Câteva ore în Nessebar

TIPĂREȘTE

În prima zi a sejurului nostru la Balcic, vremea anunţându-se favorabilă, am hotărât să mergem la Nessebar. Înainte de plecare stiam că vom vizita doar castelul Reginei Maria din Balcic şi cum eu nu am mai fost în Bulgaria decât în trecere spre Grecia sau Turcia şi acum trei ani o zi la Plevna, nu am bănuit că vom merge la Nessebar. Auzisem vag de el dar nu m-am documentat deloc înainte de a pleca, ceeace a fost un mare dezavantaj. Abia după ce am ajuns în Nessebar în oraşul vechi mi-am dat seama cât de necesară ar fi fost o ante-documentare. Drumul de la Balcic era lung 120 km dus şi 120 km întors (obositor), aşa că nici nu mi-am făcut speranţe să cunosc în amănunţime oraşul ci, cel mult să intru în atmosfera lui, ceea ce am şi realizat.

Contrar obiceiului meu de a pleca devreme în excursiile lungi, m-am supus majorităţii şi am ieşit din hotel după ora zece. Prietenii mei fac altfel de turism, la fel ca majoritatea populaţiei, nu ca userii din AFA disciplinaţi în programarea unei excursii. Geaba am încercat eu să propun opt, hai nouă, nu şi nu. Nu m-am necăjit. Am gustat din partea plină a paharului căci ce am văzut, ce am fotografiat, amintirile, atmosfera din oraşul vechi nu mi le va putea lua nimeni, indiferent de ora plecării.

Nessebar

Este un oraş format din două identităţi separate: oraşul nou şi cel vechi. Am străbătut oraşul nou cu maşina şi de pe geamul ei am observant construcţiile moderne şi elegante, blocurile turn şi foarte multe hoteluri si restaurante. Este un oraş încadrat perfect în arhitectura secolului XXI. După ce am depăşit oraşul nou am parcurs un istm, mai mult o fâşie de pământ de câteva sute de metri şi am ajuns la porţile oraşului vechi amplasat pe o peninsulă lungă de 850m şi lată de 350m. În timp şi-a pierdut aproape 1/3 din teritoriu fiind acoperit de mare în urma fenomenului de eroziune. Sub apă la cca 100m de ţărm cei care navighează cu o ambarcaţiune pot vedea rămăşiţele acoperite ale vechii fortăreţe. Oraşul vechi este una din cele mai vechi aşezări din Europa, începuturile ei coborând cu peste trei mii de ani în urmă. A fost construit pe ruinele aşezării trace Melsembria de fondatorul său regele trac Menas. A fost colonizat de grecii dorieni în sec VI d. Hr. care îi schimbă numele în Mesambria. Patronul orasului a fost ales zeul Apolo, grecii construind un templu, un teatru şi o acropolă in onoarea sa. Rând pe rând în secolele care au urmat, oraşul, din cauza poziţiei sale geostrategice la capătul unei peninsule înaintată în mare, a căzut sub diverse stăpâniri, fiecare lăsându-şi amprenta istorică în el. În sec I este ocupat de legiunile romane care fortifică zidurile cetăţii şi ca mari arhitecţi construiesc băile romane ale căror urme sunt vizible şi azi şi sistemul de canalizare. După divizarea imperiului roman este alocat imperiului bizantin în care ajunge la o mare dezvoltare, construindu-se în această perioadă nenumărate biserici. Se spune că Nessebar are cele mai multe biserici pe cap de locuitor (au fost 40 din care astăzi au rămas câteva, multe în ruină şi nevizitabile). După trecerea alternativă sub stăpânirea bizantinilor şi a bulgarilor, oraşul cade în 1453 sub ocupaţia otomană care va dura până la războiul de eliberare din 1878. În timpul ocupaţiei otomane oraşul vechi a decăzut, zidurile cetăţii şi irigaţiile au fost distruse iar bisericile care s-au mai construit au fost modeste. În momentul eliberării, oraşul vechi ajunsese un mic sat pescăresc în care mai rămăseseră ruinele vechii cetăţi şi două tipuri de case: stil Marea Neagră fără terase la etaj, rezistente la vânturile puternice din peninsulă. Aceste case din care pe străduţele înguste şi pietruite au rezistat cca 80, au fost construite la sfârşitul sec XVIII şi început de sec XIX. Cele de stil bulgăresc sunt mai noi şi au verandă la etaj. După obţinerea independenţei, la începutul sec. XX a avut loc o relocare de populaţii. Grecii care constituiau majoritatea locuitorilor în oraşul vechi şi locuiau în casele construite de ei au migrat în Grecia. Între anii 1913-1916 refugiaţii bulgari din Tracia şi Macedonia au fost realocaţi în locuinţele rămase goale din Nessebarul vechi. Tot în această perioadă apar morile de vânt construite din piatră şi lemn. Nessebarul a devenit punct de reper turistic de interes european începând cu a doua jumătate a secolului trecut când s-a construit modernul resort Sunny Beach, aflat la o distanţă de 5 km de oraşul vechi. Dacă în anii 60-70 erau doar câteva magazine în satul pescăresc, odată cu dezvoltarea turismului acestea s-au înmulţit astfel că acum, aproape că nu mai există casă fără firma unui comerţ oarecare cât şi cafenele şi restaurante. Acestea strică impresia generală de oraş multimilenar dar trebuie să înţelegem că singurele surse de venit ale localnicilor sunt turismul şi comerţul. În 1956 orașul a fost proclamat rezervație arhitecturală și arheologică. Din 1983, orașul vechi din Nessebar este înscris în patrimoniul mondial UNESCO.

Vizita

După ce am străbătut cu maşina istmul care leagă cele două părţi ale oraşului, imediat după parcare am intrat pe o poartă care le delimitează. Turişti români de Paşte în Nessebar câtă frunză şi iarbă. Numai în parcare erau trei autocare de Galaţi. Primele sute de metri le-am parcurs paralel cu malul mării având în stânga o mulţime de restaurante şi mici magazine iar în dreapta portul cu nave şi ambarcaţiuni. Am trecut pe lângă un bloc de piatră pe care se găsea o inscripţie care amintea de vizita Papei Ioan Paul în Bulgaria în 1979. Am depăşit moara de vânt din port construită pe o fundaţie de piatră luată de la o biserică bizantină şi care are trei niveluri. În primul era depozitul de făină, în al doilea era locuinţa morarului şi al familiei sale iar în al treilea mecanismul rudimentar acţionat de curenţii de aer. Puţin mai departe am trecut pe lângă statuia Sf. Nicolae ocrotitorul pescarilor şi marinarilor. De fapt statuia îl reprezintă pe Noe căutând pământul pe care să-şi descarce corabia după trecerea potopului dar populaţia o numeşte în continuare Sf. Nicolae. Pe partea stângă am mers paralel cu zidurile vechi ale cetăţii înalte de 8m şi pe o lungime de peste 100m. Acestea au fost construiteîn sec. III-IV din blocuri mari de piatră şi la capătul lor mai rezistă încă timpului un turn care a fost odată înalt. Am intrat pe câteva străduţe înguste pietruite în care am văzut case atât stil Marea Neagră cât şi de stil bulgăresc cu verandă. Din nou a trebuit să accept stricarea atmosferei de legendă din cauza nenumăratelor buticuri şi cafenele. Am trecut prin faţa Muzeului de Arheologie şi a câtorva biserici al căror nume nu-l reţin şi în care regret că nu am intrat (biserica Sf. Stefan construită în sec XI-XIII are în interior cca 260 picturi bine conservate). Se făcuse destul de târziu, eram cu toţii obosiţi şi mai trebuia să mâncăm înainte de a ne întoarce în Balcic.

Ca si recomandare pe care v-o fac, vizitaţi acest oraş unicat la timpul potrivit, popular exprimat ˝cât vă mai ţin balamalele ˝, (mai ştiinţific articulaţiile) pentru a-i savura la pas toate frumuseţile. Rezervaţi-vă două zile pentru a vedea Muzeul de Arheologie şi frescele interioare din biserica Sf. Stefan. Regret că pentru mine şi soţul meu nu a fost un ˝must see˝ cu zece-cincisprezece ani în urmă dar am ca scuză că am început să călătorim înafara ţării spre 60 de ani şi până atunci nu văzusem nimic. Acum, după ce am trecut prin oraşul vechi Nessebar, sugerez celor care doresc să-l vadă să citească măcar câteva reviewuri scrise pe AFA, - nu nominalizez autorii, -dar care sunt scrise ˝meseriaş˝ de greii saitului. Pentru mine a fost o ocazie binevenită de a-l vedea şi a intra în atmosfera unui oraş ridicat cu peste trei milenii în urmă.

Ne-am întors pe drumul pe care am venit, mânaţi de foame. Ochii erau aţintiţi numai la firmele restaurantelor, când, aproape de poarta de ieşire din oraşul vechi am fost racolaţi la propriu de un tânăr care vorbea româneşte. Cum a decurs racolarea si ce a urmat, în reviewul următor.

Oraşul vechi Nessebar este unul din cele mai vechi din Europa. Fiecare pas pe care-l faci îţi aminteşte de istoria lui de peste 3000 de ani. Portul, ruinele, bisericile te întroduc în atmosfera secolelor şi mileniilor trecute

Noi l-am vizitat câteva ore dar pentru a-l cunoaste mai în amănunt, apreciez că ar fi necesare două zile pentru ca înafară de plimbare să vizitaţi Muzeul de Arheologie şi cele câteva biserici cu fresce interioare

---

VIZUALIZĂRI: 3240 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI