Minsk - oras sovietic in epoca moderna!

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Minsk intr-o seara friguroasa de sfarsit de martie. Aveam inima cat un purice, pentru ca viza obtinuta din timp de la consulatul Belarusului in Franta (pentru a merge linistiti) incepea luni, iar noi am ajuns duminica seara (ceva contratimpuri in organizare). Stiam ca vizele de scurta durata sau de tranzit se pot obtine si in aeroport, insa ne era ciuda sa mai platim o data taxele. In cele din urma, un functionar cu aparenta rece, dar amabil, ne-a scris cu pixul pe viza noua data de intrare si nu am platit nimic in plus.

Aeroportul este micut si am avut, pentru cateva momente, aceeasi senzatie pe care o traiam cu ani in urma, cand asteptam cu ceva temere la cozile de control din vami…

Pentru a ajunge la hotelul aflat in centrul orasului, am traversat bulevardul principal Prospekt Nezavisimosti, sau Bulevardul Independentei, care strabate orasul de la un capat la altul. Distanta de la aeroport pana in oras este de vreo jumatate de ora (40km). Acest bulevard este foarte mare si mie imi inspira oarecum o senzatie de singuratate, desi nu era chiar pustiu.

La intrarea in oras, pe partea stanga, se afla un mare centru comercial, frumos luminat, al carui nume nu mi-l amintesc.

Minsk-ul nu este un oras foarte mare si, in general, are un stil foarte sovietic. A fost distrus in cel de-al doilea razboi mundial si reconstruit in anii 40-50. Cladiri cu secerea si ciocanul, strazi dedicate lui Marx, Engels…; bineinteles ca nu putea lipsi piata Lenin, cu statuia acestuia in centru, si o biserica catolica in imediata apropiere. Totusi nu mi s-a parut exagerat din acest punct de vedere. Mult mai gri, desi si mult mai “bogat” mi s-a parut Sankt-Petersburgul acum aproape 10 ani.

Cladirile sunt foarte sobre, in culori deschise si, desi vezi ceva magazine si cateva restaurante, parca nu par suficiente pentru cat de mare e acest bulevard.

Dupa ce ne-am instalat in hotelul Minsk, aflat exact in Piata Independentei, am iesit… in recunoastere. Era pe inserat si destul de frig, asa ca nu am dat decat o tura prin piata, destul de mare de altfel, si am luat cina intr-un restaurant aflat la etajul 7 al unei cladiri alaturate, de unde aveam niste privelisti privilegiate si unde am baut unul dintre cele mai bune sucuri de grefuri din viata mea :).

A doua zi am putut vizita ceva mai mult, desi Minsk-ul nu are foarte multe monumente sau obiective turistice, spre deosebire de alte capitale europene. Bulevardul principal are cateva piete: Piata Yakub Kolas, un important scriitor belarus; Piata Victoriei, cu un enorm obelisc dedicat soldatului necunoscut; Piata Octombrie, Piata lui Lenin… In Oktobriaskaya (sper ca am scris bine) se afla Palatul Republicii si muzeul Marelui Razboi Patriotic (cam asa numesc ei al doilea razboi mondial), pe care nu le-am vizitat din lipsa de timp, ca de obicei. Ni s-a spus ca in mijlocul pietei se instaleaza, pe timp de iarna, o pista de patinaj.

Bulevardele enorme de acest gen nu-mi plac la nebunie; dimpotriva, prefer stradutele micute si pitoresti.

Foarte aproape se afla Ulitsa Nemiga, o zona comerciala plina de lume, cu multe magazine si cazinouri, lucru care mi-a amintit din nou de orasul rus vizitat cu ani in urma. Cam de acolo incepea zona veche, sau orasul vechi, inspre rau, insa a trebuit sa ne intoarcem, asa incat nu am apucat sa ma plimb pe stradutele pietruite de care va vorbeam mai devreme, zona in care se afla si catedrala.

Ne-am intors in Piata de langa hotel, si, langa Biserica Rosie Sf. Simion si Elena, se afla un grup de soldati veseli si rosii in obraji, care “se asortau” perfect cu atomosfera orasului, si langa care mi-am facut o poza, spre amuzamentul tuturor. Partea subterana a acestei piete este un enorm mall cu de toate: magazine, restaurante, etc. Acolo am mancat in cea de-a doua seara petrecuta in Minsk. Daca observati cu atentie in fotografii, se vad un fel de cupole de sticla, nu foarte mari: prin acele cupole se putea vedea “subteranul”, adica acest mall.

Ca o anecdota gastronomica, la restaurantul hotelului am cerut zacusca, din pura curiozitate, pentru a compara cred. Ori a gresit chelnerul (putin probabil), ori zacusca la ei este… ceea ce se vede in poza: mezeluri cu acrituri :)

In afara de bulevardul principal, pietele mai sus mentionate, centrul istoric si – am citit posterior – Insula Lacrimilor (cu un monument dedicat soldatilor cazuti in Afganistán), capitala Belarusului nu ofera mult mai multe obiective turistice. Este, insa, un oras curat si senzatia de “amplu” se respira peste tot.

Un oras… diferit, desi sunt convinsa ca tara are alte locuri mult mai interesante si frumoase de vizitat!!!

---

VIZUALIZĂRI: 7116 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI