Noua Zeelandă - câteva repere financiare

TIPĂREȘTE

Cărţile menţionate anterior aveau să rămână în urmă de cum aterizat…

Acum m-am plimbat alături de Adriana pe trasee turistice extrem de bine întreţinute, marcate şi amenajate cum în puţine alte locuri am văzut, multe dintre ele fiind accesibile şi cărucioarelor folosite de persoanele cu dizabilităţi. Deşi, din cauza poziţionării la distanţe mari de continente, nu se bucură de un aflux de turişti, infrastructura destinată acestui sector este de top.

Numărul de toalete publice – extrem de curate şi toate gratuite – prezente în acest stat depăşeşte închipuirea voastră! Cred că e naţia cu cele mai multe asemenea dependinţe pe cap de locuitor, amplasate în oraşe, în centrul fiecărui sat oricât de mic ar fi, în parcări sau pe traseele turistice.

În schimb, lipsesc coşurile de gunoi. Orice rest sau gunoi produci, îl împachetezi şi îl iei frumos cu tine până la centrele de reciclare aflate în fiecare localitate.   

Dar există atenţionări vizibile care îţi fac cunoscut faptul că de vei fi prins în flagrant aruncând ceva pe jos ţi se va aplica o amendă de 100 NZD.

Condusul autoturismului în acest paradis natural reprezintă o adevărată plăcere. Benzi foarte late, calitatea asfaltului de înaltă clasă, curbele line şi înclinate oferă un cumul de confort şi siguranţă ce nu devine afectat de circulaţia pe “partea cealaltă” .

Curbele sunt atât de bine semnalizate încât semnul rutier de atenţionare a acestora conţine inclusiv viteza recomandată pentru a le aborda în condiţii de deplină siguranţă. În afara localităţilor se circulă cu 100 km/oră – 110 km/oră pe unele porţiuni de autostradă - iar în interior cu 50 km/oră, restricţie de 30 Km/oră în preajma şcolilor.  

Nu există limită de toleranţă!  Excepţie e cea pe porţiunile de drum din preajma şcolilor unde ţi se tolereză depăşirea vitezei cu 4 km/oră.

Ca supliment informativ, în penultima zi de şoferit pe acolo am străbătut o bucată dreaptă de drum nemişcând volanul cale de 9,5 km!  

La tot pasul sunt amenajate spaţii de admirare a împrejurimilor, excelent rânduite şi îngrijite, cu explicaţii, mese şi bănci pentru odihnă ori pe care poţi servi din cele duse cu tine spre alimentare.

Am rămas surprins că la intrarea pe autostradă din lateral ai prioritate deplină acordată de cei aflaţi deja în rulare pe ea în sensul nu doar că ar schimba benzile să îţi elibereze prima bandă ci chiar frânează pentru a-ţi da posibilitatea să pătrunzi în trafic.

Taxă de drum se plăteşte doar în cazul utilizării a 3 tronsoane de drum de pe Insula de Nord, destul de scurte, două în preajma localităţii Tauranga iar celălalt mai la nord de Auckland.  

Vei observa foarte multe camionete, în special în zonele rurale, aspect normal dacă ţinem cont de numărul fermierilor şi care m-a dus cu gândul către filmele australiene sau canadiene. La fel imaginea satelor, cu străzi late, lungi şi drepte.

Referitor la combustibilul ce pune în mişcare autoturismele, am observat că motorina este mai ieftină decât benzina, un preţ care m-a surprins de-a dreptul – de 1,77 NZD, sub 5 lei – mai mic decât în toată Europa.

La fel am rămas mirat de diferenţa dintre acestea, benzina ridicându-se la 2,49 – 2,69 NZD, cam 6,7 – 7,2 lei/litru, în funcţie de regiunea în care alimentai. Sau de pompele, cele în care erai asistat de personal sau alimentai în sistem self-service (mai ieftină cam cu 0,1 NZD/litru raportat la aceeaşi arie geografică).  

Am plătit doar cu cardul, instrument ce poate fi utilizat aproape oriunde, în orice dugheană sau mall. Majoritatea comercianţilor îşi prezintă afişat pe card comisionul reţinut de banca lor pentru tranzacţii, îl validezi şi apoi apropii plasticul de POS pentru plata efectivă. Întotdeauna te întreabă dacă doreşti să primeşti bonul fiscal.

Am avut carduri VISA şi ne-au fost refuzate doar de două ori în două săptămâni, câte o dată al fiecăruia. Nu ştiu motivul, nu am stat să îl caut, cert e că ulterior acestui eveniment au funcţionat ireproşabil.

Una din erori a apărut la un magazin de cartier din Queenstown, în vreme ce marfa era deja în rucsac şi noi lăsasem mărunţişul în apartament. Dăm să plecăm cu promisiunea că revin în câteva momente iar la uşă Adriana realizează că noi nu descărcasem marfa. Revenim la tejghea sub privirile mirate ale vânzătorului care nici nu se gândise că nu ne-am întoarce să le achităm.  

Pentru a preveni orice neajuns cauzat de lipsa lichidităţilor, am accesat primul ATM întâlnit în aeroport şi am extras 100 NZD. În ultima zi a sejurului am folosit jumătatea din ei rămasă pentru a nu ne rămâne în portofel…

Despre cheltuieli nu vă pot scrie decât că sunt mari preţurile în magazine, undeva spre dublul celor de la noi. Mereu încerc să fac comparaţie luând ca reper un produs întâlnit pe rafturile supermarketurilor din România şi ţara respectivă, iar de cele mai multe ori etalonul îl reprezintă berea Heineken. Ca rezervă ciocolata Lindt sau sticla de Coca Cola la 0,5 l…

În supermarketuri am observat un aspect straniu: personalul caselor de marcat era alcătuit ori din foarte multe tinere neozeelandeze (cu trăsături fizice acestei naţii) posibile ucenice la şcoli profesionale ori din imigranţi (indieni sau alte neamuri asiatice).   

Poţi trece pe la ei pentru a achita cumpărăturile sau ai varianta caselor individuale. Exact ca la noi! Ce diferă? Lipsa uşilor care, la noi, se deschid pe baza bonului. Într-o societate civilizată nu se concepe să te uşchiezi fără plată.  

Deplasarea noastră prin ţară am realizat-o preponderent cu cele două autoturisme închiriate – unul pe fiecare insulă -, cu avionul între insule şi cu transportul public când am vizitat Auckland.  

Am închiriat de la Yes Rental şi am primit de fiecare dată câte o Toyota Aqua Hybrid, marcă de care mă declar tare mulţumit! Şi nu doar pentru consumul de 97 l/2.050 km pentru care am scos din cont 249 NZD, adică vreo 675 lei.  

Nu am plătit asigurare suplimentară, mi s-au blocat pe card de fiecare dată câte 250 NZD, sume ce mi-au fost restituite la cerere după ce am ajuns acasă. Astfel era prevăzut în contract, că se vor restitui la cerere după 5-7 zile lucrătoare de la predarea maşinii. Din momentul efectuării cererii şi până la deblocare au trecut câteva zeci de minute. Dacă ţinem cont şi de diferenţa de fus orar, pot spune că serviciile prestate au fost foarte bune.  

Ca o menţiune, firma era a unor chinezi, iar toţi angajaţii erau de-ai acestei naţii.

Recomand contractarea lor întrucât tarifele practicate de „firmele globaliste” gen Hertz, Europcar sau Sixt sunt mult mai mari. Iniţial rezervasem de la Ace Rental dar am anulat-o în urma documentării mai acătării deoarece identificasem destul de multe comentarii negative legate, în special, de restituirea depozitului blocat.  

În transportul public se utilizează cartele de diverse sume care se achiziţionează din magazine (noi am primit îndrumări de la recepţia hotelului), se scanează la urcare şi coborâre şi pot să vă mărturisesc că e scump preţul deplasării cu acesta.

Pentru un drum de la hotelul în care am stat în preajma aeroportului şi până în centrul Auckland-ului, de vreo 60 km dus-întors, nu ne-a ajuns un card de 20 NZD pentru fiecare. Noroc că pe ultimul tronson am beneficiat de bunăvoinţa şoferului care, din piuitul cardului scanat la urcare, şi-a dat seama că semnala “fonduri insuficiente” şi, totuşi, ne-a primit în autobuzul lui…  

Ca o comparaţie, în cele 2 zile de deplasare cu Toyota în Insula de Nord am alimentat de 55,53 NZD.  

În ce priveşte internetul, oscilam între o cartelă preplătită şi a-mi folosi propriul abonament Digi cu serviciul de roaming. Am ales varianta secundă, compania respectivă având preţuri prietenoase pentru cei aflaţi atât de departe, în speţă 0,07 euro/minutul pentru apeluri în Noua Zeelandă şi 0,15 euro/minutul către cei de acasă, cu un trafic de date la cost de 0,0007 euro/Mbyte, preţuri fără TVA.

La aceste tarife nu am considerat oportună achiziţia cartelei preplătite, mai ales că exista posibilitatea de a nu folosi întregul credit. De altfel, pe lângă cafenele sau mall-uri, identifici zone publice cu acces la reţeaua Wi-Fi.

În trafic am utilizat doar Google Maps offline cu hărţi descărcate de acasă, ajungând la destinaţii cu mare exactitate.  

Cazările mi-au răpit ceva vreme în perioada de planificare: distanţe parcurse, câte zile să rămânem într-o locaţie sau sensul de deplasare pe insule.

La final mă declar satisfăcut de alegerile făcute de vreme ce unele dintre ele au fost de vis! La polul opus aş trece primul din cele două rezervate în zona aeroportului. Nu foarte rău pentru tranzit însă la mare diferenţă de cele paradisiasice (o fi corect cum am scris?!).

Deşi în Insula de Nord vremea s-a prezentat excelent de plăcută astfel încât ne-am şi bronzat în cele 3 zile petrecute acolo, dacă ar fi să mai merg încolo aş muta perioada aleasă cu vreo trei săptămâni mai spre sfârşitul anului, un final de noiembrie – început de decembrie fiind mai adecvat stilului nostru, perioadă în care se vor înmulţi florile.

De-a lungul sejurului temperaturile au oscilat între o minimă de 3 grade şi o maximă de 19, insă cele resimţite au fost confortabile. Mai puţin la Glenorchy unde vântul “a dat în noi” întreaga zi, cu toate că soarele nu dispăruse deloc de pe cer.

Cu un tricou şi o haină sau o bluză şi o geacă sport m-am descurcat majoritatea zilelor. Adriana, mai friguroasă, a suplimentat din geamantan.  

În ce priveşte planificarea de acasă, am parcurs itinerariul aproape pe de-a-ntregul, cu o mică inversare a două zile din nord – din considerente de condiţii meteorologice, dorind a avea soare la malul Oceanului Pacific – şi prelungirea cu o zi a şederii în Queenstown în detrimentul unui drum dus-întors de peste 400 kilometri la fiordul Milford Sound.  

Sper ca timpul să îmi permită a reveni cu unele detalii suplimentare pe care s-ar fi putut să le omit.

Închei aici această prezentare ce s-a dorit a fi una generală, cu informaţii şi detalii percepute personal. Care, posibil, să îmbrace şi o haină puţin subiectivă dar comunicate spre a fi de folos unora care vor ajunge prin acele locuri.

Promit să revin cu detalii care seduc orice turist dornic de a explora frumuseţile de poveste ale Noii Zeelande

---

VIZUALIZĂRI: 427 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI