Drumul Trolilor și Drumul Vulturilor – printre serpentine, munți și cascade

TIPĂREȘTE

Salutare, dragii mei!

După Stockholm a urmat Lillehammer, iar apoi ne-am continuat călătoria spre Geiranger. Dar despre cazările din Stockholm și Lillehammer voi scrie cu altă ocazie.

Astăzi aș vrea să vă povestesc despre Drumul Trolilor (Trollstigen), unul dintre cele mai spectaculoase trasee ale Norvegiei, un drum șerpuitor printre munți și cascade, pe care l-am străbătut în călătoria noastră de la Lillehammer spre Geiranger.

Vreau să vă spun că, atunci când am cumpărat pachetul turistic, Drumul Trolilor nu figura în circuit. Traseul fusese închis o perioadă în 2026 din cauza căderilor de pietre, iar noi aveam un alt traseu spre Geiranger.

Surpriza a venit cu doar câteva zile înainte de plecare, când agenția ne-a trimis lista cu hotelurile și excursiile opționale. Printre acestea apărea și Drumul Trolilor, care tocmai fusese redeschis și putea fi inclus în programul nostru, contra sumei de 30 de euro de persoană.

Exista însă o condiție importantă: deoarece noul traseu presupunea o modificare a itinerariului inițial și un cost suplimentar pentru autocar, excursia urma să se organizeze doar dacă participau toți turiștii din autocar.

Cu două zile înainte de plecarea din Lillehammer, ghida noastră ne-a întrebat în autocar dacă există cineva care nu dorește să participe la excursia pe Drumul Trolilor. Eu și soțul meu am ridicat mâna, spunând că nu dorim să mergem, întrucât mai străbătuserăm acest traseu în urmă cu 20 de ani și, în plus, prognoza meteo anunța trei sau patru zile de ploaie.

În partea din spate a autocarului mai erau încă vreo patru sau cinci persoane care au spus că nici ele nu doresc să participe, însă din alte considerente.

Totuși, i-am spus ghidei că, dacă până la urmă vom rămâne singurii de care va depinde organizarea excursiei, vom participa și noi, pentru că nu voiam să le stricăm celorlalți bucuria de a vedea Drumul Trolilor.

Până la urmă, s-au răzgândit și persoanele din spatele autocarului, așa că am fost cu toții de acord să participăm și am plătit câte 30 de euro de persoană pentru excursie.

În dimineața în care am plecat din Lillehammer spre Drumul Trolilor, vremea a început să se strice puțin câte puțin. Mai întâi s-a înnorat, apoi a început să burnițeze.

Pe traseu am fost opriți pentru un control de către autoritățile locale și am pierdut aproximativ o jumătate de oră, timp în care au fost verificate documentele de călătorie și autocarul, care era destul de nou, precum și alte aspecte pe care nu le-am cunoscut în detaliu.

Când, în sfârșit, ne-am continuat drumul, începuse deja să plouă de-a binelea.

Dar ce este, de fapt, Drumul Trolilor?

Trollstigen, sau „Drumul Trolilor” , este unul dintre cele mai cunoscute drumuri turistice ale Norvegiei și face parte din Ruta Turistică Națională Geiranger–Trollstigen, un traseu spectaculos de 104 kilometri care leagă zona Åndalsnes de Geiranger.

Cea mai renumită porțiune este chiar Trollstigen, drumul care urcă abrupt pe versantul muntelui prin 11 serpentine foarte strânse, până la platoul aflat la peste 850 de metri altitudine. Unele porțiuni ale șoselei au fost săpate direct în stâncă, iar altele au fost construite din piatră. La un moment dat, drumul traversează chiar cascada Stigfossen pe un pod din piatră.

Spectacolul nu este dat însă numai de serpentine. De jur împrejur se ridică munți abrupți, unii de peste 1.500 de metri, printre care Bispen – „Episcopul” , Kongen – „Regele” și Dronninga – „Regina” , iar printre pereții stâncoși se prăvălesc cascade impresionante.

Sus, pe Platoul Trollstigen, au fost amenajate mai multe pasarele și puncte de belvedere de unde, atunci când vremea este bună, poate fi admirată întreaga vale, cascada Stigfossen și incredibilul șir de serpentine pe care tocmai l-ai parcurs.

Drumul a fost inaugurat în anul 1936 de regele Haakon al VII-lea și, după aproape un secol, continuă să fie una dintre cele mai spectaculoase atracții rutiere ale Norvegiei.

Când am început să urcăm cu autocarul pe celebrul drum cu serpentine în „ace de păr” , ploua deja destul de bine, ceea ce ne îngreuna vizibilitatea de o parte și de alta a șoselei. Cu toate acestea, am putut admira cascadele și, pe măsură ce urcam din serpentină în serpentină, valea care se deschidea între cei doi munți, până când am ajuns sus, pe platou.

Acolo, autocarul a oprit pentru aproximativ 45 de minute, timp în care am coborât, ne-am plimbat și am încercat să facem fotografii și să filmăm. Din păcate, frumusețea peisajului era umbrită de norii care coborâseră tot mai mult, transformându-se într-o ceață destul de densă, dar și de ploaia care continua să cadă, astfel încât cu toții a trebuit să ne îmbrăcăm cu pelerine.

Îmi era tare ciudă din cauza vremii de afară, cu atât mai mult cu cât puteam face comparație cu ceea ce văzusem în urmă cu 20 de ani, când avusesem parte de o vreme superbă. Îmi aminteam foarte bine peisajele de atunci, dar acum existau și câteva noutăți: platformele moderne de belvedere amenajate deasupra văii, de unde, pe vreme senină, se poate admira de sus spectaculosul șir al serpentinelor, cascada Stigfossen, valea Isterdalen și munții care o înconjoară.

După ce ne-am plimbat o vreme pe platou, am intrat în clădirea centrului turistic Trollstigen Kafé, unde se află restaurantul/cafeneaua, magazinul de suveniruri și alte facilități pentru turiști.

Tot aici erau amenajate și toalete. Am profitat de popas pentru a servi câte o cafea și pentru a ne mai încălzi puțin, pentru că afară aerul era destul de rece și, din cauza ploii, foarte umed.

La ora stabilită, ne-am regrupat cu toții, ne-am urcat din nou în autocar și ne-am continuat drumul spre Geiranger.

După plecarea de pe platoul Trollstigen, ne-am continuat drumul prin peisajul montan spre Valldal, trecând prin zona spectaculoasă de la Gudbrandsjuvet, apoi am ajuns la Linge, de unde am traversat Norddalsfjordul cu feribotul până la Eidsdal. De aici, drumul ne-a purtat mai departe spre Ørnesvingen, celebrul punct de belvedere de deasupra Geirangerfjordului, după care am coborât pe Drumul Vulturilor, cu cele 11 serpentine ale sale, până în Geiranger.

Din păcate, ploaia ne-a însoțit pe tot parcursul drumului. Norii joși și ceața ascundeau uneori o bună parte din munți și din peisajele pe care le traversam, iar vremea urâtă nu ne-a părăsit nici până la sosirea în Geiranger.

Și Drumul Vulturilor (Ørnevegen) este foarte cunoscut și spectaculos, fiind cea mai abruptă porțiune a șoselei care urcă din Geiranger spre Eidsdal. Drumul are 11 serpentine în ac de păr și urcă până la Ørnesvingen, la aproximativ 620 de metri altitudine, de unde, pe vreme frumoasă, se deschide o panoramă superbă asupra Geirangerfjordului, localității Geiranger și cascadei Șapte Surori.

CONCLUZIE

Chiar dacă vremea nu a fost deloc de partea noastră, mă bucur că până la urmă am ales să parcurgem din nou Drumul Trolilor. După 20 de ani, a fost interesant să revăd acele locuri și să descopăr și noutățile apărute între timp, în special platformele spectaculoase de belvedere de pe platou.

Ploaia, ceața și norii joși ne-au răpit, ce-i drept, o parte din frumusețea peisajelor, iar comparația cu ziua senină de care avusesem parte în urmă cu 20 de ani era inevitabilă.

Cu siguranță, pe o vreme frumoasă, întreaga experiență ar fi fost cu totul alta. Dar vremea nu o putem alege atunci când călătorim într-un circuit, așa că ne-am bucurat de ceea ce am putut vedea și am mers mai departe, spre următoarele frumuseți pe care avea să ni le ofere Norvegia. 😊

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 2 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI