Nopți albe prin munții și fiordurile Norvegiei

TIPĂREȘTE

În următoarele 4 zile ale circuitului nostru scandinav aveam de mers cu autocarul prin inima Norvegiei, singurele zile oarecum impuse în afară de tururile de oraș din capitalele vikinge. Agenția s-a gândit să facem drumul dintre capitala Oslo și Bergen cu autocarul pentru a ne putea bucura de unele dintre cele mai spectaculoase locuri de pe Terra. De acolo urma să luăm avionul către Stockholm, capitala Suediei, dar aveam de petrecut 4 zile minunate până atunci. Și chiar dacă ghidul însoțitor ne-a spus că aceste patru zile vor fi cele mai obositoare în sensul că aveam program impus, atât pentru mine cât și pentru restul grupului au fost cele mai frumoase zile din această excursie.

Cu toate că există un drum Oslo-Bergen de aprox 460 de km, noi am făcut aproape 900 în cele patru zile. Asta pentru că traseul a fost ales destul de întortocheat, astfel încât să atingem cele mai importante puncte din cea mai frumoasă parte a Norvegiei, iar zilele au fost structurate astfel:

Ziua 1 - Oslo - Lillehammer, celebra stațiune de ski - Drumul Trolilor - Drumul Vulturilor - Fiordul și stațiunea Geiranger, unde am avut prima noapte de cazare - aprox 450 de km

Ziua 2 - Geiranger - Hellesylt - Fiordul Nordfjord - Ghețarul Briksdal - Fiordul Sognefjord, cel mai lung și cel mai adânc fiord din Norvegia - Stațiunea Laerdal, unde am avut a doua noapte de cazare - aprox 270 de km

Ziua 3 - Laerdal - Flam - Naeroyfjord, cel mai îngust fiord din lume - Voss, celebră stațiune de iarnă - Bergen, unde am avut a treia noapte de cazare - aprox 170 de km.

Ziua 4 - Bergen - iar seara avion spre Stockholm, Suedia

Dimineața în care am plecat din Oslo a fost ziua în care am avut întâlnirea cel mai devreme pentru că aveam cei mai mulți km de făcut, multe de văzut pe drum și de comun acord am hotărât să plecăm la 8 în loc de 9 dimineața, ca să profităm de ora aceea pe drum.

Prima oprire am avut-o la Lillehamer, celebra stațiune unde au avut loc JO de iarna din anul 1994 care se află pe malul lacului Mjosa, cel mai mare lac din Norvegia. Autocarul ne-a dus până sus la trambulină, unde am plătit 25 NOK pentru un view, dar a meritat. Ne-am oprit pentru puțin și în centrul stațiunii dar nu aveam mare lucru de făcut. Stațiunea este mică, am făcut câțiva pași pe artera pietonală, cu magazine și terase, la ora aceea nu prea animată, apoi ne-am plimbat puțin prin parc în drum spre autocar, am văzut biserica și am plecat mai departe. La ieșirea din Lillehamer am admirat Parcul de distracții Liliput, care reprezintă artera pietonală din Lillehamer în miniatură.

Nu are rost să înșir localitățile, văile, lacurile, toate fiordurile pe lângă care am trecut cu toate că am un program al agenției în față și nu mi-ar fi așa greu să fac o transcriere. Dar cum v-am spus denumirile nordice nu sunt așa ușor de citit/pronunțat/reținut și nici nu știu cu ce v-ar ajuta să fac o înșiruire de toate prin care am trecut. O să le menționez pe cele mai importante, dar repet încă o dată că totul a fost extraordinar de frumos iar peisaje ca în aceste zile cred că nu am văzut nicăieri prin excursiile mele.

În drumul nostru către faimosul Drum al Trolilor șoferul ne-a oprit la popasul Sinclair pentru masă unde am găsit o ofertă cu 210 NOK pentru oricât poți să mănânci+desert+cafea. Pentru că am fost grup am beneficiat de încă o reducere astfel că am plătit 190 NOK de persoană pentru o mâncare foarte bună, tip bufet, de unde fiecare a ales ce a vrut. Eu, cât am bântuit prin țările nordice, nu am vrut decât pește și fructe de mare pe care le-am mâncat sub toate formele. Nu uitați că puteți să vă dați seama de prețurile în lei împărțind coroanele la 2. Deci am mâncat de 190 NOK, adică de 95 de lei.

Am trecut apoi prin Dombas, o stațiune de iarnă foarte frumoasă și am intrat pe Drumul Trolilor sau Trollstigen așa cum mai este cunoscut, marea atracție a zilei, care ne-a cam ținut cu sufletul la gură. Drumul Trolilor este unul dintre cele mai spectaculoase dar și mai dramatice drumuri ale Norvegiei, un fel de Transfăgărășan, care este închis pe perioada iernii. Cu 11 curbe în ac de păr, șerpuit, tăiat în versanți abrupți și înconjurat de munți înalți, are o lungime de 106 km iar să mergi pe el este o adevărată aventură. Din loc în loc vezi semne de circulație care te avertizează că pe aici mișună troli, care de fapt nu se arată niciodată ci se ascund prin pădurile dese. Șoseaua are o singură bandă și multe alveole unde mașinile se retrag, făcându-și loc una alteia. Traficul fiind destul de redus pe acest drum, iar autocarele având prioritate, n-am avut altceva de făcut decât să ne minunăm de panorama deosebită asupra văii Isterdalem și să ne oprim la puncte de belvedere pentru a admira munții, cascadele, lacurile și fiordurile Norvegiei. Cel mai spectaculos a fost când am ajuns sus de tot. Acolo am făcut o pauză mai lungă și ne-am plimbat printre cascadele pe care le vedeam de jos, deasupra cărora eram acum, pe pasarele amenajate pe versanții munților care se terminau cu niște balcoane suspendate pe câte un colț de munte, de unde am văzut încă o dată drumul pe care venisem și am avut niște panorame absolut demențiale.

După Drumul Trolilor am intrat pe Drumul Vulturilor, o rută la fel de palpitantă, cunoscută și sub denumirea de Ruta de Aur, care a fost deschis pentru a facilita accesul către stațiunea Geiranger de pe malul fiordului cu același nume, care este una dintre zonele cele mai vizitate ale Norvegiei. Față de alte drumuri montane care se închid pe perioada iernii Drumul Vulturilor este deschis tot anul iar denumirea i se trage de la faptul că în cel mai înalt punct ar fi un domeniu ocupat de un număr foarte mare de vulturi. Noi nu am văzut vulturi, dar am văzut căprioare, iar din punctul de belvedere Cotitura Vulturului, situat chiar deasupra fiordului Geiranger, am avut cea mai frumoasă panoramă asupra fiordului Geiranger care se regăsește pe toate vederile și materialele publicitare despre Norvegia, fiord de patrimoniu UNESCO din 2005, despre care se spune că este unul dintre cele mai spectaculoase locuri de pe pământ.

Nu mă pot abține să mai repet o dată că drumul spre Geiranger este de o frumusețe uluitoare. Am făcut mai multe opriri la cascade, am trecut cu ferryboat-ul la Geiranger și ne-am oprit sus pe platformă pentru a admira fiordul, cazându-ne apoi chiar pe malul lui la hotelul cu același nume, într-o stațiune mică și foarte liniștită.

Am avut la dispoziție vreo 4 ore după ce ne-am cazat și până s-a înserat, ca să ne plimbăm prin Geiranger. Există aici o cascadă spectaculoasă care începe undeva în munți și care se vede din depărtare. Pe cursul ei este amenajat un traseu pe poteci de lemn/ciment, mărginite de balustrade, un drum presărat cu părculețe și case frumoase. La dus am mers prin sat ca să vedem Biserica din Geiranger și ne-am întors pe poteca amenajată pe lângă cascadă. Foarte frumos și drumul și cascada. La 11 noaptea eram la o bere pe malul fiordului și încă mai vedeam în zare, adică nu se întunecase și nici spre miezul nopții când ne îndreptam spre casă nu era întuneric.

Următoarea zi a început cu o croazieră de o oră pe Fiordul Geirnager care aproape că ne-a amuțit și așa cum spune și agenția, asta reprezintă visul oricărui turist care ajunge pe tărâmurile nordice. Fiordul cu o lungime de 15 km, înconjurat de munți înalți, cu un traseu sub forma literei S, este considerat bijuteria fiordurilor norvegiene, cel mai frumos și cel mai spectaculos. Am trecut pe lângă Cascada Valul Miresei, Cascada 7 Surori (nemăritate) iar vis-a-vis este o altă cascadă mai mare, Pețitorul, care se spune că ar fi pretendentul lor. Tot drumul numai păduri, cascade, apă când turcoaz, când albastră, ferme montane izolate dintre care cea mai importantă este ferma alpină Knivsfla, care se află sus pe o stâncă și este renumită pentru faptul că în vechime proprietarii închideau drumul când veneau autoritățile după taxe, astfel că neavând cale de acces se întorceau cu coada între picioare.

După ce am coborât de pe ferrybot-ul cu care am făcut croaziera pe spectaculosul Fiord Geiranger, a urmat un drum de 7-8 km de tuneluri, apoi lacuri pe tot drumul, din nou cascade și peisaje, sate pitorești, toate înșirate de-a lungul altui fiord important al Norvegiei, Nordfjord, următorul obiectiv fiind ghețarul Briksdal, un colos de gheață impresionant, parte a celui mai mare ghețar continental din Europa, Jostedal.

Drumul din parcarea autocarelor până la ghețar este de 3 km și se poate face și pe jos dar noi nu aveam atâta timp, așa că am apelat la mașinuțele trolilor (tot prin intermediul agenției din București care ne făcuse rezervarea) și contra sumei de 200 NOK de persoană am mers cu mașinuțele care plecau în convoi, cei 3 km până la baza ghețarului. Tot drumul a fost prin pădure, am trecut printr-o cascadă și am descoperit mai multe indicatoare care arătau poziția ghețarului în anumite perioade de timp. Am făcut încă o plimbare de 15 minute pe jos care ne-a dus la lacul de la baza ghețarului și am putut să îl admirăm mai îndeaproape.

La ghețar am avut o altă surpriză din partea agenției. Acolo, la baza ghețarului, ghidul ne-a servit cu salam de ren și o țuică norvegiană făcută din cartofi, amândouă atât de bune că ne-am luat și pentru acasă.

Când ne-am întors la parcare am mâncat de prânz la restaurantul de acolo în același stil. De la bufet îți alegeai cât poți mânca, tot ce era acolo+deserturi+cafea, totul la 250 NOK, adică 125 lei. Aici eram înfometați rău și am cumpărat o supă în plus, la 60 de NOK.

Drumul a fost la fel de spectaculos toată ziua. Am mai trecut de 2 ori peste lacuri cu ferrybout-ul, care vine la fiecare 20 de minute (ferry astea sunt și pentru turiști dar mai mult pentru naveta localnicilor) și am ajuns la Laerdal, într-o zonă protejată de UNESCO, cea a fiordului rege Sognefjord. Laerdal este o localitate mică, renumită prin cele o sută și ceva de case din lemn, foarte vechi, din sec 18-19, încă locuite, care sunt în patrimoniul localității. Case mici, frumoase, decorate cu flori la intrare, la fereste, în curticelele mici, ne-a plăcut foarte mult satul. Din păcate vreo 20 de case au fost distruse în timpul unui incendiu din 2014. În Laerdal este și un Muzeu al Exploatării Somonului Sălbatic închis la ora la care am ajuns noi.

În Laerdal am stat doar o noapte și cu toate că acolo ne-a și plouat, scurt însă, am reușit în câteva ore să ne plimbăm prin sat, să vedem toate căsuțele din lemn, să le admirăm curticelele, să vedem biserica și să intrăm în supermarket puțin.

Fiordul Sognefjord pe care este așezat satul Laerdal este supranumit și regele fiordurilor norvegiene, este cel mai lung dar și cel mai adânc fiord din Norvegia (1300 de m), iar pe munții care îl înconjoară se fac drumeții și cățărări.

Următoarea zi am plecat din Laerdal și am început ziua cu o scurtă traversare a fiordului Sognefjord spre Flam unde urma să ne îmbarcăm pe ferrybotul cu care urma să facem o croazieră de 2,15 ore pe cel mai îngust fiord din lume.

Până la Flam am trecut prin tunelul Laerdal, de 24,5 km, cel mai lung tunel rutier din lume, care face parte din șoseaua ce leagă orașele Oslo și Bergen, care are 4 secțiuni, separate de 3 peșteri artificiale pentru a alunga monotonia unui astfel de drum prin subteran. După el, până ne-am îmbarcat pe ferrybot-ul pentru croazieră numai lacuri, cascade și tuneluri mai mici, Norvegia fiind împânzită de tuneluri, după cum aveam să constatăm.

Pentru croaziera pe cel mai îngust fiord din lume am fost numai 5 amatori iar de rezervare s-a ocupat agenția din București care știa permanent ce alegeam noi din opționalele propuse prin vocea ghidului însoțitor. Croaziera a costat 280 NOK de persoană, adică 140 de lei. Naeroyfjord și el patrimoniu UNESCO tot din 2005 (în partea cea mai îngustă are aprox 250 de m), este de fapt un braț al fiordului-rege Sognefjord iar denumirea vine de la zeul nordic „Njord”, protectorul mării și al navigatorilor și are o lungime de 18 km.

Vremea a fost închisă în această zi și ne-am cam întristat pentru că ce peisaje am văzut... meritau imortalizate în niște poze reușite. Dar soarele n-a ținut cu noi. Din fericire nu a plouat, dar a fost înnorat tot timpul.

Croaziera a fost la fel de spectaculoasă ca tot ce ni se întâmplase în ultimile 2 zile. Cascade peste tot, munți, sate mici, uitate de lume (am avut 4 opriri la ele), în care principala activitate este pescuitul, mici ferme mai vechi sau mai noi, izolate, unele încă funcționale. Am trecut pe lângă un sat cu câteva căsuțe în care oamenii trăiesc foarte mult și ghida ne-a spus că apa din zonă este considerată principalul motiv. Ghidul croazierei ne-a spus că pe versanții abrupți care mărginesc fiordul putem vedea capre sălbatice sau foci care se odihnesc pe stânci dar n-am avut norocul ăsta.

Autocarul cu cei care n-au ales croaziera ne-a așteptat în partea cealaltă a fiordului, la o cafea și am mers împreună mai departe până la Voss, o localitate mai mare și foarte frumoasă, stațiune vestită pentru sporturile de iarnă după care ne-am oprit la orașul istoric Bergen.

Bergen este cel mai pitoresc oraș al Norvegiei și este denumit și Poarta către Fiorduri. Am vrut să ajungem mai devreme ca să avem timp să-l explorăm având în vedere că și aici aveam de stat doar o noapte. Am ajuns înainte de ora 13 și până la 12 noaptea când s-a înserat am făcut o mulțime de lucruri și a doua zi până la 16,30 când am plecat, la fel.

Am făcut turul de oraș cu autocarul trecând prin Gamle Bergen (Orașul Vechi), Port, Piața de Pește, Acvariul (unde poți hrăni pinguinii la ore fixe de 3 ori pe zi, intrare 200 NOK), biserica Sfânta Cruce, Biserica Sfânta Maria, Domul, Teatrul Național, Sala de Concerte, Parcul Central, Muzeul Hanseatic, Fortăreața Bergenhus.

Bergen este orașul de pe 7 coline, foarte mare, nu neapărat ca populație ci ca întindere, al doilea oraș ca mărime din Norvegia, cu o istorie lungă cu rădăcini în epoca vikingă. Dar atracțiile sunt concentrate la fel ca în celelalte orașe în care am fost într-o zonă în care poți ajunge foarte repede cu piciorul.

Ghidul ne averizase că la 18 se închid magazinele în Bergen dar multe erau și la 10 noaptea deschise.

După turul de oraș autocarul ne-a dus la hotelul nostru Radison Blu Royal situat în renumitul cartier Bryggen, un cartier cu case de lemn hanseatice deosebit de pitorești, colorate, cu acoperișuri roșiatice, foarte vechi, lipite una de alta, care sunt patrimoniu UNESCO, iar peste puțin timp eram în oraș, pe cheiul Bryggen. Aici, ne-am bucurat de străzile pitorești, înguste, pline de cafenele, pub-uri, restaurante, muzee și magazine de suveniruri și de atmosfera veselă și petrecăreață pe care am găsit-o în oraș.

Știindu-l un centru important al Ligii Hanseatice am căutat și am găsit imediat un punct info, unde era și Muzeul Hanseatic care avea o ofertă de 150 NOK pentru 3 muzee+shutlle bus-ul dintre ele. N-am stat pe gânduri, am luat imediat bilete și am vizitat Muzeul Hanseatic unde chiar ne aflam. Aici am văzut cum locuiau marinarii și ucenicii lor pe vremuri, ucenici care erau destul de chinuiți până treceau de acest statut. La acest muzeu am văzut cutiile în care erau închiși, fără geam, fără spațiu, doar un pat insuficient din lemn și ușa care se închidea pe afară. Și totuși oamenii o duceau bine pe acele meleaguri. Există mărturii scrise că la 1191 era atâta pește la Bergen că nu se putea nici cântări, nici măsura. Sunt poze la muzeu și articole din ziarele de atunci care menționau acest lucru iar peștele era în piața din Bergen cât vedeai cu ochii.

Din fața muzeului am luat shuttle bus-ul care în câteva minute ne-a dus pe altă colină, la Muzeul de Pescuit. Acesta este interactiv și ne-a plăcut pentru că ne-am și distrat. Am citit despre speciile de pești care se pescuiau în zonă, am pescuit și noi și ne-am făcut selfie la niște monitoare cu cap de pești. Eu m-am făcut caracatiță și l-am înlănțuit pe soțul meu, un peștișor nevinovat, cu tentaculele mele.

Muzeul celălalt era chiar lângă hotelul nostru dar l-am lăsat pentru altă dată pentru că ne era foame și cum toate drumurile în Bergen duc la Piața de Pește unde este o forfotă vioaie a pescarilor, acolo ne-am dus și noi să mâncăm. Am mâncat tot o supă de pește cu creveți foarte bună dar foarte mare (120 NOK) și mix de fructe de mare cu cartofi prăjiți (180 NOK), bere și înghețată, ambele la 45 NOK (împărțit la 2 ca sa vedem leii).

Pentru că vremea era foarte frumoasă ne-am hotărât să urcăm cu funicularul pe vârful muntelui Floyen cu toate că ne propusesem să facem asta a doua zi pentru că aveam de stat în Bergen până după prânz. Dar bine am făcut pentru că a doua zi a fost cea mai urâtă zi din excursia noastră, imposibil de mers pe Floyen. Acolo te duci în special pentru panoramă asupra orașului și asupra fiordurilor, ori dacă nu este soare nu ai decât să intri în restaurantul de acolo dar nu mai este atât de spectaculos. Călătoria cu funicularul durează 7-8 minute și am rămas pe deal preț de vreo oră, timp în care ne-am plimbat (sunt poteci care dau roată zonei din vârful dealului, astfel încât ai vedere asupra Bergenului și asupra fiordurilor din toate părțile.

Ne-am întors la Piața de Pește și mai departe pe lângă ea am fost să vedem Teatrul Național și Muzeul de Artă Contemporană care are în fața lui un foișor îmbrăcat în flori, frumos tare. Am urcat pe scări apoi până la frumoasa Catedrală Sf Iosif, închisă la ora aceea. Am venit la hotel să ne mai punem ceva pe noi pentru că se răcorise și am ieșit pentru încă o tură de plimbare. Dacă eram în altă parte ne pregăteam de culcare la ora aia, dar la Bergen era lumină, cum să te culci?

Am mers iar pe chei spre Piața de Pește (toate drumurile duc acolo), am admirat o colecție de mașini retro și un spectacol live de muzică country, după care ne-am ascuns la o terasă de pe faleză unde am băut o bere și o ciocolată caldă (170 NOK-85 de lei) iar miezul nopții ne-a prins acolo, căscând gura la norvegienii din cârciumă.

A doua zi în Bergen și ultima din Norvegia, a început cu un MD care parcă le-a întrecut pe toate celelalte dinainte. Deja începusem să mănânc mult mai mult decât de obicei și asta nu îmi plăcea deloc. Mai rău a fost însă că vremea a început să se schimbe. Erau 13 grade afară dar resimțeam mai puține pentru că bătea vîntul destul de tare și vreo jumătate de oră a plouat. Norocul nostru a fost cel de-al treilea muzeu aflat în cartierul Bryggen, lângă hotelul nostru, pe care nu mai speram să-l vedem, dar după ce ne-am plimbat pe străduțele înguste din Bryggen și am cam înghețat, am intrat să-l vedem.

Muzeul Schotstuene reprezintă un ansamblu de camere care formează o casă hanseatică în care au locuit germanii comercianți de la Bryggen (pescari, în general) între anii 1360 și 1760. Mare parte din clădiri și piesele din interior sunt originale, pe alocuri a fost recondiționat câte ceva, dar plimbându-te din cameră în cameră și citind poveștile te transpui cu ușurință în acele vremuri. Acestea erau singurele case privilegiate unde se făcea focul pentru că aici aveau mese calde, petreceri organizate, se făcea școală, se judecau, aveau loc ceremonii religioase dar mai ales socializau și se jucau. În celelalte case hanseatice nu era voie să se facă focul din cauza riscului de incendiu.

Prima cameră este cămara cu locuri de păstrat fructe, legume și diverse ustensile de bucătărie. Oamenii erau foarte ingenioși la vremea aceea și nu este prima dată când îmi dau seama cât de inteligenți au fost înaintașii noștri. Aveau strecurătoare, spumar, mașină de tocat... A doua cameră era de gătit. Pe mijloc era un șanț de piatră unde se făcea focul, de-a lungul căruia erau atârnate tuciurile pe o bară de lemn, unul lângă altul. Camera în care se făcea focul corespundea cu camera de socializare unde era un cuptor care prelua căldura, se încingea și vărsa căldura și acolo. Ucenicii primeau botezul fumului (ca și marinarii). Erau atârnați cu capul în jos de bara de lemn unde atârnau tuciurile și erau lăsați în fum, eventual erau bătuți. V-am spus că erau chinuiți, săracii.

Camerele de socializare (3 la muzeu) erau organizate cu o masă principală în centru care se numea chiar așa “masa” și mese de lemn cu băncuțe pe laterale. Aveau o tablă rotundă unde șeful îi consemna pe cei care greșeau (în special ucenicii). De ea era atârnat un băț care se termina cu o mânuță cu degetul arătător care indica ceva iar bățul acesta era folosit de șeful cel mare pentru a indica pe cei care au greșit, care erau scriși apoi pe tablă și urmau să fie pedepsiți. 3 jilțuri erau pe una din laturi în centru, pentru cei 3 șefi (cel responsabil cu berea, cel cu lemnul și șeful cel mare) iar pe masa din mijloc era nuiaua lungă de vreun metru cu care erau bătuți cei pedepsiți (nuiaua era făcută din penis de taur uscat). Foarte, foarte interesant acest muzeu. Pentru că am avut timp am stat să citim toate poveștile și chiar ne-am transpus în vremurile acelea.

Am intrat apoi și la Biserica Sfânta Maria tot din zonă, vis-a-vis de hotelul nostru. Biserică din piatră cu altarul aurit și basoreliefuri din lemn reprezentând scene religioase.

În timpul care ne-a rămas ne-am dus să vedem și Domul, puțin mai departe de Piața de Pește. Este plin de schele pe la exterior, nu se poate vedea nimic pe afară, dar este frumos la interior.

Autocarul ne-a luat de la hotel după amiază și am avut surpriza ca de data aceasta șoferul să fie un român stabilit în Bergen de 3 ani care era foarte mulțumit de viața lui în Norvegia, în special din cauza respectului de care avea parte, a lipsei stresului și pentru că se bucura de multe drepturi. Ce am mai aflat de la el am spus în articolul introductiv depre circuitul nostru, nu are sens să repet.

Am ajuns la aeroportul din Bergen (foarte mic) de unde am zburat cu escală la Oslo (50 de minute) și de acolo până la Stockholm în Suedia (încă 55 de minute), unde povestea avea să continue.

Sper ca tot ce am povestit despre Norvegia să vă inspire să o vizitati. Acum mi-e clar că este foarte greu s-o vezi fără ghid, așa că m-am felicitat încă o dată pentru decizia pe care am luat-o. Fiordurile, principala atracție a Norvegiei, care s-au format în urma retragerii ghețarilor, îți oferă cele mai impresionante priveliști. Nu-mi amintesc să fi avut parte de atâtea panorame, atâtea peisaje care să ne taie răsuflarea, atâtea cascade și lacuri, văi spectaculoase, parcuri naționale, ghețari, munți, ... într-un alt loc în care am fost până acum. Această parte a Norvegiei a fost tot ce am văzut eu mai frumos și mai spectaculos până acum și am înțeles aici, pe deplin, de ce Norvegia a fost declarată ani la rând cea mai frumoasă țară din lume

---

VIZUALIZĂRI: 6685 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI