Vacanță în Moraitika

TIPĂREȘTE

Întotdeuna am considerat că o vacanță de o săptămână este insuficientă pentru a te bucura cât mai mult de locurile pe unde ajungi, așa că de data asta am rezervat o vacanță de 12 zile, profitând de zborul direct Sibiu-Corfu. Sfârșit de august, început de septembrie până spre jumătatea lunii, o perioadă foarte bună pentru Grecia, respectiv, Corfu. O vacanță pe cont propriu care s-a dovedid a fi foarte avantajoasă.

Zborul cu Ryanair a decurs fără întârzieri într-o perioadă când acestea erau la ordinul zilei. Orarul de zbor, convenabil: decolare Sibiu 7:50, decolare Corfu, 16:30.

Vacanța am împărțit-o în două: 8 zile în stațiunea Moraitika, 4 zile în capitala insulei.

Pentru a ajunge de la aeroport în orașul-capitală, se ia autobuzul 15. Preț, 1,70 E. Cu el se merge până în autogară, de unde pleacă autobuzele spre diferitele stațiuni. Cu busul 7 am ajuns în Moraitika. Preț bilet, 2:20 euro. Am făcut aproximativ 30 minute.

De ce am ales această stațiune? Cu ani în urmă, mai precis în vara lui 2008, am stat în N-V, în Arrilas. Nu mai voiam o stațiune prea îndepărtată de aeroport, pentru că în Corfu, chiar dacă distanțele în kilometri nu sunt mari, din cauza reliefului și a drumurilor înguste orice mijoc de transport parcurge acele distanțe în mult, foarte mult timp. Deci, un motiv în alegere a fost distanța de 20 Km față de aeroport (parcurși în 30-40 minute, în funcție de trafic). Al doilea motiv a fost acela că în Moraitika este apa cea mai caldă din insulă.

Pornim cu autobuzul din autogară și parcurgem coasta estică a insulei spre sud. Străbatem stațiuni cum sunt Kanoni, unde este aeroportul, localitate legată de capitală, Perama, Benitses, Ag. Ioanina. Pe partea dreaptă sunt vilele și în spatele lor, muntele, pe stânga, marea. Șoseaua șerpuiește la altitudine față de mare. Plajele sunt în general mici, multe ascunse în câte un golfuleț. Ca să ajungi la ele, trebuie să cobori niște trepte. Dar nu la fel este și în Moraitika!

Stațiunea se întinde de-a lungul șoselei ce leagă Corfu Town de celelalte localități. La intrare în stațiune, te întâmpină taverne, magazine, hoteluri. Casele vechi ale localnicilor sunt răsfirate pe deal. Acolo, stau la umbra măslinilor și a viței-de-vie, a florilor de bougainvillea. Tot acolo sus, o biserică, pe care am admirat-o de la distanță, urcușul până la ea descurajându-mă s-o vizitez.

Din greșeală, am coborât cu o stație mai repede. Nu găseam adresa hotelului și am intrat în primul magazin să întrebăm. Patronul, Alexis, nu numai că ne-a îndrumat, dar ne-a oferit câte o sticlă cu apă. De ținut minte numele magazinului: Supermarket Coop! De câte ori am intrat în magazin, chiar dacă nu am cumpărat ceva, patronul ne dădea cadou căte o sticlă de apă de 1/2 l. Am aflat că așa procedează cu toată lumea, nu știu dacă doar cu turiștii... Fiind cam departe de cazarea noastră, un localnic s-a oferit să ne ducă până acolo cu mașina, fără să accepte bani pentru serviciu. Am pășit cu dreptul!

Moraitika e lungă. Un râu, Messogi, o desparte de stațiunea Messongi, aflată mai la sud, cele două fiind legate/despărțite de un pod. Și plajele sunt una în continuarea celeilalte. Cele două stațiuni nu se pot lăuda cu o arhitectură deosebită, așa cum întâlnim prin alte insule grecești, dar aproape că nu dai importanță acestui aspect când marea și plaja te cheamă să te bucuri de ele.

Plaja este cu pietricele. Le întâlnim, pe o porțiune, și la intrarea în mare. Mi-a plăcut că intrarea în apă este lină și nu se adâncește imediat. Papucii speciali sunt obligatorii! Marea! O culoare incredibilă! Așa este toată Marea Ionică. Parcă mai frumosă, mai clară, mai turcoaz ca alte mări. Și, da, mai caldă. Marea aici este într-un golf, de aceea este mai caldă. Muntele Pantokrator coboară spre mare, o îmbrățișează, o lasă apoi liberă, să se desfășoare in toată splendoarea ei sub soarele de septembrie, un soare cald, dar nu torid ca în plină vară. Plaja este lungă, destul de lată comparativ cu altele. Este împărțită pe zone, nu le știu denumirile, pentru mine a fost plaja din Moraitika. La un moment dat, în plimbarea de-a lungul plajei, spre nord, am dat de o plajă privată unde accesul era interzis. am văzut însă că avea nisip, nu pietricele. Șezlongurile se închiriază de la taverne. În prima zi, am plătit 5 euro pentru un șezlong și umbrelă, dar în alte părți costa 3,50 euro/ persoană. Am descoperit de a doua zi un loc ideal: o plajă cu iarbă unde puteai sta și la umbra palmierilor. Dacă stăteai pe iarbă, era gratis. Și chiar că a fost foarte plăcut. Plaja este mărginită de o parte de mare, de cealaltă de taverne. Una lângă alta. Cele mai multe au program de divertisment începând cu orele serii. La una, cânta... Elvis! Între plajă și taverne, o lungă faleză mărginită de palmieri și diferiți arbuști, flori de bougainvillea adaptate la căldură.

Cu mâncarea ne-am descurcat foarte bine. În prima zi am mancat la o tavernă, la malul mării, apoi, de a doua zi, am descoperit un restaurant aflat la plajă care era în principal pentru turiștii francezi cazati la Messongi Beach Resort. Ceilalți turiști, cum am fost și noi, puteau mânca trei mese pe zi în sistem bufet suedez contra sumei de 15 euro/ zi. Mâncare bună, cafea, ceaiuri, înghețată, bere.

Seara, cele două stațiuni surori se animă. Luminate a giorno arată dintr-o dată altfel, mult mai atrăgătoare. Terasele sunt pline, magazinele, la fel. În centru, o problemă este lipsa trotuarelor. Trebuie să te strecori printre mașinile staționate. să urci treptele vreunui magazin sau a vreunei taverne ca să poți înainta. Hotelurile din acestă zonă poate sunt mai elegante, dar sunt și mai departe de mare. Nu că la malul mării n-ar fi hoteluri cu multe stele! Am trecut pe lângă multe și le-am admirat curțile și arhitectura modernă.

Moraitika, aflându-se la șosea, are legături bune cu orașul- capitală, dar și cu alte stațiuni sau portul Lefkimi la care se ajunge în cca 30 minute. Mulți turiști care vin cu feribotul preferă acest port, fiind mai aproape.

Ca peste tot în Grecia, sunt mulți măslini, păduri de măslini. Îi întâlnești prin livezi, prin oraș la margine de drum și în parcuri, la plajă, unde concurează cu palmierii.

Nu pot să închei fără să amintesc de albastrul cerului, uneori pictat cu ceva nori albi, alteori curat, acel albastru de Grecia parcă mai strălucitor ca în alte părți. Asta ziua, pentru că într-o noapte, am trăit spectacolul naturii dezlănțuite, o natură care se schimbase în câteva ore. Calmul de peste zi a lăsat loc unei furtuni cu tunete, fulgere, trăznete, cum nu credeam să aflu în Grecia. Dar asta câteva ore din noapte, pentru că dimineața nimic nu arăta că pe acolo a trecut urgia. Și din nou cerul s-a făcut albastru, parcă și mai limpede, calmul s-a instaurat la el acasă și soarele a strălucit.

Moraitika este înte munte și mare. Pantokrator, muntele, trăiește în simbioză cu Marea Ionică, creând un peisaj incântător.

Ca și alte stațiuni, și Moraitika învie din amorțeala zilei odată cu lăsarea nopții. Tavernele te îmbie să le treci pragul, magazinele sunt deschise până târziu. Nu poți să nu faci shopping, măcar un suvenir cât de mic sau o sticluță cu ulei de măsline de la mama lui. Prețurile nu sunt mari.

---

VIZUALIZĂRI: 1795 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI