Obidos, sat romantic medieval, darul de nuntă al reginelor portugheze

TIPĂREȘTE

Obidos, orașel situat în Estremadura pe Coasta de argint a Portugaliei, la 100 km nord de Lisabona e un muzeu în aer liber, cu un castel /posada medieval inclus pe lista cu cele 7 minuni ale țării.

Mica localitate cu 11 000 de locuitori, aflată nu departe de ocean, a fost binecuvântată de capetele încoronate, fiind botezat orașul reginelor, inima lui e un castel fortăreață, declarat monument istoric național, devenit ulterior prima posadă istorică.

Am ajuns în ,,Obiduș ‘’, situat la o oră distanță de capitală, în cadrul unei excursii organizate de o agenție privată din Lisabona, folosind un mini van cu 8 locuri … limba de comunicare a fost engleza și Pedro, tânărul ghid portughez a fost extrem de simpatic și volubil.

Obidos mi s-a părut mai mult un sat fortificat medieval, e chiar carismatic, localitatea m-a captivat prin pitorescul străzilor colorate, încărcate cu flori la începutul toamnei.

Plimbarea mea pietonală pe cele două străzi principale Rua Direita și Rua Nova a fost fermecătoare, ușor atemporală, cu ghionturi și coate pe ici și colo, în lumea dezlânțuită de turiști ce se cam călcau pe picioare, parcă eram într-un esofag îngust pe unde mă strecuram greoi, cu ochii cât cepele la pietroaiele colțuroase de sub talpă, pe unde îmi aluneca piciorul :)

Obidos, satul fondat de celți în jurul anului 300 BC, numit Oppidum în latină, adică fortăreață a fost ocupat timp de 1500 de ani de romani, vizigoți și mauri, până când primul rege portughez Afonso Henriques l-a preluat victorios din mâinile dușmanului în 1148.

Orășelul reconstruit e împietrit în zidurile lui medievale din secolele 12- 14, frumusetea lui a dat-o gata pe regina Isabella de Aragon, care l-a primit drept cadou de nuntă de la regele Dinis, soțul ei.

In secolele 13 -19 alte 25 de regine se vor bucura de cadoul regal, continuând tradiția până în 1834… printre numele sonore chemăm la rampa istoriei pe regele Afonso V și sotia lui Isabel, regina Maria I, regina Leonor sau regina Catharina de Austria, toți au lăsat urme în micul orăsel romantic, lăudat de toate ghidurile turistice.

Ultimii monarhi portughezi ce au trecut și locuit în Obidos la castel au fost regele Pedro, Dom Carlos, reginele Maria și Amelia, ale căror barje regale le-am văzut în muzeul maritim din Lisabona … personaje deja familiare.

Uite-mă și pe mine moț prezentă la poarta de intrare, zburând ca fluturele amețit și confuz pe coastă și pe trepte, prin bisericuțe și magazinașe, cu ochii mai mult la regalul de flori ce urca pe zidurile caselor ca vrejul lui Jack.

Intrarea în Obidos, care e pronuntat de Pedro ,,Oobiduș ‘-’ ce fain sună la ureche, chiar mă gâdilă melodios … se face prin 4 porti vechi … Portas da Senhora da Graca, Porta da Talhada, Porta da Cerca și Porta da Villa … acestea sunt porti tipice pentru structurile de apărare, îngreunând accesul soldaților în zona de interior a zidurilor fortificate.

Eu știu cu precizie că am intrat cu trupa mea babilon prin Porta da Villa de la 1380 … sunt tare mândră că am cucerit poarta fără să folosesc berbecii la atac, pradă usoară pentru turistul luptător din mine … sunt deja la capătul sudic al teritoriului ce se vrea cucerit doar pietonal, cu arcul și săgeata aparatului foto în mână … mor de cald, parcă am ghiulele în picioarele cu opinci moderne, sunt cam29/ 30 de grade afară … încă nu am băut lichiorul, așteptati doar 10 minute că apoi o iau razna, am topit două degete pline cu cirese Morello și ciocolată. :)

Această poartă veche dublă cu ziduri păpate de cariile vremurilor, îmi cade în cap cu un balcon albastru la etaj, plasat sub un arc pictat deasupra … lipseste Julieta, dar jos pe colț, pe un scăunel e bietul Romeo sărac și bătrân, ce cântă la acordeon un cântec melancolic, pregătindu-mi atmosfera medievală ce mă va prinde în vrajă cu puțin efort mental.

Pe interior poarta e decorată cu plăci albastre de azulejos, motivele de pe pereti simbolizează pasiunea lui Cristos, mai exact agonia lui în Grădina măslinului.

Poarta medievală are sub boltă un oratoriu dedicat sfintei Fecioare a milei, patroana orasului, suntem instruiti că monumentul a fost ridicat din porunca regelui Joao IV, care a făcut o treabă bună și durabilă spre bucuria mea de fotograf amator.

Poarta orașului face legătura dintre Rua Direta, strada principală îngustă de shopping, pavată cu Castelul medieval, bijuteria arhitectonică a localitătii.

La începutul traseului pe Rua Direita, Pedro ne atenționează să notăm repejor capodopera Padrao Camoneaano , un monument -omagiu din 1932 închinat poetului național Camoes, ce atestă poemul dedicat orașului Obidos în Lusiadele lui.

O strofă dintr-un verset e pusă pe un stâlp cilindric … suntem apoi lăsați din lesa conducătorului de trupă și fiecare soldat –călător instruit de Pedro, își urmează propriul ritm, spre bucuria mea nemărginită … tot traseul include două strazi paralele, una la dus, una la întors.

Eu atac mai întăi strada de jos, paralelă cu Rua Direita, care e mai sus pe o coastă, e trafic pietonal lejer și nu e înghesuială, un nene dă cu bidineaua și împrospătează cu ocru niște pereti ai unei case cu o poartă curioasă, ce ducea spre o cafenea.

Descopăr locuri pitoresti și crâmpeie de sat grecesc … casele sunt bine conservate și restaurate, studiez chiar niște ferestre medieval cu zăbrele.

Obidos e un deliciu fotografic , culorile vii aplicate pe fațade sunt extraordinare, aflasem anterior că galbenul alungă în mintea portughezului spiritele rele, iar albastrul ce-l văd tivit pe la butonierele ferestrelor sau ușilor, alungă muștele sau țântarii.

Descopăr unghiuri inedite, departe de lumea dezlântuită de pe strada principală, sunt eroina fără glorie a unui film medieval, miros florile proaspete mov și roz de bouganvillea ce se revarsă peste zidurile caselor și mă simt în al nouălea cer.

Pe traseu salut în ordine cronologică Biserica Sao Pedro ridicată în Evul Mediu, aici e locul de odihnă a pictoritei portugheze Josepha de Obidos, comoara ei de preț este un altar de lemn baroc, după marele cutremur din 1775 biserica a fost renovată … peste drum de ea este o capelă gotică de la 1331, Capela de Sao Marthino .

In continuare intru în Igreja da Misericordia , cunoscută până în secolul 15 drept Capela Sfântului Spirit, ea este aproape de primărie în Praca de Santa Maria, fondarea ei este legată de numele reginei Leonor în 1498.

Portalul ei de la 1596 cu imaginea Fecioarei și a copilului, este prima lucrare barocă din istoria arhitecturală a Portugaliei.

In interior retina fuge pe peretii laterali acoperiti cu azulejos colorat de secol 17 și pe un altar pictat la 1628 de un pictor portughez Andre Reinoso.

Sunt deja în Praca de Santa Maria , una din cele mai vechi piete renascentiste portugheze, aici bate inimioara orașelului, observ stâlpul infamiei sus pe deal, ce aminteste de istoria tragică a reginei Leonor, care și-a văzut fiul mort în accident pe malurile râului Tejo.

El a fost găsit înecat de niste pescari și adus acasă, înfăsurat în niște năvoade de pescuit, drept mulțumire regina a dăruit acest pelourinho orașului în secolul 15.

Aici este și o fântână religioasă, construită la porunca reginei Catharina de Austria, pe vremea ei aceasta era una din principalele surse de apă ale satului, apeductul principal se afla la 3 km.

Personajul principal al pietei municipale este Igreja de Santa Maria , o clădire mică albă, gratioasă, în stil vizigot, unde s-au căsătorit regele Afonso V cu verișoara lui Isabella de Coimbra, la vârstele tinere de 9 și 10 ani în 1441.

Biserica Santa Maria este construită pe locul unei foste biserici vizigote, transformată în moschee.

Cea mai impresionantă piesă de artă din interiorul bisericii e un mormânt realizat pentru un nobil portughez în secolul 15.

Ochii mei au căzut captivi în fața pereților acoperiti cu azulejos albastru și alb din sec. 17 și pe tavanul de lemn pictat extrem de vechi.

In această biserică a orasului există 8 picturi religioase semnate de pictorul Joao da Costa și altarul sfintei Caterina cu picturi realizate de pictorița Josepha de Obidos.

In apropiere se află și Muzeul Municipal al orașului, deschis în 1970 cu o expoziție dedicată artei religioase și picturii portugheze a secolelor 16 și 17. Acest muzeu se află într-o veche casă de secol 17, Solar de Praca, fost palat medieval.

Ultima biserică în care am intrat este aproape de fortificatiile castelului, sus pe o pantă... Igreja de Santiago –construită de regele Sancho I în stil romano catolic, ea a fost distrusă de cutremur și refăcută... am reținut-o perfect pentru că ea a fost transformată într-o librărie publică total neobisnuită, în 2015 Obidos a fost declarat de Unesco, orasul literar al Portugaliei .

Castelul bine conservat, de origine romană, e o adevarata imagine de carte postală, el e încercuit de un inel de ziduri medievale, fiind cocoțat pe un deal înalt, de unde se vede panorama unei câmpii întinse.

Personal nu am forțat poarta castelului cu berbecul, nici nu e posibil, astăzi el este un hotel cu cinci stele, unde camerele scumpe au nume de regi si de regine.

Nu am dat ocol nici 1,5 km prin jurul lui, îmi cădeau în cap ghilotinele cu ulei încins solare si bătalia mea cu castelul era o luptă surdă contra cronometru, cu ghidul Pedro, ce ne aștepta la Porta Villa.

Locatarii castelului au fost romanii, celții, vizigotii și arabii până la aparitia pe scena istorică a regelui Afonso Henriques. Fortăreața a fost martora luptelor dintre romani și vizigoti, apoi dintre arabi și crestini.

După cucerirea lui de către creștini, castelul fortăreață este reparat și lărgit în mai multe reprize.

Regele Manuel I a comandat construcția unui palat și reproiectarea unor părti ale castelului. După cutremurul din 1775, palatul are multe pagube și cade în ruină până la începutul secolului 20, când el va fi readus în glorie și transformat într-o clădire istorică a statului portughez.

La 3 km de Obidos e apeductul de 3 km, ridicat în secolul 16, el este o extensie construită în timpul domniei reginei Catharina de Austria, căsătorită cu Filip III al Portugaliei.

Revin în Rua Direita, stradă veche din secolul 14 și mă strecor cu greu prin noul val de turisti ce practic blocaseră ieșirea... casc gura la magazinele cu suveniruri, la produsele ceramice și artizanale, la mesele scoase afară cu sticle de lichior, pe care scrie Ginja de Obidos. Acest lichior apartine patrimoniului statului, e un produs carismatic ce se vinde în multe localuri mici, e o băutură digestivă servită într-o ceșcută mică.

Am avut ghinion în septembrie, dacă vizita mea la Obidos ar fi fost efectuată în noiembrie, as fi partcipat la Festivalul ciocolatei ... îmi venea sa-l strîng de gât pe drăgălasul ghid... îmi ploua cu apă în gură cand îi ascultam povestile culinare și medievale.

La Festivalul ciocolatei vin mii de vizitatori, habar nu am pe unde încape atâta puhoi de lume, adevărat e ca evenimentul durează 12 zile.

In cursul verii, in iulie Obidos se transformă pentru două săptămâni într-o uriașă piață medievală, străzile lui labirintice, înguste și zona castelului devin neîncăpătoare cu soldati, cavaleri, trubaduri, vrăjitoare, parade de costume, lupte medievale, nu cred că gasesti loc să arunci un pai... precis plouă din cer cu ghilotine fierbinti... mai bine stați acasă.

Am ajuns la capătul călătoriei scurte în Obidos, masinușa ne aștepta la ieșirea din sat, am trecut pe langă Igreja de Sao Joao Baptista , aproape de poarta principală, bifând doar o altă cruce.

Nu departe de Obidos e cea mai mare lagună cu apă sărata din țară, unde lumea face baie, plajă și înoată... adio Obiduș... multă reclamă turistică, multă omenire pe metrul pătrat... dar locul și-a păstrat autenticitatea.

Există posibilitatea de a lua un autobuz public din Lisabona din Campo Grande pentru a ajunge în Obidos.

Va rog mult, un video clip cu ,,Portugal in 150seconds -Cities and Villages -Obidos, 2016

https://www.youtube.com /watch?v=ju6xdIIikSQ

---

VIZUALIZĂRI: 3678 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI