Partea frumoasă a orașului

TIPĂREȘTE

În momentul când am ales să vizitez Norvegia, în speță Oslo am avut două cârlige care m-au atras: în primul rând am vrut să văd cum trăiesc cei mai fericiți oameni de pe pământ, conform revistelor de specialitate (m-am convins de asta și nu mai reiau subiectul) și am vrut să mă bucur de cadru natural de excepție din această țară.

Ei bine capitala Oslo nu face excepție. Este construită ca un amfiteatru natural. Este străjuită la est, nord și vest de dealuri împădurite, iar la sud de apele fiordului. De altfel aproape jumătate din suprafața orașului este acoperită de pădure! Unde ați mai auzit așa ceva într-o capitală europeană?

Având acest cadru natural de excepție, locuitorii orașului sunt pasionați atât de alergare, ciclism sau alpinism, cât și de navigație și ski! Ei bine aceste ultime două pasiuni ale lor m-au atras foarte mult și am zis să dedic o zi, acestora.

Din orice punct al orasului te-ai afla, în 15-20 de minute ajungi la natură, fie că e vorba de apele golfului, fie de dealurile împădurite. De altfel se spune că cei de la periferia orașului își iau skiurile la spinare și imediat ajung la una din cele 14 pârtii de ski din împrejurimi. Mai mult se pare că și capetele încoronate sunt mari amatoare de ski, remarcându-se la diverse competiții.

Astea fiind zise, am ales ca dimineață să mergem să vedem trambulina de sărituri cu skiurile, de la Holmenkollen și muzeul de skiuri din incintă. Asta pentru că mie îmi place marea, dar iubesc muntele.

Ut pă tur, aldri sur – orice urmă de tristeți dispare, când pornești în drumeție. Cu vorbele astea în cap, din înțelepciunea norvegiană, am plecat spre trambulina de sărituri.

După cum spuneam la o aruncătură de băț de oraș este paradisul sporturilor de iarnă. Am luat metroul din Gara Centrală, pe linia 1 și în 20-25 de minute am ajuns la stația cu același nume Holmenkollen. Primele stații am mers prin subteran, apoi spre bucuria noastră a ieșit la suprafață și am putut admira în liniște orașul.

După ce am coborât din metrou, am avut de urcat preț de 15 minute spre pârtia de ski! Ca o comparație parcă eram pe la noi prin Poiana Brașov. Am trecut pe lângă un restaurant foarte șic. Din păcate fiind dimineață nu l-am încercat. Avea o priveliște de nota 10. Apoi am observat un super hotel cu un view de excepție. Scandic Hotel se numește, iarna cred că are niște prețuri...

În fine am ajuns si la trambulina de ski Hopptarnet. Aceasta a fost refăcută în 2010 și este considerată una dintre cele mai moderne din lume! Acum erau doar câțiva rătăciți pe acolo, dar închipuiți-vă ce-o fi iarna, la concursuri!!! Mai ales că există o tribună cu 30000 de locuri, cât un stadion la noi!

Am intrat cu Oslo Pass si nu a mai trebuit să achităm nimic! Altfel biletul ar fi costat 140 koroane/persoană, cam 70 de lei. Am urcat până la etajul doi cu un lift, apoi am așteptat după o clasă de elevi francezi care erau cu profesorul la muzeu. Am luat urmatorul lift care urca pe o pantă până în vârf! Aici ajunsi am avut parte de o priveliste incredibilă. Se vedea tot orașul, se vedea portul, se vedea marea. Absolut superb. Nu am rezistat si m-am pus si eu în pielea unui săritor cu skiurile. N-aș avea curaj de așa ceva niciodată! Când te uiți în jos te ia amețeala. Să mai iei si viteză cu skiurile și să nu-ți pierzi nicio clipă echilibru!!! Sunt de admirat cei care reușesc acest lucru!

Dacă la început se săreau de la trambulină cam 20 de metri, acum recordul pârtiei este de 140 de metri! 140 de metri zbori prin aer, fără aripi și ești ok! Absolut incredibil. Orice greșeală poate fi fatală.

Tot aici în vârful trambulinei este și o tiroliană unde te poți da cu capul în jos, doar pe timpul verii! Nu că m-aș da o spun, ci pentru voi poate sunteți amatori!

Trambulina de skiuri a fost construită la 1892 și aici au fost organizate an de an concursuri, cu exceptia anului 1898 si a perioadei din cel de-al doilea război mondial 1941-1945. Mai mult in 1952 aici s-au organizat Jocurile Olimpice de Iarnă.

După admirarea împrejurimilor am coborât să viztăm muzeul skiului, cel mai vechi din lume. Aici am descoperit skiuri de lemn cu legături de arcuri si de sârmă. Întâmplător am avut si eu skiuri din astea prin garaj, de la tatăl meu. Acesta îmi povestea că pe tipul ăsta de skiuri a învățat să schieze!

Am descoperit la acest muzeu cea mai veche reprezentare a unui schior, într-o gravura rupestră de acum 4000 de ani. În rest sunt o multime de poze cu reprezentarea expeditiei polare a lui Roald Amundsen sau cu momente de la Olimpiadele de iarnă din 1952 de la Oslo și din 1994 din apropiere de la Lillehamer. Deasemenea este reliefată personalitatea lui Sondre Norheim (nu auzisem până acu de el) considerat parintele tehnicii de ski.

În cadrul muzeului mai există o secțiune dedicată familiei regale, mare amatoare de ski! Tot în cadrul muzeului l-am găsit si pe cel mai tânar schior la doar 9 luni era pe ele!!!

Mai exista o sală unde sunt proiectate diverse filmulețe, dar și niste simulatoare foarte drăguțe. Le-am încercat pe cel pentru schiuri si cel pentru vânt! Mai este o zonă unde 4 băieți și patru fete îți povestesc diverse despre subiect, tu doar trebuie să alegi cu care să vorbești. Par că ai vorbi live cu ei! Foarte tare.

După ce am trecut în viteză de magazinul aferent, unde am admirat un urs împăiat am ieșit din muzeu si am dat de simulatorul de schiuri performant. Aici amatorii de senzații tari pot trăi pe propria piele emoțiile pe care le ai la o săritură cu schiurile! Nu am încercat, din păcate fiind închis.

Nouă ne-a plăcut mult această experiență inedită, avută la această trambulina de schiuri. Mi-ar placea să am ocazia să particip pe viu la un concurs de sărituri cu schiurile! Vise neică, vise!

După munte urmează în mod firesc marea! Am luat înapoi metroul de pe linia 1 și am coborât de data asta la statia de la Teatrul Național. De aici mai sunt cam 5-7 minute până la port. La ora 13 urma să plece de la docul trei vaporașul Sightseeing Cruise, care urma să ne ducă să vedem Oslo Fiord.

Am căutat de ne-a venit rău docul trei si nu l-am găsit, da am găsit vaporasul la docul șase. Acesta tocmai se pregatea de plecare. Aici surpriză Oslo Pass nu ne mai oferea gratuitate ci doar o reducere de 15%. Țeapă, dacă n-am ochelarii la mine si nu citesc cu atenție. Fiind hotărâți să facem această excursie am băgat mâna adânc în buzunar, preț de 80 de euroi, cu reducerea inclusă și ne-am suit pe vas.

S/S Elena se chema vasul și a fost construit în 1947. Are o lungime de 30,5 metri. Inițial era un vas pentru transportarea pestelui. În 1988 a fost modernizat și transformat în vas de agrement pentru turiști.

Aici erau deja turiști de toate națiile, postați pe la măsuțe. Că așa erau locurile, ca la un restaurant pe apă. Beneficiam și de blănițe pe scaune, dar și de pături ca alea de avion pe care le-am folosit în larg. De prețuri nu mai spun, că erau mai ridicate ca-n oraș! O bere era aici 12-14 euro! S-o bea ei pe toată, ca și acum când povestesc mă apucă damblaua!

Atmosfera pe vas, de vis! Parcă eram la teatru! După ce am trait în Dominicană e greu să mai egalezi așa ceva! Dar aici era prea de tot! Parcă eram la un concert de cameră. Muzică în surdină și nu se auzea nici musca! Toți cuminți, aliniați la locul lor!

Eu ce mă mai sculam de la locul meu, ca să mai fac poze. La un moment dat am găsit o băncuță în fața vasului, ferită de privirile tuturor, așa că mi-am luat soția și ne-am mutat acolo! Era unul de ne tot verifica dacă am eliberat băncuța, da noi nimic! Tușea, se îneca nu mai știa ce să facă, să se bage în seamă. L-am lăsat și pe el să se bucure un pic, la sfârșit! ;)

Oslofjord are o lungime de 100 de kilometri! Va dați seama că în două ore cât am fost pe vas am străbătut doar o mică parte. Apropo da știți cei ăla un fiord? Ei bine eu sincer vă spun că nu stiam. Mă gândeam la ghețari. Ei bine un fiord, fjord în norvegiană, este un golf maritim îngust, sinuos și intrat adânc în uscat, cu maluri foarte abrupte și înalte.

Am admirat Oslofjord, de fapt o mică parte din el. Nu este la fel de spectaculos, ca alte fiorduri din Norvegia, situate în zone mai sălbatice și mai greu accesibile. Se spune că în țara fiordurilor ar fi cam în jur de 2000 de aceste formațiuni geografice. Ei bine această Norvegie mi-ar plăcea să o descopăr!

Am admirat diverse case norvegiene de pe mal. Am admirat niște căbănuțe specifice, foarte înguste care eu credeam că sunt pentru pescuit, dar ghidul ne-a spus că sunt pentru băutură!! De altfel înăuntru lor există doar două bănci și o masă. Am mai admirat și o zonă, de fapt o arie protejată pentru păsări.

A fost o excursie interesantă, pe care aș repeta-o, dar doar cu barca mea! Am uitat să spun că am admirat de la nivelul mării și un vas din acelea de croazieră, transatlantic! Incredibil cât e de mare! Două ore au trecut repede!

Această incursiune în natură și la mare, dar și la munte ne-a plăcut foarte mult și din punctul meu de vedere este principalul motiv să vizitezi această țară!

---

VIZUALIZĂRI: 2619 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI