Nurnberg - un oras frumos plin de istorie

TIPĂREȘTE

Am avut ocazia sa petrec un weekend la Nurnberg in mijlocul lui februarie, asa ca m-am hotarat sa scriu cateva impresii de acolo. Este a doua oara cand ajung la Nurnberg, orasul cel mai mare al intregii Franconii, si de data aceasta am venit din directia Wurzburg avand inchiriata camera la Inter City Hotel. Acesta este plasat in zona garii centrale (Hauptbahnhof), intr-o zona impanzita de hoteluri pentru toate buzunarele, de la 3 la 5 stele. Hotelul a fost ok, camerele suficient de spatioase si frumoase, baie chiar ok, totul curat si aranjat. Dar nu voi continua cu hotelul, fiindca nu asta este tema principala acum.

Cum spuneam anterior, Nurnberg e cel mai mare oras al Franconiei, un oras ce ocupa un loc aparte in istorie Germaniei avand o populatie in jurul valorii de 500.000 de locuitori. La fel ca majoritatea oraselor vechi si Nurnberg se plaseaza pe un curs de apa, raul Pegnitz trece chiar prin zona orasului vechi. Pe langa micul Pegntiz, canalul Dunare-Main-Rhin isi leaga traseul de acest oras. Cele trei zile petrecute aici mi-au dat posibilitatea sa aprofundez din mai multe puncte de vedere centrul istoric al acestui oras care mi-a lasat impresia ca are de toate: istorie cat cuprinde, atat buna cat si rea, traditie specifica tuturor oraselor germane, un castel medieval, raul Pegnitz, primul spital din Europa, magazine pentru toate gusturile si toate buzunarele, echipa de fotbal in Bundesliga si nu in ultimul rand, bere.

Unul din principalele puncte de cotitura in istoria orasului a fost perioada nazistilor, cand partidul aflat la putere in acea perioada a avut o stransa legatura cu orasul. Castigand alegerile si bucurandu-se de o simpatie crescanda, Fuhrerul reuseste prin niste parghii, cu ajutorul primarului orasului si al sefului politiei de atunci sa desfasoare in 1927 monumentala sedinta de partid la Nurnberg. Din acel moment, s-au mai desfasurat inca 7 astfel de manifestari la care luau parte sute de mii de oameni. Ultima dintre acestea a avut loc in anul 1938, iar cea din 1939 s-a anulat din cauza inceperii razboiului.

Locul pe care aceste manifestari se numeste Zeppelinfeld, si se plaseaza in sud-estul orasului. Ca forma, seamana cu un teren de fotbal, ca suprafata e de vreo patru ori mai mare, fiind inconjurat din trei parti de tribune de beton unde stateau zeci de mii de oameni. Pe cea de-a patra latura se poate observa locul in care probabil luau loc membrii marcanti ai partidului, iar in centru e podiumul de unde lua cuvantul Fuhrerul. De asemenea, toata suprafata inconjurata de tribune era ocupata de oameni in timpul manifestatiilor. Zona e imensa, iar sentimentul pe care il ai in momentul cand urci la pupitrul lui Hitler n-are cum sa nu te miste putin.

In acea perioada, Fuhrerul a inceput sa aiba manifestarile de megalomanie tipice acestor conducatori, si, cu ajutorul arhitectului Albert Speer a proiectat cateva constructii monumentale in apropierea Zeppelinfeld. Totusi, locul aceasta de adunare ramane singura constructie care a fost finalizata.

Totusi, exista inca o constructie care e inca in picioare, Documentationzentrum Reichsparteitagsgelande, adica un muzeu deschis intr-o cladire care urma sa fie o imensa Sala de Congrese. Cladirea are vreo 3 nivele, e inalta de 39 de metri iar daca timpurile ar fi permis urma sa ajunga la 69 de metri inaltime, fiind folosita tot pentru intalnirile de partid. Acum este un muzeu, care te introduce perfect in viata partidului nazist, oferind detalii unice si despre viata orasului de dinainte si dupa razboi. Intrarea costa 5 euro, dar merita toti banii fiindca e un loc in care poti primi o adevarata lectie de istorie. Tot in aceasta zona se afla Grundig Stadion, orasul echipei FC Nurnberg, pentru cei pasionati.

Ca sa termin acum cu aceasta parte a istoriei, am mai vizitat si memorialul procesului de la Nurnberg, in care unii dintre vinovati au fost judecati si pedepsiti. Memorialul reprezinta un muzeu plasat intr-una din cladirile Palatului de Justitie, aflat undeva in zona Further Strasse, adica pe directia nord-vestica a orasului. Tot pentru 5 euro se poate vizita sala 600, unde s-a desfasurat celebrul proces, iar muzeul propriu zis cuprinde mai multe sali in care ghidul audio iti povesteste vrute si nevrute. In cele doua muzee, poti petrece fara exagerare 5-6 ore daca iti place istoria si vrei sa asculti tot ce e de ascultat. Fiindca se apropia ora inchiderii (18:00) am fost nevoit sa plec, dar fiindca l-am vizitat de fiecare data cand am ajuns in oras, ma declar totusi multumit cu cantitatea de informatii pe care am primit-o.

Mergand pe cursul istoriei, in data de 2 ianuarie 1945 orasul a fost bombardat de trupele aliatilor, iar centrul sau istoric a fost distrus in proportie de 90%. In cele doua muzee se pot viziona imagini ale ramasitelor, proportia de cladiri ruinate este covarsitoare. Totusi, poporul asta admirabil n-a depus armele si a reusit sa refaca o mare parte din ceea ce reprezinta Nurnbergul de altadata. Evident, s-au pierdut elemente importante, dar la o simpla plimbare prin oras nu iti poti imagina ca in urma cu doar 70 de ani orasul asta a fost distrus in asemenea masura.

Centrul istoric mai este inca inconjurat de zidurile vechii cetati medievale; cum iesi din gara centrala se poate observa unul dintre turnuri, in dreapta caruia incepe Konigstrasse ce te duce direct pana in piata centrala. In mare parte strada este pietonala, si te poti plimba in voie printre cladiri germanice autentice, magazine de toate felurile, cafenele, berarii si biserici impresionante. Cele mai importante biserici sunt St Lorentz, si St Sebald, iar Pegnitz-ul imparte Altstadt-ul in doua parti care poarta numele celor doua biserici mai sus amintite. Ambele sunt de dimensiuni monumentale St Lorentz e o constructie gotica, iar Sebaldus romanic-baroc. Oricum, ambele au fost grav avariate in 1945, apoi refacute, dar dupa parerea mea Lorentz Kirche e de o frumusete cu adevarat impresionanta.

In apropierea bisericii Lorentz, inaintand pe Konigstrasse urmeaza podul peste Pegntiz. In zona sunt, de fapt, vreo trei poduri iar cel care urmeaza cursul Konigstrasse trece pe langa primul spital din Europa, deschis in anul 1332. In stanga, se poate observa superbul pod romanic numit "Podul carnii" - "Fleischbrucke". Construit in jurul lui 1600, acesta este unul dintre putinele locuri din centrul vechi care au ramas aproape neatinse in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial.

In fata, se afla piata centrala unde se tine anual Targul de Craciun. Prima excursie in oras a avut ca scop tocmai vizitarea acestui targ. Cei care vor sa faca asta, trebuie sa se inarmeze cu multa rabdare; targul e cel mai mare de acest fel din lume, motiv pentru care o gramada de vizitatori vin anual in decembrie la Nurnberg. Citisem undeva ca e vorba de vreo 2 milioane de oameni, in primele trei saptamani din decembrie. Noi am ajuns aici intr-o sambata, deci va puteti imagina ce era in oras; probabil erau lejer 100.000-150.000 de oameni pe strazi. Targul in sine e superb, daca poti elimina aglomeratia, decoratiuni de toate felurile, carnati subtiri de Nurnberg, jucarii si celebrul gluhwein. Noi am gasit un refugiu, pe una dintre strazile laturalnice se desfasura un targ al oraselor infatite, primul pe lista fiind chiar Brasovul, cu tuica fiarta si sarmale. Fara vreun motiv anume am oprit la standul orasului spaniol Cordoba, unde am savurat o cana de vin fiert.

In piata centrala un element important e reprezentat de Frauenkirche, o superba biserica gotica de dimensiuni relativ reduse construita la mijlocul secolului 14. In partea nordica a pietei centrale, se observa biserica St Sebald, si vechea primarie a orasului, in timp ce in fata ochilor se poate observa vechiul castel medieval plasat in varf de deal. Din curtea castelului se observa centrul istoric de sus, senzatia e frumoasa, iar pentru cei care au mai mult timp se poate intra in castel, dar noi n-am facut lucrul asta.

In ultima zi petrecuta la Nurnberg am avut parte de o zi rece si mohorata, dar am facut o vizita la DB Museum. Plasat in Muzeul Transporturilor, alaturi de Muzeul de Comunicatii prezinta istoria caii ferata germane de la inceputuri pana azi. De altfel, prima cale ferata a tarii a fost realizata aici, intre Nurnberg si Furth, reprezentand o mare inovatie a vremii care ii facea pe locuitori sa traverseze acest drum in 10 minute, fata de 1h: 30 cat dura traseul inainte. Se pot gasi aici o locomotiva Adler, un ICE, si o locomotiva cu aburi in marime naturala, replici ale vagoanelor legale de pe vremea lui Ludvig al doilea si Otto von Bismarck. Si aceasta experienta a fost extrem de placuta, iar costul biletului a fost tot de 5 euro, plus 1 euro pentru ghidul audio. Din lipsa de timp, n-am ajuns si la Muzeul de Comunicatii.

In concluzie, pot sa declar ca ambele vizite la Nurnberg m-au lasat cu o impresie excelenta. Orasul musteste de istorie, isi pastreaza aerul medieval, la o simpla plimbare iti lasa o impresie de calm si liniste desi strazile din centru sunt extrem de agitate, la fel ca si istoria de veacuri a orasului. Recomand o vizita de 1 zi, cel putin, in perioada Targului de Craciun, insa in acea perioada sa nu va asteptati sa vedeti sau sa fotografiati altceva in oras. Pentru a vizita asa cum se cuvine orasul, cu toate muzeele si ce are de oferit, eu cred ca e nevoie de minim 4-5 zile.

---

VIZUALIZĂRI: 7794 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI