Hamilton Gardens - invitaţie la destindere într-un loc superb

TIPĂREȘTE

Pe Insula de Nord restrânsesem la doar două zile şederea noastră, una pentru a ajunge la malul Pacificului şi alta pentru a vizita Hobbitonul şi Hamilton Gardens, în această ordine, deşi oferta turistică mi-a tras puternic cu ochiul, mai cu seamă prin drumeţia în Tongariro Park, cu vulcanul şi lacurile superbissime din preajma sa.

Planul iniţial s-a modificat puţin, în sensul că am inversat ordinea de atac din cauza vremii, dorind a avea la malul oceanului o vreme cu soare iar prognoza meteo ne-o oferea doar a doua zi.

Cumva cu inima strânsă – nu mai condusesem maşină automatică iar când o fac în premieră mă deplasez şi pe partea opusă celei obişnuite – preiau Toyota de la centrul de închirieri aflat la doar 600 metri de hotel (întâmplare, nu minuţiozitate în planificare de data aceasta!) şi demarăm spre Hamilton.

Mă obişnuiesc destul de repede cu autoturismul – impun piciorului stâng să ia pauză forţată – şi deplasarea până aproape de intrarea în cel mai nou cartier de locuinţe din Hamilton se transformă în plăcere de vreme ce verdele crud în care e îmbrăcată natura oferă un decor foarte reconfortant.

Problema mare apare când vocea GPS-ului îmi porunceşte stăruitor “acum viraţi la dreapta!” , intersecţia se află la 5 metri de mine iar eu nu mă încadrasem încă pe banda de preselecţie. Normal, intenţie de frânare pentru a intra pe banda din dreapta, însă aici vrea să dea “un picior de ajutor” şi stângul, ce calcă apăsat frâna încât maşina se opreşte brusc. În mijlocul benzii pe care, în urma mea, se înşiruiau alte maşini.

Revăd şi în aceste momente – aidoma clipelor în care priveam în oglinda retrovizoare - Mercedesul alb din spatele meu care se spetea să oprească şi îl asemuiam eroilor principali din pelicula “Cars” cărora li se ridicau roţile din spate din cauza frânelor puternice.  

Nu ştiu dacă distanţa la care s-a oprit poate fi măsurată în microni sau milimetrii, cert e că am scăpat fără a fi avariată Toyota, ce nu era nici asigurată…

Mi-am auzit claxoane şi, probabil, maşinile aveau excelentă protecţie antifonică de vreme ce înjurăturile adresate mie au rămas în habitaclurile acestora. Imposibil să nu fi primit câteva pentru prostia mea…

Pornit pe artera secundară am simţit două lucruri: o încălzire a întregului trup în momentul în care am conştientizat pe de-a-ntregul posibilele consecinţe ale gafei mele dar şi o încredere instantanee că toată vacanţa va decurge lin şi nu se vor mai întâlni asemenea situaţii. Ceea ce s-a şi adeverit…

În Hamilton ne oprim la o cafea şi o felie de tort în casa unor medieşeni stabiliţi acum 22 ani în Noua Zeelandă iar apoi, împreună, mergem la Hamilton Gardens, superba grădină botanică supranumită şi “Alice în Ţara Minunilor” .

În anii 1960 aici era o groapă de gunoi acoperită de buruieni, cu pescăruși care se învârteau deasupra şi nimeni nu și-ar fi putut imagina că o asemenea mizerie ar deveni o grădină publică premiată și a doua din cele mai populare atracții pentru vizitatori din regiunea Waikato.  

Astăzi Hamilton Gardens are un concept unic la nivel internațional, care spune „povestea civilizaţiilor” , prin cinci colecții de grădină care se întind pe 58 de hectare. Fiecare grădină este un capitol din povestea civilizaţiei şi culturii umane, iar toate, împreună, duc vizitatorii într-o călătorie prin secole şi continente prin imaginaţia doctorului Peter Sergel, creatorul acestui loc splendid.

În timp ce grădinile botanice se concentrează pe colecţiile de plante, aici  accentul se pune pe diferitele tipuri de grădină care au fost dezvoltate în ultimii 4.000 de ani, colecții de grădini vibrante întreținute care explorează istoria, contextul și semnificația lor: de la dinastia Song a Chinei la măreția epocii Renașterii italiene.

Porţile parcului sunt deschise între orele 6:15 – 21 cu acces gratuit, iar grădinile tematice  între orele 9 – 17, preţ intrare 20 NZD pentru turişti (doar din 18 septembrie se plăteşte, au fost gratuite anterior) şi intrare liberă pentru locuitorii oraşului. Parcarea autorurismelor nu se supune taxării.

Turul nostru debutează cu colecţia Fantasy Garden, grădini în care imaginația a fost lăsată să se dezvolte, cu un accent special pe temele „parfum” și „timp” .

Prima intrare, în Chinoiserie Garden, un stil de design occidental, fantezist, inspirat de arta decorativă din Orientul Îndepărtat. Mărfurile care soseau pe noile rute comerciale au transmis meşteşugarilor europeni imboldul imitării stilurilor şi tehnicilor orientale, trăsături vizibile în potecile întortocheate, pavilioanele şi pergolele prezente.

 Plimbându-te pe aici ai impresia că ai păşit într-o oază japoneză de linişte, te poţi reculege în apropierea unui pavilion chinezesc sau te odihneşti pe o purpurie băncuţă firavă, aidoma trupurilor asiaticelor.

Tudor Garden se prezintă complicată şi capricioasă, creată de aristocraţia engleză după asemănarea dinastiei Tudorilor în scopul etalării averii şi în vederea găzduirii de adunări măreţe.

Erau complicate, opulente şi foarte frumos ornamentate iar semnele heraldice surprind fascinaţia epocii pentru fantezie, animale mitologice și simboluri secrete.

Prima dintre colecţiile vizitate – Fantasy – are o relaţie directă cu artele. Romantica Picturesque Garden celebrează natura sălbatică şi romantică precum şi călătoria de basm a prinţului Tamino din “Flautul magic” al lui Mozart iar Mansfield Garden, o grădină din Wellingtonul colonial, este inspirată din nuvela “The Garden Party” scrisă de Katherine Mansfield şi ai ocazia să admiri barca The Saucy Sue pregătită, parcă, de zbor şi nu de plutire pe ape din moment ce ni se prezintă atârnată în aer de un dirijabil.

Preferata mea din această colecţie e Concept Garden, o grădină desprinsă parcă din poveştile în care coloniştii deveneau eroi principali, cu o casă albă de lemn, cu trandafiri ce atârnau la streşinele terasei, un mic iaz în faţă şi o maşină Ford aşteptând să transporte proprietarii pe drumurile prăfuite ale Noii Zeelande spre un alt conac unde s-ar ţine un bal.

Dincolo de gardul viu dădeai de un teren de tenis, trasat şi tuns impecabil de zici că urma să aibă loc finala de la Wimbledon dintre liderii ATP, în colţul acestuia odihnindu-se un pian şi un violoncel la care, probabil, s-ar fi cântat o piesă lină de relaxare anterior marii confruntări sportive.

De fapt, era doar o grădină englezească intitulată “Preludiu la petrecere în aer liber” , ce a debutat cu ansamblarea cortului sub care o iscusita bucătăreasă a nobililor a aşezat prăjituri, sandvişuri, pufuleţi şi alte delicatese. Totul era pregătit în aşteptarea oaspeţilor iar menestrelii urmau să îşi ocupe locurile pe tabureţi, lângă instrumentele lor.     

  Pe cărare, în faţa noastră, un domn culegea şi mânca nişte fructe ce m-au dus cu amintirile mult în spatele vârstei. Erau dude precum cele ce ne pătau tricourile în vacanţele petrecute la bunici.

Pomenind de bunici, la un moment dat – trecând pe sub un portic – dăm de straturi de ceapă, varză, tufe de cimbru, roşii legate de pari, leuştean şi încă vreo câteva culturi întâlnite pe lângă gospodării. Suntem în The Kitchen Garden, una în care se cultivă cele necesare traiului unei familii tradiţionale şi în care ai ocazia să vezi chiar şi omul de paie înălţat deasupra culturilor cu scopul de a speria păsările ce s-ar arăta interesate de culturi.

Urmează Sustainable Backyard Garden, vitrină a modului în care o familie poate produce legume organice pe tot timpul anului. Bineînţeles, în partea de nord a Noii Zeelande permite şi clima.

Pe baza principiului permaculturii, această grădină încearcă să creeze un ecosistem sănătos pentru plante, păsări, gaze şi oameni şi care subliniază interdependența tuturor viețuitoarelor pentru a menține un echilibru sănătos fără a utiliza pesticide sau fungicide, un refugiu conceput pentru a inspira să îţi transformi propriul spațiu în aer liber.

Ultimele două menţionate fac parte dintr-o altă colecţie, The Productive Garden Collection, alături de cele care găzduiesc plante cu întrebuinţare în medicină, cosmetică sau parfumerie.

Turul continuă prin cea de a treia colecţie, The Paradise Garden Collection ce include grădini care reprezintă China, Anglia, Japonia, America, Italia și India, fiecare foarte individualizată, cu o filozofie de design total diferită.

Printre punctele de atracție se numără grădina indiană Char Bagh (inspirată din cele patru grădini ale paradisului descrise în cartea sfântă a islamului, Coranul), Grădina Renașterii italiene, Grădina savanților chinezi sau cea veche din Egiptul antic, mărginită de temple folosite pentru a îndeplini ritualuri ale zeilor cu scopul de a menţine universul în echilibru şi trecerea în siguranţă a sufletului către viaţa de apoi.

Pe pereţii templelor sunt vizibile scrieri vechi, copii ale sculpturilor reale ale templelor care arată puterea şi dreptul faraonilor de a-şi conduce poporul iar dincolo de ziduri dai de o atmosferă foarte tihnită, cu un lac cu apă albastră şi nemişcată.  

Una dintre cele mai fermecătoare grădini am regăsit-o este Italian Renaissance Garden, tipică secolelor XV – XVI, una simetrică ce exprimă puterea creativităţii umane.

Aveam impresia că ne plimbăm prin grădina unui mic palat din Florenţa, cu arcade înalte pe sub care treceai ieşind din sufragerie spre fântâna arteziană de piatră, străjuită de 4 lei din gurile cărora nu se înalţă răgete ci ţâşnesc coloane de apă limpede.

Într-un iaz cu apă cristalină regăseşti simbolica lupoaică alăptând fraţii iar flori de culori vii sunt măiastru aranjate în ronduri perfecte.

Cea mai pastelată şi frumoasă în opinia o consider a fi Indian Charbagh Garden, o oază de culori vibrante şi apă curgătoare, inspirată din cele patru grădini ale paradisului şi care s-au răspândit în întreaga lume musulmană, cu un belşug de flori parfumate plantate ca un covor persan viu.

Din ea trecem în Japanese Garden of Contemplation, una Zen pentru a linişti mintea şi evoca un peisaj atemporal, influenţat de budism şi în care stâncile, apa şi plantele creează un cadru senin ce invită la contemplare, ghidându-ţi privirea şi evitând să îţi dezvăluie totul dintr-odată.

Numai că o raţă cu ale ei 7 răţuşte face oarecum notă discordantă cu acest areal şi mărşăluiesc mai zgomotos pe malurile micului lac ce ar fi trebuit să nu producă valuri în contemplarea întregului cadru natural.

Prin alte grădini englezeşti inspirate din mişcarea Arts and Crafts ajungem la Chinese Scholars Garden, din vremea dinastiei Song, reprezentativă pentru autocultivarea artistică inspirată din munţi, un univers în miniatură în care pietrele devin munţi iar caracteristicile apei făuresc un peisaj de râuri şi lacuri, toate servind pentru contemplare şi activităţi artistice.   

Păşim şi prin grădinile colecţiei Te Parapara (numele maori al Hamiltonului), prima grădină tradițională maori din Noua Zeelandă, ce prezintă practici tradiționale, materiale și ceremonii legate de producția și depozitarea alimentelor, extrase din cunoștințele maori locale, care au fost transmise din generație în generație.

Ai impresia că intri într-un sat tradiţional maori, cu garduri din lemn şi o potecă ce înconjoară întreaga  vatră a acestuia, cu un accent pe importanţa cultivării cartofilor dulci (kumara), aliment esenţial în supravieţuirea maorilor şi care se cultivă doar în soluri nisipoase pentru a se preveni putrezirea lor dacă patul germinativ al tuberculilor devine prea umed.  

Horticultura maori este strâns legată de credinţele spirituale şi nu trebuie să fim miraţi dacă întâlnim figuri sculptate în lemn pe garduri sau în colţurile grădinilor. Întrucât vremea era destul de rece cu veacuri în urmă, pentru un randament sporit al solului din preajma vetrelor satelor, acesta se amesteca cu cenuşă de lemn şi pietriş de râu pentru a păstra câldura şi prelungi sezonul de vegetaţie.   

 Către final ajungem şi în Modernist Garden, minimalistă şi concepută în scopul de a trăi liber într-un climat sărutat de soare, apărută prin anii 1920 dar cu un boom în California postbelică. Ai ocazia să te întinzi pe un şezlong în faţa piscinei sub privirile blondei Marilyn Monroe modelată din bucăţi mici de faianţă pe unul din pereţii terasei.

Sub un cer ce devine tot mai plumburiu intrăm în ultima dintre atracţii, Rogers Rose Garden, cu o colecţie privind istoria şi dezvoltarea trandafirului de la cei persani sau întâlniţi pe Drumul Mătăsii până la cele mai recente soiuri.  

Pentru a te bucura cu adevărat de frumuseţea ei, se recomandă vizitarea peste alte câteva săptămâni, perioada înfloririi depline a minunatelor flori.   

Însă la acea vreme noi vom fi deja acasă…

---

VIZUALIZĂRI: 188 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI