Trambulina de la Lillehammer – cele 936 de trepte și un „Iron Man” neașteptat

TIPĂREȘTE

Dragii mei, astăzi vă invit să continuăm călătoria noastră prin Scandinavia și să ajungem împreună într-un oraș al cărui nume a rămas pentru totdeauna legat de sporturile de iarnă: Lillehammer.

După micul dejun, am părăsit Stockholmul și am pornit spre Norvegia, având în față una dintre cele mai lungi zile petrecute pe drum din circuitul nostru. Până la Lillehammer aveam de parcurs aproximativ 600 de kilometri.

Pe traseu am trecut prin frumoase peisaje scandinave și am avut ocazia să vedem două dintre marile lacuri ale acestei regiuni, Vänern și Mjøsa, acesta din urmă anunțându-ne că ne apropiam tot mai mult de destinația zilei.

Ghida noastră, ea însăși o mare pasionată de sporturile de iarnă, era foarte bine documentată și, pe măsură ce ne apropiam de complexul olimpic, ne-a povestit mai multe despre Lillehammer și despre competițiile desfășurate aici.

Lillehammer este un oraș norvegian cunoscut în întreaga lume mai ales datorită Jocurilor Olimpice de iarnă din 1994. Peste două decenii, în 2016, orașul a revenit în familia olimpică, găzduind Jocurile Olimpice de iarnă pentru Tineret. De altfel, bazele sportive construite pentru Olimpiada din 1994 nu au rămas doar niște obiective turistice, ci sunt folosite și astăzi pentru numeroase competiții naționale și internaționale, inclusiv etape ale Cupei Mondiale.

De exemplu, aici s-au desfășurat etape ale Cupei Mondiale FIS în noiembrie 2024 și noiembrie 2025, iar în martie 2026 Lillehammer a găzduit și Campionatele Mondiale de juniori la sărituri cu schiurile.

Iar noi, în acea după-amiază, înainte de a merge la hotel, urma să vizităm tocmai acest loc.

Autocarul a urcat pe drumul care duce spre partea superioară a complexului, până pe platoul aflat deasupra trambulinei. De acolo ni se deschidea o panoramă superbă asupra orașului Lillehammer și a lacului Mjøsa.

Aici aveam de ales între două variante. Cei care doreau puteau să admire peisajul, să facă fotografii și apoi să se întoarcă la autocar, care urma să ne aștepte aproximativ 20 de minute. Ceilalți puteau coborî pe jos până la baza trambulinei.

Numai că între noi și baza acesteia se aflau nici mai mult, nici mai puțin de 936 de trepte!

Eu, când am auzit despre cele 936 de trepte, am luat imediat hotărârea: mă întorc cu autocarul! 😄

Numai că lucrurile nu aveau să se desfășoare chiar așa...

Hotărâtă fiind să mă întorc cu autocarul, am început totuși să cobor prima porțiune de trepte, doar pentru a face câteva fotografii și a filma peisajul care se deschidea superb în fața noastră.

Am coborât, am fotografiat, am filmat, iar când a venit momentul să mă întorc, am privit în sus spre treptele pe care tocmai le coborâsem. Cum urcatul treptelor nu a fost niciodată activitatea mea preferată, perspectiva de a le lua din nou la pas, de data aceasta în sens invers, nu mi-a surâs deloc. 😄

Atunci soțul meu a venit cu o idee care, pe moment, mi s-a părut foarte bună: decât să fac efortul de a urca înapoi până la autocar, mai bine continuam să coborâm până la baza trambulinei.

Zis și făcut!

Am pornit mai departe, convinși că alesesem varianta cea mai ușoară. Numai că treptele acelea parcă nu se mai terminau! Coboram și coboram, iar când aveam impresia că ne apropiem de final, în fața noastră apărea o nouă porțiune.

În plus, treptele urmau panta abruptă a trambulinei, iar coborârea presupunea un efort continuu pentru picioare, deoarece trebuia să-mi controlez permanent mișcarea și să frânez la fiecare pas. Pe măsură ce înaintam, începeam să-mi dau seama că varianta „mai ușoară” nu fusese chiar atât de ușoară. 😄

Dar odată pornită la drum, cale de întoarcere nu mai era.

Într-un final am ajuns și la baza trambulinei. Reușisem să cobor toate cele 936 de trepte, însă picioarele mele știau foarte bine ce performanță tocmai realizaseră: îmi tremurau atât de tare, încât pentru câteva momente cu greu mai reușeam să stau dreaptă.

Surpriza a fost că întregul nostru grup alesese până la urmă aceeași variantă. Ghida ne-a felicitat și ne-a spus că eram singurul grup dintre cele pe care le însoțise care coborâse în întregime cele 936 de trepte, indiferent de vârsta participanților.

Eram obosiți, dar și puțin mândri de mica noastră performanță. Numai că eu încă nu știam că cele 936 de trepte metalice aveau să-mi lase și o „amintire” pentru restul circuitului: o zdravănă febră musculară. 😄

CONCLUZIE

Când ne-am urcat în sfârșit în autocar, cu picioarele încă tremurând după cele 936 de trepte, soțul meu s-a uitat la mine și mi-a spus: „Pentru mine, tu ești Iron Man!” 😄

Imediat mi-am amintit de concursul Ironman pe care îl prinsesem în Copenhaga, chiar în prima noastră zi plină din circuit. Bineînțeles că performanța mea nu se putea compara cu cea a adevăraților concurenți, dar, după coborârea celor 936 de trepte de la trambulina olimpică din Lillehammer, eu chiar mă simțeam ca după propria mea probă de rezistență.

Iar „premiul” pentru această performanță avea să vină a doua zi, sub forma unei zdravene febre musculare, care m-a însoțit până la sfârșitul circuitului. 😄

Cu toate acestea, privind acum în urmă, mă bucur că nu m-am întors la autocar și că am dus aventura până la capăt. Lillehammer avea să-mi rămână în amintire nu numai ca orașul Jocurilor Olimpice, ci și ca locul în care am devenit, măcar pentru o zi, „Iron Man” . 😄

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 23 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI