La pas prin Mdina, fortăreața medievală din inima Maltei, și prin Rabat, orașul de la periferia sa

TIPĂREȘTE

Voi încheia povestirile din minivacanța malteză cu articolul de față, dedicat fostei capitale a Maltei, Mdina și suburbiilor acesteia, localitatea Rabat. Spre Mdina și Rabat am plecat în ziua următoare sosirii noastre, de dimineață, dar cum m-am luat cu alte depănări, abia acum am ajuns să scriu despre ele. Mdina mă fascinase încă de cum am început documentarea despre Malta prin aspectul său medieval și prin faptul că e un loc care impune respect și liniște.

Cu autobuzul 53, luat de la terminalul din Valletta, am mers destul de puțin până în Mdina, oraşul situat în mijlocul insulei, aşa încât dimineaţă, în jur de orele 09,00 eram la poarta cetăţii. Mdina, cetatea în formă de romb, aşa cum îmi place mie să-i spun după ce i-am studiat harta, cu ziduri groase, înalte de apărare şi bastioane în colţuri, se află pe un platou înalt de maximum 200 m înconjurat de câmpuri din toate părţile. Acolo sus, de pe colină, pare a fi inaccesibilă şi indesdructibilă, dar nu a fost întotdeauna aşa, iar de la înălţimea zidurilor sale, priveliştea către satele din jur şi chiar până la mare este uimitoare.

Eram pregătiţi, ca dincolo de poartă, să păşim nu numai într-un spaţiu bine delimitat, ci să ne întoarcem în timp, într-o lume veche de câteva sute ani, din perioada medievală, deşi Mdina are o istorie de milenii, cu aproape 4.000 de ani de existenţă continuă în care a fost locuită permanent.

Fondată de fenicieni în secolul al VII-lea Î. C., a devenit mai târziu, în timpul dominaţiei romane, reşedinţa guvernatorului din acele timpuri, Publius. Pe atunci, era ştiută drept Melita, nume ce derivă de la cuvântul miere. Se spune că tatăl guvernatorului, grav bolnav, a fost vindecat de Sf. Apostol Pavel care fusese adus special aici după ce corabia cu care călătorea, naufragiase pe meleagurile malteze. În urma acestui eveniment, guvernatorul s-a convertit fără tăgadă la creştinism, devenind, mai târziu, primul episcop de Malta. Sf. Pavel a creştinat întreaga insulă, peste tot întâlnindu-se biserici şi catedrale închinate Apostolului.

Numele de Mdina provine din limba arabă (derivă de la Medina) şi i-a fost dat pe când a intrat sub stăpânirea arabilor din nordul Africii, în secolul al IX-lea. Tot atunci, arhitectura cetăţii s-a schimbat radical în ansamblul său, au fost retrasate fortificaţiile, făcându-se o separare clară între oraşul propriu-zis şi ceea ce era în jur, ducând la apariţia aşezării Rabat, cunoscută ca suburbie. Adică, în timp ce în Mdina locuiau nobilii, în Rabat trăiau ceilalţi oameni din celelalte pături sociale, mulţi dintre ei servindu-i pe primii. Mai târziu, după anii 1090, după ce a apărut influenţa siciliană, denumirea oraşului a devenit Città Notabile, ulterior sosirii cavalerilor ioaniţi, fiind cunoscut drept Città Vecchia.

Dar, ceea ce a determinat ca arhitectura oraşului să capete şi valenţe baroce, a fost marele cutremur din anul 1693, care a afectat în bună parte şi vecina de la nord, Sicilia. În urma lui, au fost construite clădiri noi în stil baroc, stilul predominant al acelor vremuri, aşa cum multe dintre clădirile existente ale Mdinei, afectate de seism, au fost refăcute în acelaşi stil baroc.

Din 1530, anul în care cavalerii ioaniţi s-au stabilit în Malta, Mdina şi-a pierdut statutul de capitală, cavalerii hotărând că acest rol ar fi mai oportun de îndeplinit pentru un oraş de coastă de unde atacurile năvălitorilor otomani puteau fi urmărite şi respinse mai uşor. Birgu a fost cel ales, până să fie ridicată Valletta, iar de-atunci, Mdina a devenit un oraş „tăcut”, fără agitaţia specifică unei capitale, statut pe care şi-l asumă foarte bine şi în zilele noastre când îndemnul de a păstra liniştea în interiorul său poate fi văzut pe multe dintre clădirile urbei.

De fapt, Mdina de astăzi a reprezentat pentru mine bucuria de a descoperi o altă lume pe care o credeam demult apusă, o lume de basm în care ne-am plimbat pe alei înguste, labirintice, pietruite, printre vechile palate şi castele ale nobililor, toate de culoarea mierii. În „oraşul tăcut” nu se aude clar decât zgomotul copitelor de cai ce trag trăsurile care completează tabloul unui oraş medieval şi care pot fi închiriate de oricare turist. În aer planează discreţie şi mister, este un loc în care îţi vine să vorbeşti în şoaptă ca să nu-i deranjezi liniştea şi calmul, să nu-i strici echilibrul. Autovehiculele au interdicţie de a circula în Mdina, cu excepţia celor care asigură serviciile de urgenţă, utilităţile şi cele ale rezidenţilor, aproape 300 de locuitori, câţi numără populaţia oraşului. Mdina a fost mereu orașul bogaţilor şi asta se simte şi se vede: un oraş elegant, în cale-afară de curat, cu arhitectură rafinată, cu o atmosferă atemporală care cucereşte orice străin ce-i trece pragul.  

Imediat ce am pătruns pe Poarta San Publju (Mdina) , am intrat în Pjazza San Publju unde pe partea stângă ne-a întâmpinat biroul de informații turistice care-și face datoria cu sârg distribuind materiale și hărți celor interesați, iar pe partea dreaptă Consiliul Local și sediul poliției, ultimul găzduit de Torre dello Standardo. Intrarea în Mdina nu se plătește, față de intrarea în Citadella din Victoria (Insula Gozo), spre exemplu.

Apoi, cu harta în mână, ne-am lansat pe niște străduțe strâmte și întortocheate fără vreo anumită țintă, însă devenind fascinați cu fiecare pas ce-l înaintam în interiorul cetății, ne mai uitam din când în când pe hartă să nu care cumva să rătăcim aiurea pe ulicioare. Am dat de Palazzo Inguanez, Casa Viani, Casa Testarerrata, Palazzo Santa Sofija, Casa del Magistrato, Palazzo Gatto Murina, Casa Gourgion, Palazzo Falzon (Casa Normandă) . Lângă acesta din urmă, situat în colțul opus Porții Mdina, la capătul străzii principale, Triq Il-Villegaignon, am găsit Pjazza tas-Sur de lângă bastionul omonim care asigură cea mai frumoasă priveliște asupra Maltei din Mdina.

Fiecare dintre aceste clădiri a aparținut unei familii aristocrate, are câte o poveste în spate, una mai frumoasă sau mai tristă, dar cu siguranță din care răzbate parfum medieval.

Un monument aparte îl reprezintă Catedrala Sf. Pavel, cel mai important edificiu din Mdina, ridicat, se pare, pe locul în care Apostolul a săvârșit vindecarea tatălui guvernatorului roman. Este și cel mai impozant și cel mai impresionant, după părerea mea, și poate fi contemplat din Pjazza San Pawl. În preajmă se găsesc și Palatul Episcopal și Muzeul Catedralei.

Desigur că mai sunt și alte biserici notabile în interiorul cetății precum: Biserica Carmelite, Biserica St. Rocque, Capela Sf. Agatha, Capela Sf. Petru, Capela Sf. Nicolae. Un loc de interes aparte este Mdina Experience (un fel de cinema sau teatru) unde era cât pe-aici, la invitația unei măicuțe, să vizionăm un film documentar despre cavaleri, însă eram în număr prea mic și ne-a pus să mai așteptăm să ne strângem mai mulți, dar noi nu ne permiteam să pierdem deloc timpul, aşa că am luat-o din loc.

În hățișul de alei înguste cât să treacă un singur om, printre clădiri de-o încărcătură istorică însemnată, la un moment dat ne-am trezit lângă cea de-a doua poartă a orașului: Poarta Grecilor (Greek's Gate) situată lângă un ditamai bastionul. Bineînțeles că am vrut să vedem cum este și de partea cealaltă a acestei porți, de aceea am ieșit și am intrat iarăși, căci mai aveam de văzut Palazzo Vilhena, astăzi Muzeul Național de Istorie a Naturii, Palazzo Xara (astăzi boutique hotel), mănăstirea St. Benedict.

Plimbarea prin Mdina, fortăreața medievală ca o bijuterie arhitectonică, a fost extrem de plăcută și destul de lejeră, dată fiind ora timpurie la care am făcut-o. Aceasta ne-a relevat că dincolo de zidurile solide și înalte, am cunoscut o citadelă „tăcută”, sobră, dar distinsă, ce abundă în clasă și rafinament.

Dincolo de fortificațiile Mdinei, în sud-vest, se întind Grădinile Howard care constituie „granița” naturală ce separă Mdina de Rabat. Rabat constituie periferia considerabilă a Mdinei, fiind întinsele sale suburbii (în suprafață de 26 kmp, față de 0,9 kmp cea a Mdinei) ce odinioară susțineau, din punct de vedere economic, cam tot ce reprezenta Mdina. Astăzi, Rabat se prezintă ca fiind un oraș înfloritor și de sine-stătător cu o populație de peste 13.000 de locuitori.

Convinși că nu puteam zăbovi prea mult în Rabat, de data aceasta ne fixaserăm ca ținte: biserica parohială Sf. Pavel, Catacombele Sf. Pavel și cele ale Sf. Agata, fără să bănuim că era vorba de un volum mare de vizitat.

Biserica parohială Sf. Pavel, construcție monumentală și impresionantă, apare în fața ochilor turistului destul de repede după ce a pășit în Rabat. Stilul baroc în care a fost edificată între 1656 și 1681 se recunoaște ușor după formele rotunjite sau eliptice și încântă orice privire ațintită asupra ei. Se spune că biserica parohială a fost înălţată în imediata vecinătate a locului în care Sf. Pavel a stat aici închis timp de trei luni, putând fi vorba de grota Sf. Pavel. Din Piaţa Bisericii Parohiale se observă în dreapta un indicator care arată că pe lângă biserică se poate ajunge la muzeu, la grotă şi la catacombe.

În antichitate, șanțul din jurul orașului Melita era plin de peșteri care erau folosite ca morminte de către locuitori, în oraș fiind interzise înmormântările. Tradiția susține că apostolul Pavel a folosit una dintre aceste peșteri ca bază pentru lucrarea sa apostolică, devenind locul de întâlnire al primei comunităție creștine. Această grotă ar putea fi, așadar, considerată ca loc de temelie al Bisericii Catolice din Malta. De atunci, grota a fost considerată ca un spațiu sacru (se spune că cine îi atinge pereții este ferit de rele) și mulți oameni influenți și-au arătat respectul față de această grotă, inclusiv Papa Ioan Paul al II-lea în 1990, după cum reiese de pe panoul alăturat. În grotă există o statuie a apostolului.

A urmat o incursiune în catacombele din apropierea bisericii (5 €/persoană), catacombe ce constituie un complex tipic de cimitire romane interconectate, subterane, folosite până în secolul al IV-lea D. C. Pentru mine, a fost un pic înspăimântător colindul prin coridoarele și cămăruțele subpământene, deși există săgeți indicatoare și un sistem de iluminat care nu te lasă să te pierzi în întuneric, dar încăperile mi s-au părut cam prea înguste, joase şi alunecoase. Am dat şi de Masa Agapă, practic masa rotundă la care vechii creştini mâncau stând la comun comemorându-şi morţii.

Muzeul se poate vizita pe același bilet de intrare, proaspăt reveniți la suprafață, uitaserăm de muzeu, noroc cu una dintre muzeografe care ne-a poftit imediat ce am urcat. Muzeul se desfășoară în mai multe săli ce se deschid lateral, stânga-dreapta, de pe un hol lung și cuprinde diverse piese bisericeşti şi nu numai din toate vremurile, cele mai vechi fiind datând din primii ai de creştinism ai insulei.

Apoi am repornit la drum pentru a ajunge la catacombele Sf. Pavel și cele ale Sf. Agatha pentru care am achitat 5 €/persoană intrarea.) Aici au fost înmormântaţi atât creştini, cât şi evrei şi păgâni, iar catacombele se află dispuse de-o parte și de alta ale străzii principale, intrările făcându-se din curte, acestea fiind separate și dispuse grupat câte două-trei-patru, așa încât am coborît în acea zi și am stat cu capul plecat, cât să-mi ajungă pentru multă vreme de-aici înainte. Deși semănau bine între ele, ne-am străduit să le vizităm aproape pe toate. În catacombele Sf. Agatha există peste cinci sute de morminte de mai multe tipuri, majoritatea fiind ale unor copii, judecând după formă și dimensiuni.

Mdina și Rabat nu trebuie să lipsească de pe agenda niciunui turist ce ajunge în Malta, curios să afle povestea insulei, deoarece cele două orașe îi relevă parte importantă din istoria țării. Cred că timpul alocat ar trebui să fie de cel puțin o zi pentru o mai bună edificare.

Pentru Rabat, am rămas cu regretul că nu am vizitat Domus Romana, vila romană cu mozaicuri, Muzeul Wignacourt, cunoscut pentru decorul său magnific și arhitectura barocă frumoasă, cel puțin așa am citit, muzeul Casa Bernard, faimos pentru că arată cum trăia nobilimea malteză acum câteva sute de ani.

Câteodată încerc să găsesc și partea pozitivă a regretului, în sensul că îl transform imediat în bun motiv pentru a-mi dori să revin acolo unde mi-a plăcut, iar Malta este unul dintre locurile pe care îl voi mai vizita și altă dată fiindcă mi-a rămas la inimă și fiindcă merită cu prisosință!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

youtube

---

VIZUALIZĂRI: 5530 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI