Pelerinaj pe malul lacului Ohrid

TIPĂREȘTE

La aproximativ 30 de km de orașul Ohrid, și în apropierea graniței cu Albania, se află un frumos și interesant complex monastic, Mănăstirea Sfântul Naum (Manastir Sveti Naum). Situat pe malul estic al lacului Ohrid, în localitatea- port St. Naum, complexul este mai degrabă unul turistic având în vedere parcul, ostrovul, plaja, restaurantele și tarabele din incintă.

Încă de la intrarea în incinta complexului ne atrag atenția o alee lungă și curată, tarabele cu suveniruri, un mic magazin și un rotisor, toate situate în partea stângă a intrării. În partea dreaptă strălucesc de curățenie un frumos parc și o mică fâșie de nisip pentru plajă. Parcarea se află în fața intrării și costă în jur de un euro.

Dintr-o anume curiozitate m-am plimbat pe lângă magazinele și tarabele cu suveniruri. Pe lângă magneți, cănuțe, brelocuri sau cunoscutele perle de Ohrid erau expuse la vânzare și sticle cu rakija (țuică macedoneană) ceea ce nu prea este potrivit cu atmosfera din incinta unui complex monastic. Apropo de perlele de Ohrid, ele sunt de două categorii:cele originale, care sunt mai scumpe și au certificat de calitate, și imitațiile care pot fi cumpărate ca un suvenir obișnuit.

O zonă de relaxare deosebit de frumoasă se află pe partea stângă a aleii, la câteva sute de metri de la intrare. Mulțimea de izvoare subterane ce se strecoară printre pietrele muntelui, din lacul vecin Prespa, au format aici unele canale naturale și două insulițe pline de vegetație, populate cu diferite specii de păsări. Pe una din insulițe se află un frumos restaurant, Ostrovo, cu o grădină unde se plimbă în voie păunii și iepurașii de casă.

Terasele restaurantului sunt așezate chiar deasupra apei și sunt adevărate pontoane pe apă. Pentru o plimbare pe canalele din jurul insulițelor se pot închiria bărcuțe din zona restaurantului. Fiind protejată total de UNESCO, zona nu poate fi amenajată, iar pătrunderea bărcilor cu motor pe canale este interzisă. Apa este foarte curată și datorită calcarului din care izvorăște are culoarea turcoazului, verdelui marin sau albastrul cerului.

În capătul aleii, pe o stâncă situată pe malul lacului, se află biserica mănăstirii St. Naum și St. Naum Complex Hotel vizibile de la mare depărtare. Acestea sunt înconjurate de un zid din piatră, asemănător unei cetăți medievale. Înainte de a intra în curtea mănăstirii am vizitat o biserică mai mică, foarte frumoasă, Sfânta Petca, de unde se poate lua apă tămăduitoare pentru ochi.

Biserica poartă acest hram datorită unei legende. Petca era o tânără din cale afară de frumoasă. În acea perioadă zona era sub ocupație turcă, un conducător otoman s-a îndrăgostit de copilă și a decis să o ia de nevastă. Petca s-a împotrivit și a preferat să-și scoată ochii decât să fie soție de musulman. Biserica ortodoxă a canonizat-o ca sfântă și i-a făcut și o mică biserică în cadrul mănăstirii.

Printr-o poartă arcuită din piatră intrăm în curtea mănăstirii, cu alei frumoase pavate cu piatră cubică, înconjurate de copaci și multă verdeață. Pe aleea ce urcă ușor spre biserica St. Naum, pe partea stângă, ne atrage atenția o mică fântână cu apa de izvor ce curge printre pietre în cascadă. În curtea mănăstirii sau urcați în copaci mai mulți păuni scoteau niște sunete înfricoșătoare, iar unii își înfoiau cozile într-o frumoasă paletă cromatică.

Ajungem la biserica Sf. Naum și în momentul în care ne pregăteam să plătim cei 100 denari de persoană, constatăm că nu avem suficienți bani mărunți. Călugărul de la casă ”ne-a ghicit” și ne-a invitat să intrăm fără să mai plătim biletul de intrare. Ca să nu fie chiar gratis, am dat totuși mărunțișul nostru pe niște suveniruri.

Mănăstirea și biserica St. Naum au fost construite în timpul primului imperiu bulgar, la începutul secolului X, de către Naum, un ucenic al frațilorChiril și Metodiu, cunoscuții misionari creștini în țările slave din Europa Centrală. Pentru activitatea sa neobosită în propovăduirea Evangheliei Biserica Ortodoxă l-a venerat pe învățătorul Naum ca sfânt.

Pe lângă frescele vechi și coloanele din piatră biserica adăpostește și mormântul sfântului sub o raclă din piatră. Cei foarte credincioși spun că dacă asculți cu urechea pâlnie pe mormântul Sf. Naum se aud bătăile inimii sau poți comunica cu el. Cei mai puțin credincioși afirmă că de fapt acele zgomote sunt făcute de izvoarele subterane care se varsă în lacul Ohrid pe sub biserică.

Din curtea mănăstirii, situată la ceva înălțime față de lac, avem o imagine panoramică superbă asupra acestuia, asupra crestelor munților din jur și chiar asupra orașului Pogradec, aflat pe malul celălalt al lacului (sper ca pozele să-mi confirme afirmația).

Deși de la mănăstire aveam inițial în plan să mă întorc prin Parcul Natural Galicica, apoi să vizitez lacul geamăn Prespa și să mă întorc în Ohrid prin Resen, , am decis să vizitez și două orașe din Albania. La final s-a dovedit că decizia mea de a schimba planul inițial a fost greșită.

Cum am trecut granița cu Albania starea drumului s-a înrăutățit, am trecut printr-un oraș Pogradec care nu m-a atras cu nimic, moment în care am hotărât să fac înconjurul lacului prin partea albaneză și să ajung la Ohrid, via Struga. După încă vreo 15 km de drum prost și foarte prost am intrat pe o șosea cu asfalt proaspăt, am urcat serpentinele muntoase albaneze, apoi am ajuns la vama dintre Albania și Macedonia (FYROM).

Și ca supărarea mea să fie și mai mare aici am dat de un vameș amabil la prima vedere (m-a întrebat ”țe fați? ”), dar care în final mi-a stricat toată ziua. După ce m-a ținut în vamă mai mult de o jumătate de oră, enervat că nu-mi găsea datele din C. I. în sistem, m-a tras pe dreapta și m-a dat pe mâna altor vameși. Aceștia m-au dirijat cu mașina într-un fel de service, unde m-au controlat ca pe un contrabandist notoriu încă o jumătate de oră.

Supărat că am pierdut atâta timp (și nu din vina mea), nu am mai oprit la Hotel Izgrev Spa, locul unde va avea loc întâlnirea AFA din august (voiam să fac niște poze hotelului și zonei) și nici în Struga. Am parcat mașina la hotel și am ieșit la plimbare pe faleza portului din Ohrid.

Seara am încheiat-o la Galeo Restaurant Fish, aflat aproape de malul lacului, unde ospătarii au făcut tot ce a fost posibil să ne simțim minunat. Am uitat și de gropile din Pogradec și de nepriceperea vameșului albanez.

Vacanțe cât mai frumoase!

---

VIZUALIZĂRI: 4494 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI