Naxos 2: plaje, sate şi peisaje de vis

TIPĂREȘTE

Proiectul Ciclade – Episodul 3

Naxos, Partea a 2-a: Insula 2 / 4

Introducere

Să purcedem deci la vizitarea insulei Naxos, in exteriorul capitalei Naxos Town.

Spuneam că în insula Naxos, Tezeu, cel care a învins Minotaurul, a abandonat-o pe Ariadna, fiica regelui Minos din Creta, care îl ajutase. Dar Dyonisos, zeul vinului, aflat în Naxos, atâta aştepta! A sedus-o pe Ariadna şi într-un final, tânăra şi-a găsit consolarea în braţele zeului, şi s-au căsătorit, aici în Naxos.

Poate fi şi această scurtă poveste din mitologie un punct de plecare pentru a înţelege vraja şi seducţia Naxosului.

Naxos este o insulă ideală pentru familiile cu sau fără copii, pentru cuplurile romantice sau dornice de distracţie, pentru cei ce doresc să facă drumeţii în munţii insulei, să admire sate de munte pitoreşti şi turnuri veneţiene, sau, dimpotrivă, să lenevească pe o plajă fabuloasă, cu nisipul cel mai fin. Naxos are câte ceva pentru fiecare dintre noi.

Of, dragii mei, veţi spune poate: “măi @zuftime, dar dacă e atât de frumoasă insula Naxos, de ce ai stat doar trei zile în Naxos? ”

Iar eu voi recunoaşte, spăşit: “Da, aveţi mare, mare dreptate! Insula Naxos merită nu trei zile, ci trei luni, sau trei ani poate, să o străbaţi, să o admiri, să o cercetezi din cotlon în cotlon, din locşor în locşor. Dar acest lucru este valabil pentru toate cele patru insule vizitate de mine în această vacanţă. Ce puteam să fac, bietul de mine? Cele 14 zile şi nopţi bătute în cuie ca număr, ale vacanţei petrecute strict în insule, vrând-nevrând, a trebuit să le impart între patru insule fantastice. Insula numărul 4 şi-a “tăiat” partea leului: 5 nopţi, şi au mai rămas 9 zile şi nopţi, pe care le-am împărţit echitabil între celelalte insule, să nu se supere nici una pe mine :))

In ceea ce priveşte Naxos, o zi întreagă m-am relaxat pe plaje superbe pe coasta de vest, iar aproape o zi întreagă m-am plimbat prin cele mai frumoase locuri şi sate montane ale insulei, având totuşi timp, în finalul zilei, să mă relaxez vreo 2 ore şi pe o plajă (Agios Georgios, cea de “acasă” din capitala insulei, dar despre această plajă am scris deja). Nu uitaţi, am avut parte de o vreme superbă în septembrie în Ciclade, putând lejer să stai la plajă până la ora 7 seara.

5. Minunatele plaje ale Naxosului

Insula Naxos se mândreşte cu unele dintre cele mai bune şi mai lungi plaje ale insulelor Greciei. Cine vrea să meargă în vacanţă în Grecia, şi tânjeşte după apă albastră, cristalină, curată, nisip fin, auriu, intrare lină, progresivă în apă, plaje lungi-lungi, parcă nesfârşite, nu mai are ce să se codească: insula Naxos este soluţia ideală!

Partea de vest a insulei Naxos este cea mai dezvoltată turistic.

Aici se află, începând cu oraşul-capitală Naxos, înşirate una după alta, plaje lungi, cu nisip fin, cu intrare lină în apa foarte curată, ideale pentru familii cu sau fără copii, pentru relaxare sau, dimpotrivă, pentru pasionaţii sporturilor nautice există cluburi nautice (wind-surfing, diving etc) din belşug.

In spatele plajelor, se află taverne, restaurante, hoteluri, studiouri, bineînţeles în stil arhitectonic cicladic, de aşa natură amplasate încât să nu creeze o atmosferă de stress, de neintimitate. Hai să le privim un pic mai îndeaproape.

Agios Prokopios (5-6 kilometri de capitală spre sud, pe coasta de vest)

Această plajă lungă de aproape 2 kilometri, cu nisip fin, auriu, intrare progresivă în apă, protejată de vânt, este una dintre cele mai bune plaje ale Greciei, nu numai ale Naxosului. Jumătate din plajă este organizată, cu şezlonguri şi umbrele (contra cost), iar cealaltă jumătate este lăsată neamenajată, neinfluenţată de facilităţile turistice. Lungimea respectabilă a plajei a permis acest “lux”, spre deliciul oricărui gen de turist.

In spatele plajei se află staţiunea omonimă, cu restaurante, cafenele, baruri, hoteluri, studiouri şi toate celelalte facilităţi turistice. Este precum am scris, aproape de Naxos Town. Aici se poate ajunge din oraş cu maşina sau cu autobuzul, sunt curse dese, inclusiv în septembrie.

Agia Anna (7 kilometri de Naxos Town)

Agia Anna este în continuarea plajei Agios Prokopios. In multe privinţe (frumuseţe, calitatea apei şi a nisipului, facilităţi, zonă amenajată cu şezlonguri şi umbrele, respectiv zone neamenajate, staţiunea din jurul plajei etc) seamănă cu Agios Prokopios.

Accesul se face tot cu maşina sau autobuzul, fiind în continuarea aceleiaşi rute de autobuz ca şi Agios Prokopios.

Deci, la fel ca şi plaja anterior menţionată, despre Agia Anna numai de bine!

Plaka (9-10 kilometri de capitală)

Dragii mei, hai să fim cu toţii sinceri! Am citit multe din reviewurile voastre (noastre). De câte ori nu aţi ajuns pe câte o plajă celebră şi frumoasă din Grecia sau de oriunde de pe glob, dar aţi rămas dezamăgiţi, undeva în adâncul sufletului vostru. Deşi peisajul era frumos, deşi v-au ieşit nişte poze super, pe care le arătaţi (arătăm) cu mândrie celor ce-s curioşi să se uite la ele, în sinea voastră (noastră) aţi (am) rămas cu regretul, ascuns, că deşi plaja aceea era frumoasă, cu un peisaj încântător în jur, ba era prea aglomerată, ba prea pustie, ba plină de terase sau mai rău tot felul de tarabe sau comercianti ambulanţi, ba lipseau cu desăvârşire terasele şi restaurantele şi parcă nici aşa nu-i bine, ba calitatea nisipului de fapt nu fusese la mare înălţime. De exemplu, sau pe mal, sau în apă, sau în ambele locuri, aţi simţit ori pietre, ori scoici, ori alte probleme care v-au stresat şi deranjat. Dar, în reviewuri şi ghiduri turistice, pe saituri şi în diverse alte materiale turistice, respectivele plaje sunt lăudate, ridicate în slăvi, nu-i aşa, sunt plaje frumoase şi celebre ale Greciei sau ale lumii. N-o să comentăm noi turiştii români (ba să comentăm!) despre calitatea lor, “cine suntem noi în fond să cârcotim” (sic!)?

Astfel incât aveaţi şi aveam în suflet, ascunsă, nostalgia şi imaginea unei plaje Mamaia, dar o Mamaia ideală şi virtuală, de fapt inexistentă în realitate, neaglomerată, curată, cu bun gust, cu nici un cusur datorat nouă, oamenilor, care am alterat-o pe Mamaia cea reală, aşa cum am alterat atâtea alte lucruri.

Dragii mei, iubiţii mei, mergeţi pe plaja Plaka din Naxos, şi veţi fi împliniţi sufleteşte la superlativ! Nu veţi prinde în imagini stânci spectaculoase sau mai ştiu eu ce pietroaie care dau bine in poze, dar vă veţi simţi împliniţi, liberi şi fericiţi, inundaţi de bucuria vieţii, aşa cum numai Zorba Grecul mai fusese, acolo la el în Creta, şi cum am fost şi eu în anul acesta, pe plaja Plaka din Naxos!

Doar atât mai scriu: Plaka e o întindere nesfârşită de 4-5 kilometri de nisip auriu fin, curat, nealterată de influenţa negativă a omului, pe o porţiune are adevărate dune de nisip.

Of, Plaka! Cât de dor îmi e de tine!

Si dacă simţiţi lipsa imediată a muntelui, că vorba ceea, mergem în Grecia şi pentru combinaţia soare-mare-plajă-munte, aveţi, fraţilor, muntele la câţiva kilometri în spatele plajelor acestora superbe, dar nu aşa oricum, ci nişte munţi ai Naxosului de-a dreptul magnifici prin frumuseţea lor! Dar despre ei, la punctul următor.

Mai menţionez că după Plaka, mai urmează Orkos, Mikri Vigla, Sahara (nume sugestiv, nu-i aşa?), Kastraki, Aliko, Pyrgaki, şi câte şi mai câte alte plaje superbe pe care le las să le descoperiţi şi singuri.

Atâta mai menţionez la capitolul plajele Naxosului, că spre deosebire de partea vestică, partea de est a insulei este mai puţin dezvoltată turistic, dar poate deveni cu atât mai vârtos o provocare pentru a fi descoperită. Are golfuri neaglomerate, mai retrase, unele chiar pustii, pline de mister.

Le vom descoperi poate împreună, cu un alt prilej, şi anume o viitoare vacanţă în Naxos, dar de (mult!) mai multe zile, ce-i aia doar 3 zile pentru o insulă ca Naxos!

6. Magnificele sate de munte ale Naxosului

O luăm aşa uşurel cu maşina spre sud-est din Naxos Town. Menţionez că acest traseu se poate face lejer şi cu autobuzul, cu plecare din staţia centrală din oraş, de lângă portul capitalei.

Trecem prin satul Galanados, admirăm turnul veneţian Belonia, trecem prin satul Sangri (Mănăstirea Agios Eleuterios) , şi ajungem, după 16 kilometri, în satul Halki sau Chalki, aflat în inima insulei Naxos, primul dintre obiectivele noastre majore.

Ce remarci de la început legat de Halki? Iţi sar în ochi casele vechi, de fapt adevărate vile, în stil neo-clasic, care mai păstrează şi azi ceva din grandoarea de altă-dată. Intr-adevăr, în vechime, Halki a fost capitala insulei. In centru este o frumoasă biserică cicladică, de asemenea un turn veneţian remarcabil (Gratsia Tower) , unul dintre cele peste 30 de astfel de turnuri de pe tot cuprinsul insulei. Dar nu vă mulţumiţi cu atât, aşa cum nici eu n-am făcut-o! Un semn discret, o săgeată, ne arată drumul spre biserica Agios Georgios. Am urmat un traseu nu prea lung, dar foarte frumos. Se iese un pic din sat, pe o alee veche, pietruită pe lateral, sinuoasă, într-un decor superb, înconjurat fiind de plantaţii de măslini, cu munţii Naxosului în fundal, cu tot felul de păsărele ciripind, şi în zumzet de insecte. Şi dacă tot veni vorba de peisaj, trebuie să menţionez că suntem, aici în Halki, în inima aşa numitei regiuni Tragaia, renumită atât pentru frumuseţea ei, cât şi pentru fertilitatea solului, având culturi agricole de toate felurile, şi cu produse extrem de gustoase, aşa cum am putut să mă conving personal, savurând delicatesele locului.

Si am ajuns, după vreo 15-20 de minute, la biserica Agios Georgios Diasoritis, biserică bizantină, deci veche-veche, dar superbă, cu o linie arhitectonică remarcabilă, într-un decor idilic, de livezi de măslini. După ce am admirat-o, am revenit în sat, pentru că mai aveam ceva de văzut şi…degustat.

Am intrat într-un labirint de străduţe cicladice, deja familiar nouă, dar de data asta era un labirint în … miniatură. Am trecut pe lângă cafenele, taverne şi mici magazine, şi am ajuns la celebra distilerie de kitron din Halki – Naxos. Kitronul, am amintit şi în primul review, cel despre capitala Naxosului, este un lichior specific insulei Naxos, produs din fructele şi frunzele arborelui omonim, asemănător dar nu identic, cu lămâiul. Am admirat în interior distileria, care totodată este şi muzeu. Un muzeu mic, dar interesant, cu obiecte tradiţionale, maşinării, unelte folosite de-a lungul timpului în această veche distilerie. Bineînţeles, apoi am degustat cele trei sortimente de kitron, precum şi un sortiment de ouzo. Se pot cumpăra sticluţe-suvenir cu celebra, speciala, şi de ce nu, foarte plăcuta la gust licoare, în oricare din cele trei sortimente.

De aici din Chalki se poate urca până la satul Moni (4 kilometri spre stânga din drumul nostru pe care am venit până aici). In Moni este o biserică veche deosebită, celebră, Panagia Drosiani.

Dar noi ne continuăm drumul spre sud. Am intrat bine de tot în zona montană a insulei. Suntem înconjuraţi de culmi muntoase lejer împădurite, se văd şi piscuri stâncoase, iar ici-colo se zăreşte o biserică albă, un turn veneţian, sau o moară de vânt.

La doar 3 kilometri de Halki, deci la 19 kilometri de Naxos Town, ajungem în satul Filoti, al doilea obiectiv major al drumeţiei noastre.

Filoti este cel mai mare sat interior al insulei Naxos. De la o poştă se vede că este un sat prosper, cu toată criza ce s-a abătut (şi) asupra Greciei. Furnicarul de localnici şi de turişti, nu impietează deloc asupra aspectului pitoresc, tradiţional, al satului. Dimpotrivă, îi dă un aspect viu, de localitate care trăieşte.

Filoti are în centru câteva taverne absolut remarcabile, ascunse la umbra unor platani. Am luat masa aici în Filoti (mâncarea este delicioasă!), admirând în acelaşi timp munţii Naxosului, care mi se înfăţişau privirii în toată splendoarea lor. Dealtfel, Filoti este clădit în amfiteatru pe pantele muntelui Zas, despre care am amintit în reviewul anterior, că este cel mai înalt din insulă si din toate Cicladele (1001 metri). De aici din Filoti pleacă unele din traseele de “hiking” în munţi. Spre exemplu, până la celebra peşteră a lui Zas (Zeus) din munţi, e un drum de 45 de minute. Nu l-am făcut, vă las vouă onoarea şi plăcerea, pentru viitor, sau – de ce nu? – mi-o las…şi mie însumi, dar cu un alt prilej, într-o viitoare vacanţă în Naxos, de mai lungă durată. Bineînţeles, se poate merge până pe vârful Zas, sau pe felurite alte trasee de drumeţie montană.

Din centru, Platanos, deci din zona tavernelor cu platani, o alee în pantă domoală, cu trepte albe, flancată de case albe cicladice, duce, în 3-4 minute, până la mândria localnicilor din Filoti: superba biserică Panagia Filotissa. Aceasta are faţada din marmură, iar turnul-clopotniţă este minunat sculptat. Nu departe de biserică, în mijlocul satului, se află un turn veneţian: Turnul Barotsis. Se ştie, în perioada de dominaţie veneţiană din insulă, Filoti a fost fieful familiei Barozzi.

Hai să ne despărţim şi de Filoti, cu aceeaşi părere de rau ca şi de Halki. Ambele sate, atât de distincte ca şi aspect, dar având şi elemente asemănătoare, mi-au lăsat o amintire foarte frumoasă. Dar splendoarea-splendorilor abia acum ni se va arăta ochilor!

Până atunci însă, remarcăm că drumul devine din ce în ce mai sinuos. Curbele sunt ameţitoare, peisajul îţi taie respiraţia. Pe câte un stei stâncos este cocoţată o biserică albă. Văile fertile de la picioarele noastre se succed cu repeziciune cu abrupturi dramatice, sau piscuri semeţe de munte. Drumul nostru parcurge peisaje de basm. Destinaţia finală, finis coronat opus: magnificul sat de marmură Apeiranthos (27 kilometri de Naxos Town).

In secolul XVII, un grup de cretani, refugiindu-se din calea otomanilor, au ajuns în insula Naxos şi au întemeiat în munţii din mijlocul insulei, satul Apeiranthos. Cine îi ştie pe cretani cu adevărat, iar pentru asta trebuie să străbată zonele neturistice ale sudului Cretei, şi nu numai nordul ultra-comercial şi turistic, ştie că sunt oameni dârji, mândri, neînfricaţi, păstrători nezdruncinaţi ai valorilor şi tradiţiilor lor.

Nu m-aş putea pronunta că Apeiranthos ar fi un sat cretan în mijlocul insulei Naxos. Nu sunt un specialist în astfel de probleme. Două lucruri sunt evidente, însă: Apeiranthos este cel mai tradiţional dintre satele insulei Naxos. Iar al doilea: Apeiranthos este un sat superb, amplasat într-un decor montan de poveste.

Cum ajungi în parcarea centrală din sat, observi o biserică interesantă, Agia Kiriaki (îmi şopteşte numele ei una dintre pozele făcute, ca şi în alte situaţii când mai uit unele denumiri). Nu departe, un turn veneţian în ruină, iar în fundal o moară de vânt. Sper să găsesc o poză cu toate trei împreună, şi s-o ataşez la review.

Dar asta nu e totul, dragii mei. De fapt, încă nu e nimic neobişnuit. Surpriza, uluirea chiar, a început atunci când am pătruns în inima satului de marmură! Da, aşa este. Străzi înguste, albe, pavate cu marmură, strălucind ireal în lumina generoasă a soarelui. Case cu prispa şi / sau pervazele ferestrelor din marmură. Si, deseori, părţi întregi, considerabile din construcţia caselor erau din marmură. Am pătruns emoţionat, fascinat în acest univers labirintic alb de marmură, şi m-am simţit transpus într-o altă lume, parcă ireală. Frumuseţea acestui sat nu se poate reda în cuvinte. Trebuie văzută, trăită aievea. Simţită. Pipăită, adulmecată, inspirată cu nesaţ. Parcă nu era de-ajuns, am admirat şi un turn veneţian remarcabil, Turnul Zevgolis, care domină semeţ străduţele din marmură. Este construit pe o stâncă, având un arc imens din piatră ca şi sprijin. Din loc în loc, magazinaşe cu suveniruri în unele din aceste clădiri “marmorate”. Pe partea opusă, câteva taverne, cu terasele având vedere la hăul spectaculos de sub sat, sau la munţii din faţă. Sau câte o bisericuţă albă cicladică.

In jur, alţi turişti, fascinaţi şi ei de frumuseţea satului. Ca şi în Halki sau Filoti, erau francezi, englezi, germani, olandezi, câţiva asiatici. De-ai noştri, n-am întâlnit.

Apeiranthos are şi mici muzee, în număr de patru, adăpostite în clădiri pitoreşti ale satului: Muzeul de Geologie, cel de Arte Figurative, cel de Folclor, respectiv cel de Istorie Naturală. Acum privesc o poză făcută în sat, care “îmi reîmprospătează” aceste informaţii, ba îmi mai reaminteşte că se pot vizita toate patru muzeele cu un bilet cumulat de doar 2,5 euro!

M-am despărţit cu părere de rău şi de Apeiranthos. Dar bucuria lăuntrică era imensă: am apucat să văd, în sfârşit, după ce ani la rand am visat acest lucru, această “trilogie de aur”, cele trei sate montane magnifice ale Naxosului: Halki, Filoti şi Apeiranthos!

Multe alte obiective remarcabile se mai pot vizita în insula Naxos! Dacă despre plaje am amintit deja, de mare interes sunt, de exemplu, enigmaticii kouros. Sunt statui-gigant, neterminate, rămase din timpuri străvechi, odihnindu-se în aceeasi poziţie în care au fost găsite. Se află în locaţia Flerio lângă satul Melanes (8 kilometri sud-est de Naxos Chora), respectiv lângă Apollonas. Acesta este un vechi sat pescăresc aflat pe coasta nordică, la 48 kilometri de capitală, într-un golf interesant. Are o plajă şi capătă tot mai pregnante valenţe de staţiune turistică.

Din fabulosul sat Apeiranthos se poate coborî la malul mării, până în Moutsouna, cale de vreo 12 kilometri. Moutsouna este portul satului Apeiranthos.

Tot din Apeiranthos se ajunge în satul Koronos, cu mine de corindon, sau în satul Koronis, aflat la înălţime în munţi, şi cu vederi superbe asupra mării.

Putem admira o sumedenie de alte biserici şi mănăstiri frumoase şi interesante, de asemenea alte turnuri veneţiene decăt cele pe care le-am pomenit, sate şi peisaje montane deosebite. Totul e să avem chef şi timp să străbatem această insulă, cea mai mare din Ciclade: Naxos.

A venit şi momentul să menţionez motivul 2.10 pentru a vizita insula Naxos.

Există un sait turistic de mare anvergură, notorietate şi credibilitate, pe care nu-l voi menţiona explicit. Inclusiv marea majoritate a turiştilor români, atunci când îşi extrag informaţii pentru viitoarele excursii si cazări, îl accesează preferenţial, alături de saitul autohton AFA. Ei, ce zice “Travelers’ Choice Awards 2014”, top 10 insule greceşti in anul 2014 al acestui sait? Zice aşa:

-insula grecească numărul unu este desemnată Naxos;

-între primele 6 insule greceşti este o singură “intrusă” necicladică.

Nu e un top făcut de mine, ci de turişti din lumea întreagă.

Dacă era făcut de mine, poate mai intrau 2-3 insule cicladice în acest top 10, pe lângă cele 6 existente :))

Gata, eu nu mai comentez nimic, doar vă las să reflectaţi.

7. Ziua 4: ultima jumătate de zi în Naxos: ultimele consideraţii şi plecarea

A venit şi ultima jumătate de zi petrecută în Naxos. Ultimele plimbări, ultimele poze, ultimele reflecţii, prilej de bun-rămas şi promisiuni de întoarcere.

S-a făcut miezul zilei, ora la care soseşte proprietara studioului unde am fost cazaţi, pentru a ne duce cu maşina în port. Urmează să părăsim Naxos, şi tot cu un feribot să ne continuăm periplul cicladic, pe o a treia insulă.

Apare firesc o întrebare provocatoare şi pentru mine, prilej de discuţii pro şi contra pe diverse forumuri turistice, pe care şi eu le-am savurat: ce preferăm să vizităm, Paros sau Naxos?

Acum, că am vizitat în sfârşit ambele insule vecine şi rivale, voi încerca şi eu un răspuns.

Evident, răspunsul firesc şi de bun-simţ ar fi următorul: amândouă!

Deci, dacă aveţi “n” zile de vacanţă disponibile şi nu ştiţi unde să le petreceti, în Paros sau în Naxos? Răspunsul e simplu: “n/2” zile în Paros, şi “n/2” zile în Naxos, şi atenţie să nu dea cu virgulă împărţirea, rotunjiţi în sus la ambele! :))

Si totuşi, dacă trebuie neapărat să aleg, care ar fi verdictul?

Aşa încât:

Paros versus Naxos:

-Parikia şi Naoussa versus Naxos Town;

-Lefkes şi Marmara versus Halki, Filoti şi Apeiranthos;

-Kolymbithres Beach, Golden Beach, Parasporos Beach versus Plaka Beach, Agios Prokopios Beach, Agia Anna Beach;

-Panagia Ekatontapiliani versus cetatea veneţiană Naxos;

-mori de vânt versus turnuri veneţiene;

-biserici albe cicladice versus … biserici albe cicladice;

-marmura de Paros versus marmura de Naxos;

-frumuseţe a peisajului tipică cicladică versus frumuseţe a peisajului cvasi-cicladică.

Dacă ar fi să aleg 50% cu inima şi 50% cu mintea, nu aş şti ce să aleg.

Dacă ar fi să aleg 51% cu inima şi 49% cu mintea, aş alege Paros.

Dacă ar fi să aleg 49% cu inima şi 51% cu mintea, aş alege Naxos.

Dar ce se întâmplă dacă aleg 100/% cu inima, ei, ce-aş alege oare?

Dacă aleg 100% cu inima, sau altfel spus cu sufletul, dintre Paros şi Naxos, aleg … cea de-a treia insulă!

Haideţi, dragii mei, ţineţi aproape, că va urma sper cât de curând, a treia insulă, noua insulă a sufletului meu.

Că voi apuca să scriu despre ea în acest an, sau că acest lucru se va întâmpla în 2015, sau cine ştie când, eu vă doresc tuturor:

Sărbători Fericite, La Mulţi Ani, vacanţe cât mai frumoase şi reviewuri pe măsură!

Epilog: un pont sau o pistă falsă?

In ultima seară pe insula Naxos, la o terasă pe faleză, luam cina, într-o atmosferă relaxată. Savuram un kleftiko, la care se “asorta” perfect un vin roşu, de sorginte cicladică. Deasupra, zidurile falnice ale cetăţii Naxos ne vegheau, impasibile în măreţia lor multiseculară.

Cuvântul “kleftiko”, în sens gastronomic, are la origine sensul celălalt, acela de “hoţ”. Legătura cu tradiţionalul fel de mâncare grecesc făcut din carne de miel este următoarea: Hoţii furau miei sau căpriţe, şi găteau carnea într-o groapă ermetic închisă, “sigilată”, pentru a nu fi observat fumul, şi astfel să fie descoperiţi.

Kleftiko – felul de mâncare - se face în mod tradiţional într-un vas de lut sigilat, carnea fiind gătită (fiartă) lent, sau într-o variantă mai modernă, o caserolă acoperită în folie de aluminiu, şi de aici legătura cu „hoţii”.

Dar kleftiko pe mine mă ducea în acele momente magice cu gândul la o insulă cicladică fabuloasă, care are o altă legătură, clară, cu „kleftiko”...

Să fie acesta un pont pentru următoarea insulă, sau o simplă tentativă de inducere în eroare?

---

VIZUALIZĂRI: 15023 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI