Ba chiar să îl calci în picioare.

În pavajul străzii sunt încastrate 34 de cărămizi de aur, în memoria victimelor de la Auschwitz. Acolo unde au fost deportați tot atâția evrei din Oslo. Dintre aceștia, 8 au trăit iar 4 au revenit în capitala nordică.

Ideea a aparținut unui german bogat care s-a apucat să bage în drumuri acest tip de cărămidă, considerând că măcar atât poate face pentru cei ajunși în lagăre. Fiecare cărămidă are trecut pe ea numele, anul nașterii și anul deportării persoanei în amintirea căreia a fost pusă.

Potrivit spuselor Anamariei, ghida noastră, filantropul a ajuns la un număr de peste 50.000 de cărămizi montate în 20 de țări.

În apropierea celei de a doua primării aveți prilejul să admirați o casă galbenă. E Casa calului iar într-o anumită perioadă a fost folosită ca laborator de disecție pentru studenții mediciniști.

Tot în zonă se află și Piața Christiana, cu monumentul ce reprezintă o mână, amplasat pe locul în care regele a hotărât ridicarea capitalei sale. Inițial numită Christian, principala localitate a regatului se va numi ulterior Oslo. Ni s-a explicat și de unde derivă denumirea – Os și Lo – însă nu am reținut exact și nu doresc a scrie frânturi de adevăr.

Continuăm la Akershus, cetatea orașului construită în secolul XVII și remodelată într-un palat renascentis ulterior de către regele Christian al IV-lea. Oslo nu a fost niciodată cucerit, dar a fost predat naziștilor de un simpatizant de-al acestora, ce s-a declarat ulterior primar, ajutând la prinderea și predarea evreilor spre a fi duși în lagăre.

Un loc aparte în istoria norvegienilor îl are F. D Roosevelt, cel căruia i-au făcut statuie întrucât a fost primul care a lăudat rezistența nordicilor în fața naziștilor într-o perioadă în care nimeni nu i-a băgat în seamă.

O plimbare prin interiorul fortăreței îți va permite creionarea unei imagini despre viața cetății dar și prilejul admirării unor cadre naturale superbe cu apele fiordului ce îți transportă privirile departe.

Undeva în apropierea malului, artista finlandeză Kaarina Kaikkonen își prezintă într-un mod tradițional o interesantă lucrare de artă. 1200 de tricouri sunt expuse pe suport de lemn asemănător podurilor caselor, în bătaia ploilor și vântului, fiecare dintre acestea având propria lui poveste, purtat de cineva cu o inimă caldă.

Ele au fost adunate de la persoane din Finlanda și Oslo, unite sub deviza “We are still the same” și reprezintă o colaborare a instituțiilor Fundației Culturale Finlandezo – Norvegiene.

Nu mă aplecam atât spre această expunere de rufărie dacă nu îmi stârnea o oarecare mirare. Oamenii ăștia sunt atât de tihniți și le merge atât de bine încât expunerea de tricouri înseamnă artă pentru ei...

Reveniți în zona centrală, lângă Parlament, ne este indicat Grand Hotel, locația în care sunt cazați laureații Premiului Nobel. Ne este indicat geamul de la al doilea etaj al camerei în care a stat Barack Obama.

La parter e Grand Cafe, acolo unde Ibsen se retrăgea zilnic, astfel încât devenise notoriu că la ora 13 era de găsit la una din mese.

Din păcate, nu am ajuns să intrăm în catedrală – era deschisă doar până la ora 16 – dar ne-am învârtit prin jurul ei și am aflat că Cafe Cathedral e construită în anexe și o înconjoară parțial asemeni unui brâu.

Trebuie să fac încă o dată precizarea că recomand să vă alăturați ghidurilor gratuite întrucât, în străinătate, sunt organizate de persoane foarte dedicate prezentării orașelor lor și veți fi conduși în multe locuri, vi se vor explica sumedenii de informații de care nu ați beneficia în tururile agențiilor turistice.

Poate fi o părere personală, însă pentru noi e prima alegere oriunde ne-am deplasa.

---

VIZUALIZĂRI: 1459 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI