O plimbare prin Sebalder Altstadt, zona de nord a centrului istoric al Nürnberg-ului

TIPĂREȘTE

Spre deosebire de Frankfurt, care, după distrugerile provocate de bombardamentele din timpul celui de-al doilea război mondial a ales reconstrucţia în varianta modernă, Nürnberg-ul a ales varianta reconstituirii oraşului vechi şi cred că a fost o alegere bună.

Altstadt este o zonă cuprinsă în interiorul zidului circular, la poalele dealului castelului Nürnberg şi despărţită în două de râul Pegnitz (Lorenzer Altstadt la sud şi Sebalder Altstadt la nord).

Una din zilele petrecute la Nürnberg am rezervat-o unui tur în Sebalder Altstadt.

Pornim în plimbare de dimineaţă de la hotel, din scuarul Plärer, pe lîngă Spittlertormaurer şi intrăm în Altstadt pe Fürthertor (Poarta Fürther), de unde, pe Schlotfegergasee şi Vordere Ledergasse, ajungem la Trödelmarkt, o mică insulă pe râul Pegnitz, unde cei interesaţi pot găsi magazine de bijuterii, modă etc. Aici se găseşte şi Casa Călăului, fosta locuinţă oficială a călăului, construită pe la 1300 şi ceva, în care acum este o expoziţie.

Urcăm apoi pe Karlstraße, trecem pe lângă Muzeul Jucăriilor, pe care, având în vedere vârsta, nu îl vizităm şi ajungem apoi pe Albrecht-Dürer-Straße, la capătul căreia se află casa lui Albrecht Dürer. Zăbovim la o cafea în piaţeta de aici şi plecăm mai departe, pentru a face o plimbare prin Bürgermeistergarten (adică, grădina primarului), o zonă foarte frumoasă, pe centura verde a oraşului vechi.

Ajungem apoi la Nürnberger Burg (Castelul Nürnberg), situat pe o zonă înaltă, de gresie, chiar la limita de nord a oraşului vechi. Este considerat unul dintre cele mai importante palate imperiale din Evul Mediu, deoarece el a constituit, în secolele XI-XVI, reşedinţa împăraţilor Sfântului Imperiu Roman. Castelul are două părţi. Intrarea se face dinspre est, unde domină Sinnwellturm, turnul rotund ce era în reconstrucţie, dar care, în mod normal, se poate vizita şi se pot vedea puţurile adânci pentru alimentarea cu apă. De aici se intră în curtea anterioară, din care, mai departe, pe o poartă străjuită de Heidenturm, se intră în curtea interioară. Aici, imediat la stânga, se află Doppelkapelle, de pe la 1200, ce constă din două capele, cea inferioară, destinată nobilimii de rang inferior şi cea superioară, destinată curţii imperiale. Pe partea vestică a curţii se află intrarea în muzeul castelului.

Pe latura estică a castelului se află un alt complex de construcţii, Ehemalige Burggrafenburg (Castelul Vicontelui).

După ce admirăm panorama oraşului, văzut de la înălţime, revenim spre centru pe Burgstraße.

Cum coborâm, pe partea stângă este Lochgefaengnisse, vechea primărie şi, în continuare, primăria nouă.

Pe partea dreaptă, faţă în faţă cu vechea primărie, se află biserica St. Sebaldus.

După primărie, intrăm în Hauptmarkt, piaţa centrală a oraşului. Chiar la intrarea în piaţă, ne întâmpină Schöner Brunnen (Fântâna Minunată), construită la sfârşitul secolului al XIV-lea. Cu înălţimea ei de 19 m, fântâna arată ca o turlă de biserică. De fapt, am citit în ghidul luat cu o zi în urmă de la biroul de informaţii turistice de la Königstor, de lângă gară, că fântâna la care priveam era doar o copie, originalul fiind mutat, la începului secolului al XX-lea, la Germanisches Nationalmuseum, din Nürnberg.

Pe latura estică a pieţei se află biserica Maica Domnului (Liebfrauenkirche). După ce vizităm biserica, dăm o raită şi prin piaţă, admirăm florile şi, când tocmai vroiam să cumpărăm nişte fructe, ne-a căzut privirea pe un supermarcget aflat pe latura vestică a pieţei. Intrăm şi, surpriză, preţurile erau incredibil de mici, faţă de cele din piaţă. De exemplu, am cumpărat nectarine la preţul de 50 eurocenţi, în timp ce în piaţă ele costau 2 euro.

Ieşim din piaţă şi trecem pe podul Fleischbrücke, facem la dreapta pe Kaiserstraße şi apoi la stânga pe Köpfleinsberg. La capătul de jos al străzii, se găseşte un grup statuar ciudat, Welthandel, iar la capătul de sus, un monument sub forma unei coloane, ceva legat de războiul franco-prusac de la 1870.

Pentru azi ne este de ajuns, aşa că ne întoarcem la hotel. În drum, cum se lăsa seara, ne oprim la o terasă, unde bem o bere şi mâncăm un wurst tradiţional, preparat la un foc de cărbuni, pe un grătar circular, atârnat şi pus în miscare de rotaţie, precum un pendul circular. Cam prea mult colesterol, dar mirosul şi aspectul sunt irezistibile.

Mă întreb cum de nu găsim aici şi mici, pentru că mâncăruri turceşti, asiatice, mexicane şi ale altor naţii, să tot alegi.

---

VIZUALIZĂRI: 4035 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI