GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
I love Miami (I): de la zero la 25 de grade, în zodia capricioasă a lunii martie
Cu toate că și acum, când scriu, este o vreme urâtă afară, îmi amintesc că, atunci când am urcat în avion, cu patru ani în urmă, era 7 martie și temperatura anunțată era de aproape zero grade. Pe aeroportul Henri Coandă, fulgi mari se topeau sub lumina reflectoarelor stradale, încă nestinse la ora la care mă îndreptam către primul avion, în drum spre escala de la Londra. Cu atât mai deconcertant cu cât site-urile de prognoză a vremii prevesteau vreme frumoasă spre acea parte a lumii unde urma să ajung înainte de căderea serii.
După obișnuitul transfer stresant de pe Aeroportul Heathrow, am urcat în avionul Londra-Miami ușor stânjenită, mai ales la gândul că luasem biletele (foarte scumpe) în grabă, cu o săptămână înainte de plecare, și așa stând lucrurile, nu mai avusesem cum să fac obișnuita combinație cu clasa Plus de la British Airways. Aveam să zbor zece ore la clasa Economy, după care nu știam cum aveam să fac față la trei zile de conferință pe fusul orar invers. Odată ce toți pasagerii au urcat în avion, avea să urmeze o surpriză neplăcută: o ploaie torențială a ținut avionul la sol, vreme de o oră, chiar înaintea decolării. Am fost ținuți legați în scaune fără nici o informație, ca pentru o vină imaginară, după care avionul a plecat în lunga lui călătorie.
La aterizarea la Miami, ca de obicei pe acest continent, cozi istovitoare la ghișeele de pașapoarte: cum am deja mai multe treceri prin Statele Unite, se pare că sunt receptată ca un călător "safe" pentru ofițerii americani și trec ușor de filtru. După aceea, iau un taxi din fața aeroportului ca să fiu sigură că găsesc ușor hotelul Hampton Inn Miami Dadeland. Cu toate că pe hartă aeroportul pare aproape de hotel, taxiul face o veșnicie… Odată ajunsă, găsesc, în timp ce mă instalez, camera mai mult decât confortabilă (cu spațiul în exces pe care îl oferă hotelurile și locuințele americane). Având în vedere că hotelul conferinței (cea mai importantă în domeniu și exclusivistă) fusese epuizat demult, avusesem noroc să găsesc locuri la acest hotel, plasat semicentral și doar la două stații de metrou față de evenimentul pentru care venisem.
Depozitez undeva hainele groase, devenite inutile între timp, și plec în explorare. Descopăr curând că avusesem dreptate să mă îngrijorez când investigam hotelul prin Google Maps: cu nepăsarea americană caracteristică, nimeni nu s-a gândit să facă un trotuar prin împrejurimile hotelului. Pietonul trebuie să iasă din parcare și să meargă o bucată de drum pe stradă, sperând că bolizii care ies de sub o autostradă suspendată, în drum spre centrul orașului, îl vor vedea și ocoli la timp. Odată ajunsă, cu ușurare, pe trotuar, am descoperit, pe lângă cele câteva magazine și priveliști agreabile, că în oraș era déjà vară, și peste tot domnea relaxarea caracteristică a unui oraș turistic.
Curând, urmărind să rezolv cele câteva probleme administrative, am aflat că standardizarea culturii americane îmi este de mare folos în această călătorie: găsesc imediat CVS Pharmacy (supermarketul ciudat care este o combinație de farmacie la raft, câteva produse alimentare de bază și cosmetice), Safeway (hipermarket alimentar) și AT&T (magazinul de telefonie mobilă), mărcile mele “partener” în Statele Unite. M-am bucurat când mi-am reconectat numărul local de telefon și m-am grăbit înapoi către hotel, ca să sun prietenii cu care nu vorbisem de șase luni, de când mă întorsesem din cealaltă aventură americană.
La nivel de climat urban, deși coordonatele culturale erau toate la locul lor, se simțea diferența de zonă: umiditatea și stilul arhitectural aristocratic al capitalei americane rămăseseră departe, într-un nord înnegurat. Aici, totul era croit într-un stil pragmatic, dar grandios și elegant în același timp: mulțimea autostrăzilor suspendate și a zgârie-norilor, organizate într-un sistem complicat dar logic - un sistem întimidant pentru călătorul european, neobișnuit cu megaplanuri urbanistice la această scală.
Trimis de diacrys* in 27.02.16 21:40:05
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în AMERICA DE NORD. A mai fost în/la: Washington DC
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (diacrys*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Cred ca este un sentiment amestecat sa decolezi pe un sezon si sa aterizezi pe altul. Cat despre tinutul la sol o ora tot este bine ca ati decolat.
Eu am patit o alta, ma intorceam din China si dupa un lung si obositor zbor am aterizat la Moscova si am asteptat destul de mult imbarcarea care s-a facut cam cu 45 minuta intarziere. In avion mi-am scos ochelarii sa mai citesc ceva insa i-am pus deoparte pentru ca avionul nu mai pleca si am ramas fara ei, de ce? pentru ca dupa o ora de stat in avion ne-au dat jos spunand ca avionul are probleme si ca o sa-l schimbam. Atipisem deja si am coborat cam ametita. Dupa ceva vreme mi-am dat seama am luat legatura cu ei dar nu am rezolvat in final nimic chiar daca am trimis mail si la Aeroflot si am facut sesizare si in Bucuresti cand am ajuns.
In fine cred ca pierderea ochelatilor a fost de preferat decat Doamne fereste altceva. In rest felicitari pentru impresii si trec la urmatorul articol ca vad ca mai este unul.
@mishu
Intr-adevăr, sentimentul de a pleca într-un anotimp și a ateriza în altul a fost foarte pregnant. Nu mai vorbesc când m-am întors la București și a trebuit să reiau, cu regret, hainele grele de iarnă...
Ca reflecție la întâmplarea cu coborârea bruscă din avion, comparativ cu câte se pot întâmpla într-o călătorie, pierderea ochelarilor poate să pară suportabilă. Însă pe mine m-ar deranja foarte mult (având în vedere că sunt posesoarea unor ochelari fără de care nu pot să fac nimic .
De aceea sper să nu se mai strice vreun avion în viitorul apropiat (deși am avut și eu o poveste cu un avion stricat, la Viena - despre asta voi scrie altă dată).
Mulțumesc și duminică plăcută în continuare!
@diacrys - asa este si de atunci am in geanta cea mai ieftina pereche posibila, daca o pierd sa nu-mi para rau, insa am ochelari si acasa si la serviciu, tocmai ca sa stiu ca am
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Feb.2020 Scump, dar bun — scris în 27.03.20 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Miami, oraşul spectacol — scris în 28.06.17 de câinele roşu din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Miami Beach — scris în 21.05.17 de ascarlat din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Wynwood Walls Miami — scris în 19.05.17 de ascarlat din DUBLIN - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Haideţi la Miami - #11.3. Sfaturi pentru şoferii care conduc maşina prin Miami - Part 3. — scris în 07.04.17 de Utube din ARAD - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Haideţi la Miami - #11.2. Sfaturi pentru şoferii care conduc maşina prin Miami - Part 2. — scris în 05.04.17 de Utube din ARAD - RECOMANDĂ
- Oct.2016 Haideţi la Miami - #11.1. Sfaturi pentru şoferii care conduc maşina prin Miami - Part 1. — scris în 03.04.17 de Utube din ARAD - RECOMANDĂ