Ziua a treia sau cea mai frumoasă zi

TIPĂREȘTE

N-am ce să fac, dar impresiile despre Moscova au fost în crescendo. Cu cât am stat mai mult, cu atât mi-a plăcut mai tare! Această nouă zi a fost una cu totul deosebită.

Dimineața după micul dejun, nu aveam absolut nimic în plan. Doar seara la ora 20.00 trebuia să fim în portul din parc, să ne îmbarcăm pe un vas de croazieră de lux Radisson pentru o croazieră de două ore și jumătate, pe râul Moscova.

Așa că m-am gândit ce-ar fi să o iau singur la pas pe străduțele Moscovei. E partea mea preferată dintr-un city break, să colind pe jos pe străduțe, pe unde m-or duce pașii, să trăiesc cu și în ritmul localnicilor, să intru în atmosfera orașului, pe cărări mai puțin turistice, mai puțin bătătorite de aceștia.

Zis și făcut! Mi-am luat la revedere de la partenerii de călătorie si am pornit la pas. Un țel tot mi-am fixat și anume să vizitez celebrele Galerii Tretiakov. Așa că m-am informat în ce directie sunt si apoi am luat-o la pas. Pasul nu e chiar de plimbare, dat fiind imensitatea străzilor si bulevardelor din Moscova. Fiind și o zi foarte călduroasă, când oboseam mai mă opream în câte un parculeț. Au destule slavă Domnului.

După aproximativ 30-40 de minute, am ajuns și la celebrele galerii, doar că țeapă. Asta e când nu te informezi, dar chiar mi-era dor de o asemenea excursie . Lunea, în marea majoritate a cazurilor , muzeele sunt închise în Moscova.

Nemaiavând un alt țel am luat-o ușor la pas, pe faleza râului Moscova. La un moment dat am dat de de o imensă statuie si anume statuia lui Petru cel Mare. A fost construită în 1997 si este considerată a opta cea mai înaltă din lume. Este considerată de către criticii de artă. una dintre cele mai urâte statui din lume si asta spune totul despre ea.

Tot mergând la pas pe malul râului am dat de parcul muzeelor. Aici tronează într-o clădire modernă, mare si aerisită în contrast cu Galeriile Tretiakov, Noile Galerii Tretiakov. Acestea funcționează ca un spațiu de artă contemporană al secolului al XX-lea, unde se desfăsoară diverse expoziții ale artiștilor contemporani. Evident la loc de cinste sunt lucrările din perioada comunistă, motiv pentru care nici nu m-a interesat să-l vizitez. Nu o spun pentru că strugurii erau acrii, chiar nu l-aș fi putut vizita fiind luni și muzeele închise, ci pentru că nu-s un nostagil al vremurilor nu demult apuse.

M-am plimbat prin parcul aferent unde erau expuse o mulțime de statui, printre care i-am recunoscut pe Lenin, Stalin ori Brejnev „iluștrii” lor conducători. Fiind destul de obosit am luat loc pe o bancă și am savurat o înghețată, în fața unei fântâni arteziene.

Chiar în fața muzeului am decoperit un spațiu în aer liber destinat artiștilor contemporani. Era în curs de amenajare, dar tocmai se pregăteau de expunerea tablourilor. Astfel neașteptat am luat o mică gură e cultură modernă. Erau și multe kitsch-uri, dar am descoperit și o mulțime de lucrări interesante. Mi-ar fi plăcut să cumpăr câte ceva, dar nu știam nimic despre scoaterea operelor de artă din Rusia și nici nu aveam destule fonduri pentru așa ceva.

Drumul meu pe malul râului Moscova a continuat până în parcul Gorki. Cât de animat era în seara precedentă, atât de pustiu era acuma. M-a pus la o terasă să savurez o bere rece. Nu a durat mult și mă trezesc instant, cu un telefon de la Liudmila. Prietenii știu cine e, iar pentru ceilalți nu o să dezvolt. E de mare ajutor să ai o cunoștință din zonă și acest lucru s-a dovedit foarte util pentru noi în zilele ce au urmat.

Din păcate ea nu vorbește decât rusa, așa că a fost destul de greu să ne înțelegem și să stabilim un loc de întâlnire. Așa că din puținele mele cunoștințe i-am spus că ne vedem în zona Galeriilor Tretiakov. Zi si făcut, in jumătate de oră ne-am întâlnit. M-a întrebat ce aș vrea să vizitez. I-am spus că am văzut cam tot ce mi-am dorit și aș vrea momentan să-mi recomande un local cu bucătărie rusească. Stau cam slăbuț la acest capitol așa că mi-a recomandat un local cu specific ucrainian și unul cu specific georgian. Le-am încercat pe amândouă și am fost cu toții foarte mulțumiți. O să fac ulterior un articol separat despre aceste două restaurante. Sincer am mâncat la mai multe, dar doar pe acestea îmi permit să le recomand. Aviz amatorilor și în special pentru kristtinna! ;)

După o masă copioasă la restaurantul ucrainian, mi-a recomandat să vizitez un obiectiv turistic mai puțin cunoscut și anume Palatul Tsaritsyno situat undeva la perferia orașului. Am avertizat-o că e luni si nu se poate vizita și mi-a spus ca te poți plimba prin parcul aferent. Am mers o mulțime de stații cu metroul până la acest parc. Intrarea în curtea interioară este maiestoasă și se face la liber.

Parcul este imens. În prezent în Tsaritsyno există un muzeu de istorie și arhitectură și un muzeu de artă. Parcul este frumos amenajat. Există cascade, iazuri, fântâni arteziene, iar în spatele palatului este o adevărată pădure. Este un loc ideal de relaxare pentru moscoviți, care vin special aici pentru aerul curat si pentru relaxare.

Inițial proprietatea a apartinul Tsarinei Irina, sora Tsarului Boris Godunov, asta undeva pe la sfârsitul secolului al XVI-lea. Pe atunci se numea Bogorodskoye. Apoi a fost vândută în secolul al XVII-lea familiiilor Steshnevilor și apoi Galitzinilor.

În 1775, imobilul a fost cumpărat de împărăteasa Ecaterina cel Mare, care se întâmpla să treacă prin zonă și s-a îndrăgostit de frumusețea pitorească a zonei. A primit numele actual, ceea ce inseamna "Tsarina".

În anii 1776-85 arhitectul Vasili Bazhenov a construit un palat pentru împărăteasă. Când palatul era aproape complet construit, împărăteasa l-a vizitat pe Tsaritsyno pentru a-l admira. A declarat că camerele sunt prea înghesuite și întunecate, iar palatul nu este locuibil. Drept urmare, Ecaterina a ordonat ca palatul să fie dărâmat, iar arhitectul a fost concediat. Resturile fondării palatului original al lui Bazhenov sunt încă vizibile în parc.

În 1786, Matvey Kazakov a prezentat noi planuri arhitecturale, aprobate de Ecaterina. Kazakov a supravegheat proiectul de construcție până în 1796, când construcția a fost întreruptă de moartea lui Ecaterinei. Succesorul ei, împăratul Paul I al Rusiei, nu a arătat nici un interes în palat, iar structura masivă a rămas neterminată și abandonată de mai bine de 200 de ani, până când a fost finalizată și a fost refăcută în anii 2005-2007. Majoritatea clădirilor au fost restaurate și finalizate pe larg, au fost adăugate acoperișuri, interioare și decorațiuni și aspectul lor istoric a fost modificat.

In jurul palatului sunt o mulțime de pavilioane, pergole, grote artificiale un loc ideal pentru relaxare. Cam două ore m-am plimbat prin grădina din fața palatului. Nu se compară cu Schonbrun sau cu Versaillez, dar totuși rivalizează cu acestea așa ca o soră mai mică.

De-abia pe la ora 17 m-am întors la hotel. Partenerii de călătorie mă pierduseră, nu stiau cei cu mine, mai ales că biletele pentru croaziera pe râu erau la mine. Nu au scapat de mine astfel că la ora 19,30 am făcut cu toții joncțiunea în Parcul Gorki. Urma o nouă și ultimă aventură în această zi.

Evident ziua s-a încheiat apoteotic. Această croazieră este un must see pentru cei care ajung să viziteze Moscova. Există o multime de vase care o oferă, dar va recomand să nu vă zgârciți la bani și să o luati cu un vas de lux.

Există vase de lux care operează această croaziera sub marca Radisson. Sunt doua tipuri de vase, unele micuțe pentru o croazieră mai scurtă si unele mari. Noi am ales să facem această croaziera cu cel mare si nu am regretat niciun pic.

Biletele au costat 2000 de ruble de persoană și le-am achiziționat de la o casă de bilete sitută în parcul Gorki exact de unde se face îmbarcarea pe vas. Biletele sunt exact pentru o anumita cursă, asta pentru a se evita supra încărcarea vasului.

Noi am ales foarte inspirați o croazieră de seară astfel am putul admira clădirile de pe mal si pe timp de zi, dar si pe timp de noapte. Frumos ziua, suberb noaptea.

Pe aceste tipuri de vase se poate lua cina într-o atmosferă superbă. Este amenajat un restaurant unde se servesc delicioase mâncaruri, dar se poate savura și un pahar de șampanie ori de vodcă după caz.

Noi am ales să luăm cina în oraș așa că ne-am instalat pe puntea superioară în aer liber. Pe cât de cald și de plăcut era ziua în Moscova, pe atât de frig era noaptea. Norocul nostru că cei de pe vas au anticipat acest lucru si ne-au dat la fiecare câte o pătură foarte călduroasă.

Evident că nu am ratat ocazia să savuram câte un cockteil fetele sau mai multa vodcă băieții. Am mers si în aminte și în aval. Am admirat o mulțime de clădiri frumos iluminate pe timp de noapte, dintre care s-au remarcat cele din cartierul nou, copiile Casei Scânteii (de fapt originalele) și în special Kremlinul.

Două ore jumate a durat această croazieră și a meritat cu prososința fiecare rublă cheltuită pentru aceasta. Moscova e frumoasă ziua, iar noaptea e ca-n povești.

Așa că n-aveam cum să nu declar, că această a treia zi pe pâmânt rusesc, a fost cea mai frumoasă zi. De până acuma, să fim foarte clar înțeleși. ;)

---

VIZUALIZĂRI: 856 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI