Holocaust Memorial - Miami Beach

@drumet:

Intr-adevar impresionant. Sunt unele eveniment care pe mine una ma impresioneaza profund.

Incredibil este ca exista unii, care contesta existenta holocaustului.

De fapt nu stiu cat ei, in mintea si in sufletul lor il contesta, dar cu ideea asta isi indoctrineaza poporul, iar restul lumii ar trebui sa faca mai mult ca adevarul istoric sa fie spus si sa nu ignore o propaganda care ar duce la celebra maxima a lui Francisco de Goya " somnul ratiunii naste monstri ".

@drumet:

Şi totuşi, tare aş fi vrut să dezvolţi mai mult subiectul. Impresionante şi expresive imagini!

@iulianic si diaura:

In primul rand va multumesc ptr mesaje.

Mi-a fost greu sa pun aceste imagini pe net, dar-mite sa vorbesc despre ele.

Sculptorul este Kenneth Treister, care a avut ca tema crearea unui memorial care sa cuprinda 3 elemente principale: 1. sa creeze un memorial in memoria culturii evreiesti si a persoanelor distruse de holocaust; 2. sa realizeze o gradina in memoriam unde supravietuitorii si aceia care au pierdut pe cei dragi sa aiba un loc de meditatie in locul unui cimitir pe care nu-l pot avea; 3. sa puna in creatie prin poze si sculptura historia si suferinta holocaustului astfel incat generatiile viitoare sa nu uite.

Plecand de la aceste 3 elemente directionale sculptorul a scos in lumina creatia minunata pe care eu as premia-o macar o data pe locul 1 in lume. Din punctul meu de vedere monumentul merge mai departe de holocaustul evreilor, este iata ce poate face un om altui om, atentie aici, asa ceva nu se poate uita.

Monumentul are urmatoarele trepte:

INCEPUTUL-prima sculptura a mamei si a celor 2 copii care se tem ca holocaustul apare. Chipurile lor parca intreaba: se poate intampla asa ceva? Sculptura are comentariul lui Anne Frank: in ciuda a orice, eu chiar cred ca oamenii sunt buni la inima".

ARBORELE ISTORIEI-coloane semicirculare din piatra de Ierusalim cu structura de lemn deasupra tin o vie cu struguri albi. Intre coloane, pe granit negru sunt poze.

GRADINA MEDITATIEI-o gradina plina de pace, pe un fond de padure de palmieri, o piata larga din piatra de Ierusalim, semicirculara cu coloane clasice si apa cu nuferi.

DOMUL CONTEMPLARII-un perete circular cu o flacara eterna si un citat din psalmul 23. In interiorul intunecat al domului este o lumina galbena proiectata dintr-o stea a lui David central pe care scrie "JUDE -calea dezgustului".

CALEA SINGURATICA-urmatorul spatiu este un tunel de piatra singuratic si intunecat in care se aud cantece ale copiilor evrei. Tunelul este placat pe pereti cu numele tuturor lagarelor. La capatul tunelului se vede un copil plangand si se aude plansetul sau mai tare pe masura ce inaintezi in tunel. La capatul tunelului este o juxtapunere de spatii, iesi din tunelul intunecat si represiv si intri intr-un patio unde lumina navaleste asupra ta si vezi doar un spatiu incoronat de cer.

SCULPTURA IUBIRII si a DURERII EXTREME-portretul holocaustului inghetat in bronz patinat. O mana imensa, intinsa, tatuata cu un nr de la Auschwitz rasare din pamant, mana unei persoane muribunde dintre cadavre.

SERIE de VIGNETTE-figuri torturate din bronz atasate emotional de mana dar incercand miraculos sa evadeze. Toata sculptura mainii arata scene in care familiile incearca sa se ajute reciproc in numele iubirii. Prinsi in abis, tatii ajuta mamele, mamele aduna copiii, copiii au grija de bebelusi... totul este un mix de frica de teroare si compasiune.

SIMTI FRICA si IUBIREA IMPREUNA-statui de bronz in jurul bazei sculpturii mainii, de inaltime normala umana fac privitorul sa devina o parte a sculpturii alaturandu-se oricarui grup, te simti parte a grupului si simti dragoste si frica.

PERETELE MEMORIAL-urmatoarea cale este a tacerii, un zid negru de granit gravat cu numele victimelor, spuse de catre supravietuitori. Sunt pereti intregi liberi, daca stiti un nume, poate fi trecut.

SCULPTURA FINALA-calatoria se sfarseste. Sculptura finala arata aceeasi mama si copiii care au inceput calatoria, acum morti. Cuvintele lui Anne Frank sunt alaturate imaginii: "idealuri, vise si sperante rasar in noi doar sa intampine adevarul oribil si sa fie impartasite"

NU VOM UITA NiCIODATA-"holocaustul nu poate fi creat in piatra si bronz, dar am incercat. Bogata diversitate europeana, acum pierduta, nu poate fi exprimata... dar a trebuit sa incerc. Uciderea a jumatate de million de copii care se jucau fericiti a devenit nefericire si nu poate fi sculptata... dar a trebuit sa incerc. Milioane de monumente ale mortii nu pot fi intelese, dar trebuie sa incercam cu totii". (K. Treister, sculptor)

Aici am intalnit un supravietuitor de la Auschwitz, are 88 de ani, am discutat aproape o ora. Ii dedic acest mesaj, cu drag, o fiinta care si-a pierdut toata familia si care nu uraste pe nimeni. Incredibil.

Nu stiu ce sa spun, suferinta exista in ochi, in privire, in gesturi, in iertare, nu prea stiu s-o comentez.

Numai bine tuturor.

@drumet: Mulţumim pentru detalii!

Da, este un loc al durerii, al aducerii aminte celei mai dureroase, dar, pentru că nu mulţi dintre noi au posibilitatea să ajungă acolo, încă o dată mulţumim pentru lămuriri! Imaginile ataşate sunt atât de expresive încât se cer explicate, de aceea mi-am manifestat interesul pentru dezvoltarea subiectului. Sper că sunt în asentimentul tuturor.

@iulianic: multumesc si eu pentru apreciere.

Ati facut bine ca m-ati tras de maneca, pozele merita si explicatii. Monumentul apare in mod neasteptat intr-un loc care este un paradis al vacantelor. Vazand numele tarii tale in asemenea loc te simti cumva si acasa. Vizitand monumentul te simti implicat in viata acestor oameni si vrei sa-i ajuti si nu poti, pentru ca au murit demult si sentimentul de neputinta apare, te simti frustrat ca pleci si ei sunt incremeniti in suferinta nealinata. Sunt din bronz, stiu, dar impactul e puternic ca si cand ar fi vii. Va doresc sa ajungeti sa vizitati monumentul. Nu-l ratati. Nu se plateste nimic ceea ce este de apreciat, in Miami totul se plateste, dar aici au preferat sa aduca acest tribut suferintei umane in loc sa faca niste milioane din real estate. E o alta lume.

Numai bine

@iulianic: am un mesaj privind mentiunea dvs " nu multi dintre noi au posibilitatea sa ajunga acolo".

Nu e asa, fiecare poate ajunge oriunde, nu sa-si seteze limite gen eu nu pot. Orice e posibil, absolut orice. Stiu ca pare ciudat, dar eu nu mi-am batut niciodata capul cum fac sa ajung la o destinatie. Ocaziile se ivesc neasteptat. Am o invitatie sa merg in Transvaal, cost zero. Nu ma duc, nu-mi mai doresc asta. Dar mi-am dorit in anii 82-84 si iata ocazia s-a ivit dupa multi ani.

Cam asa stau lucrurile, o dorinta aruncata aiurea sincera are ecou. Intotdeauna are ecou.

@drumet: Mulţumesc pentru mesajul încurajator şi optimist pe care ni-l transmiţi!

Poate că, vreodată, vom ajunge şi la Miami sau în orice alt loc unde nu speram să putem ajunge.

@iulianic: cu siguranta veti ajunge oriunde, daca va doriti sincer. Cum anume? Ce conteaza, sunt amanunte. Eu mi-am dorit sa ajung la Miami. Apoi am uitat. Am ajuns neasteptat.

Mi-am dorit sa vad Mexicul. Puteam sa-l vad in vara, am avut o invitatie acolo, dar dupa zborul de la Cluj la Miami, exact avioane nu voiam sa vad. In fine, in momentul de fata am ridicat stacheta, dar destinatia pe care mi-o propun e periculoasa. Ideea aceea cu ai grija ce-ti doresti ca s-ar putea sa se intample e adevarata, din fericire uneori, din pacate uneri.

Va multumesc ca mi-ati scris, si, sincer, Miami e un loc atat de frumos, 16 ani de cand m-am indragostit de acest loc, nu exista gand mai placut in prag de iarna si frig ca si gandul ca Miami exista si ma plimb in slapi pe-acolo. Ca norocu' ca nu-i la noi ca era o mizerie si o manea.

@Diaura: cumva mesajul domniei tale imi batea spre o usa cunoscuta.

Goya, intr-adevar, monumental holocaustului seamana cu o extrema a la vendimia in care sunt inclusi monstrii din somnul ratiunii. O retroversiune.

Asa e, de aceea mesajul imi parea cunoscut, este o retroversiune.

Cat priveste indoctrinarea... nu cred ca e cazul de indoctrinare, daca oamenii dorm de vii un fel de somn de veci. Eu as duce mai departe somnul ratiunii... lipsa totala (ca o amputare) a empatiei si milei. Ptr ca uneori e vorba de copii care ucid. N-au ratiune. Dar nu ti-e mila?

Copil ca tine sunt si eu,

Si-mi place să mă joc si mie,

Si mila trebuie să-ti fie

De spaima si de plansul meu.

In holocaust n-a existat o asemenea mila si stiu ca holocaustul este controversat, si nu discut termenii, dar nu exista justificare sa ucizi mame alaptand, gravide, prunci, copii care se joaca fericiti cu o papusa de lemn sau carpa. Somnul ratiunii este o scuza. Dar lipsa milei si empatiei si a iubirii de om unde e?