Arrowtown - un magnific mic orășel

TIPĂREȘTE

Pentru ziua de astăzi planificarea iniţială prevăzuse o zi mai lejeră, cu o oarecare relaxare după un drum de peste 400 kilometrii.

Cum la faţa locului anulasem vizita la Milford Sound înlocuind-o cu o explorare tihnită a oraşului Queenstown, am legat două zile cum de multă vreme nu am avut într-un concediu.  

Astfel că după ce ne adunăm catrafusele din casă şi o lăsăm într-o stare aproape de cum o găsisem – la Home Exchange te angajezi să aduni după tine înainte de a părăsi cazarea – parcurgem o scurtă distanţă din drumul spre Glenorchy şi ne oprim pe marginea Wakatipu Lake la Twelve Mile Delta recreation Reserve.

Pentru plimbarea de amiază aveam de ales între traseele Bobs Cove şi Mt. Crichton Track, primul cu durată de parcurgere între 1-2 ore, în funcţie de potential, iar al doilea de 2 ore şi jumătate.

Convenim să ne pornim pe al doilea, urmând ca la revenire să ne decidem dacă îl vom aborda şi pe celălalt.  

Conştienţi că avem de parcurs o buclă de 6,4 kilometri prin pădure, ne avântăm cu elan pe poteca ce porneşte din imensa parcare şi odată intraţi sub umbra copacilor înaintăm paralel cu firul unui pârâiaş limpede ca lacrima (conform unei comparaţii de-a noastre din popor).

Din loc în loc sunt amenajate puncte de observare, din care vezi verdeaţa întinsă a codrului mărginită de vârfurile semeţe ce străpung pătura norilor pufoşi şi neastâmpăraţi, aflaţi într-o continua şi vizibilă mişcare.

Iar privind în spate, de unde plecasem, apare şi albastrul lacului, cumva strâmtorat de peretele montan prăfuit cu zăpadă în partea sa superioară.

Drumul prin pădure devine reconfortant şi foarte plăcut, chiar dacă e ceva de urcat. Însă cu niscaiva scurte pauze pentru tras sufletul şi fotografii, mai că nici nu realizezi altitudinea la care ai ajuns.

Din păcate, torenţii de apă proveniţi din topirea zăpezii au distrus un pod de lemn, astfel că înaintarea noastră se opreşte şi facem cale întoarsă, nu parcurgem bucla în totalitatea ei.

Exista şi varianta de a ne descălţa şi trece prin apă precum alţi turişti, dar renunţăm.

Revenim în parcarea în care lăsasem autoturismul - destinată şi campării rulotelor – pentru a lua la pas şi celălalt traseu care se alinează malului lacului, oferind nişte panorame superbe.  

A doua parte a zilei am dedicat-o vizitării localităţii pe care am introdus-o în itinerariu de cum am remarcat-o: Arrowtown. Cu al său brand “Unde istoria întâlneşte natura” .

Ei bine, de data aceasta nu natura a prevalat în alegere ci istoria. Mai ales istoria centrului oraşului, unul care aduce aminte de Vestul Sălbatic american. Aceleaşi clădiri, însă nu aşa de prăfuite ci mult mai cochete şi colorate, păstrate perfect conservate până în zilele noastre.

Arrowtown reprezintă o extensie recomandată pentru cei care ajung în Queenstown, un sat de patrimoniu pitoresc, învăluit de un frumos peisaj montan.

Remarcabilă este faimoasa sa stradă, Buckingham Street, pe care se alinează un şir minunat de clădiri istorice, care se termină într-un bulevard mărginit de copaci – sicomori, frasini şi ulmi plantaţi în anul 1867 - şi căsuţe ale minerilor, unul dintre cele mai fotografiate locuri din întreaga Noua Zeelandă.

Idilicul orăşel a luat naştere din goana anilor 1860 după aurul adus de apele râului Arrow iar astăzi a devenit centrul unei reţele fabuloase de trasee pentru trekking şi ciclism, cu terenuri de golf şi puncte de belvedere pitoreşti.

Motiv pentru care localnicilor le place să-l mai denumească şi “Raiul instantaneu” .    

Credeţi-mă că Paradise-ul menţionat şi de mine într-unul din articolele trecute plus acest rai au deplină acoperire, nu reprezintă doar vorbe în vânt.

În defileul râului Arrow, William Fox a dat marea lovitură în anul 1862, iar corturile de pânză ridicate aici au fost cunoscute sub numele de “Fox's” . Fox şi echipa lui lucrau oarecum secret, fără a-şi fi strigat în gura mare descoperirea.

Însă nevoia de a ieşi după provizii de mâncare a făcut să fie urmăriţi iar secretul lor descoperit, astfel că în câteva săptămâni mii de mineri lucrau deja aici iar aurul aluvionar uşor de adunat din râu a fost curând epuizat.

Mulţi dintre muncitori veniseră din China, ei având rezervată o parte a satului cunoscută drept cartierul chinezesc.

Zăpada abundentă urmată de inundaţiile catastrofale din anul 1863 care au măturat multe dintre corturi, au determinat mutarea celor rămase pe o terasă mai sigură, fiind construite actualele imobile de pe uliţa centrală, un amestec de case private şi clădiri de afaceri.  

La vremea de maxim apogeu industrial, aproximativ 6.000 persoane îşi duceau traiul aici, numărul lor scăzând drastic până la mai puţin de 100 după cel de-al doilea război mondial.

Pe măsură ce aurul s-a epuizat, oraşul capătă valenţe rurale, păstrându-şi patrimonial edilitar.

Renaşterea sa ca loc de vacanţă şi recreere are loc în anii 1950, cu accent pe importanţa clădirilor vechi, iar strădaniile administraţiei publice vor fi recompensate cu titlul de “cel mai frumos oraş mic din Noua Zeelandă” în anul 2023.

La nivel naţional, guvernul derulează Tohu Whenua, un program care “spune povestea locului” , unul ce cuprinde zone care au modelat naţiunea şi au creat poveşti definitorii pentru naţia de la Antipozi, în care turiştii străini se pot conecta cu trecutul şi poveştile neozeelandezilor. Iar Arrowtown este componentă a acestuia.

Partea istorică se poate vizita urmând circuitul tip buclă marcat cu puncte roşii pe hartă sau “la plezneală” , cum am luat-o noi, admirând clădirile şi traversând de mai multe ori strada pentru a intra când în una, când în alta.  

Buckingham Street a devenit faimoasă iar o plimbare pe acolo te transportă înapoi în timp. Demn de apreciat este faptul că nu s-a permis închirierea niciunei clădiri vreunui mare brand, astfel încât şi logo-urile afişate pe frontispiciul acestora au rămas cele originale.

Așa se prezintă poşta – construită în anul 1915 şi care încă funcţionează -, banca – o sucursală a Băncii Noii Zeelande deschisă  pentru a colecta aurul extras în zonă -, New Orleans Hotel – deschis în anul 1866 -, măcelăria şi magazinul universal sau farmacia deschisă în anul 1862.

Atracţia principală a centrului o reprezintă şirul de căsuţe fermecătoare ale minerilor, unele dintre ele devenite ateliere ale artiştilor locali, o bună oportunitate de a pătrunde în ele oferită celor interesaţi.

Pe alte străduţe lăturalnice din apropierea centrului dai de biserici şi căsuţe vechi cu grădini frumoase, multe dintre ele pline cu trandafiri.

Conform recenziilor, există 15 cafenele şi baruri care concurează între ele pentru a oferi turiştilor produsele lor iar Buckingham Street nu este doar cea mai fermecătoare străduţă din Noua Zeelandă, dar, cu mare probabilitate, oferă cele mai bune tricotaje.

Care e materia primă a acestora? Bineînţeles că lâna, dintre care se detaşează cea provenită de la oile merinos. Stau şi îmi aduc aminte că datorită acestui soi de ovine am auzit întâia oară de Noua Zeelandă în copilărie. A devenit, cumva, un brand de ţară în memoria mea.

Iar acum aveam să pipăi produsele realizate din acest material şi pot afirma că atingerea lor devine realmente o încântare! În totală opoziţie cu preţul, unul cam piperat…

Pasionat de drumeţie, aflasem anul trecut că lenjeria din lână merinos este cea mai indicată a fi purtată în cazul în care parcurgi trasee de zile întregi, cu nopţi la cort, fără acces la facilităţi de gen toaletă sau duş. Nu contrazic opinia, mi-ar face şi mie plăcere să port. Dar te gândeşti şi că preţul lor porneşte de la 35 NZD la deal…

Magazinele cu produse de jad, cele de ciocolată sau de lumânări aromate întregesc lista obiectivelor de vizitat.

Părăsim zona centrală şi coborâm către cartierul chinezesc, un alt punct de interes despre care citisem în documentarea sejurului.

Un alambic de cupru expus în faţa unei mici căsuţe îmi atrage privirea iar paşii se îndreaptă instant spre acesta. Dudley's Cottage aparţine companiei Rifters, una din cunoscutele distilerii ale ţării, iar doamna din interior te invită la degustarea produselor lor. Pentru similitudine de sex, gustă doar doamna mea. Domnul şofează…

Un tur al încăperii ne prezintă produsele de căpătâi precum şi amănunte de efect, ca de exemplu legătura dintre forma sticlei şi exploatarea aurului, povestea din spatele acestui gin sau premiile câștigate la diverse concursuri.

Arrowtown Chinese Settlement îşi propune să prezinte partea oraşului locuită de chinezii sosiţi între anii 1860 – 1880. La sfârşitul secolului XIX multe dintre aceste locuinţe fuseseră deja abandonate şi începeau a se degrada.

În zilele noastre, rămăşiţele restaurate oferă o privire asupra vieţii şi vremurilor primilor imigranţi chinezi din Noua Zeelandă, sosiți aproape în totalitate din cantonul Guangdong, situat în sudul Chinei.

În ele locuiseră mii de asiatici veniţi pentru a face bani şi a se întoarce bogaţi acasă – un venit de aproximativ 6 ori mai mare decât cel obținut în China -, estimându-se că reprezentau un procent de 17% din totalul imigranţilor, dornici de a se întoarce cu bani acasă și deschide mici ferme personale.

Se estimează că 1 din 7 imigranți și-au găsit sfârșitul pe aici, majoritatea din cei sosiți fiind băieți tineri  care considerau Noua Zeelandă “The New Gold Hills” , în vreme ce “The Gold Hills” era reprezentat de America.

Deprinși cu climatul aproape tropical de acasă, tinerii au fost șocați de iernile grele din ținutul Otago dar și de primirea făcută de cei ajunși înaintea lor pe acele meleaguri.  

De fapt, chinezii au fost aduși de proprietarii de terenuri aurifere să înlocuiască europenii care migraseră spre Coasta de Vest în căutarea altor zăcăminte mai importante. Nu se menționează nicăieri acest cuvânt, dar din presupunerile sau deducerile mele, au ajuns aici și tratați aidoma unor sclavi.  

Pe măsură ce numărul lor creștea – la un moment dat devenise dublul europenilor – se confruntau cu resentimente tot mai mari, europenii răspândind și alimentând temerea că insula va fi populată de o rasă inferioară.

Astfel că autoritățile au introdus o serie de legi pentru a limita și descuraja sosirea chinezilor, cilminând cu o taxă de intrare prohibitivă de 100 NZD, o sumă extrem de piperată în contextual acelor vremuri.  

Locuiau în case extrem de mici, înghesuiţi şi în condiţii insalubre, aproape inumane dacă le priveşti din perspectiva zilelor de astăzi sau măcar raportate la cele existente la vremea respectivă în Arrowtown (Buckingham Street, de exemplu). Vizita prin cartier durează cam o jumătate de oră.

Inima comunității bătea la magazinul lui Ah Lum, un lider respectat al imigranților, ale cărui cunoștințe de limbă engleză i-au permis să facă tranzacții comerciale sau să servească drept interpret sau redactat scrisori. Chinezii îi foloseau spațiul pentru întâlniri, taclale și, în special, pentru fumat opiu. Oricât de grea le era viața, au acordat importanță obiceiurilor și credințelor tradiționale, Anul Nou chinezesc fiind sărbătorit prin mari petreceri.

Actualmente, clădirea este restaurată din anul 1986 și funcționează ca ultim magazin chinezesc rămas din epoca zăcămintelor de aur pe Insula de Sud.  

Pe măsură ce profiturile din exploatarea aurului au scăzut, chinezii au început să cultive grădini pentru a obține un venit.

Oarecum recunoscând tratamentul la care au fost supuşi, în anul 2002 guvernul neozeelandez şi-a cerut oficial scuze comunităţii chinezeşti pentru discriminarea primilor colonişti ajunși aici din China.

Lăsăm în urmă minilecția de istorie predate aici și ne îndreptăm spre Cardrona, locația aleasă pentru cazare la sfârșitul zilei.

Șoseaua ne răsfață cu noi peisaje splendide, cel mai apreciat dintre acestea fiind culoarul dintre munți care lasă loc liber vederii spre Queenstown  și aeroportul său amenajat aproape de buza lacului.

Iar când un avion se înscrie pe trasa de aterizare, spectacolul devine grandios!

---

VIZUALIZĂRI: 368 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI