La pas, prin orasul tacerii

TIPĂREȘTE

Un oras din piatra, un oras mandru cu o istorie bogata, poate cel mai aristocratic si ecleziastic oras Maltez, peste care acum domneste tacerea si linistea intrerupta doar de zgomotele pasilor turistilor si a flashu-rilor aparatelor de fotografiat.

Botezat de catre romani cu acelasi nume ca si al intregii insule, Melita, originea acestuia se pierde in negura antichitatii, grecii, romanii si foarte probabil fenicienii au construit un oras ale carui dimensiuni intrecea aproape de 3 ori suprafata actuala a Mdinei cuprinzand o vasta portiune din localitatea invecinata Rabat. Numele actual provine de la arabi, tot acestia au fost cei care pentru a putea apara mai bine orasul l-au redus la dimensiunile actuale fiind si primii care pe linga santul si valul de pamant din era romanica au inaltat primele fortificatii, parte din acestea rezistand pina azi.

In 1090, contele Roger al Normandiei, a atacat si cucerit orasul fiindu-i inmanate de catre Qaid (guvernatorul orasului) cheile orasului, scribul sau personal calugarul francez Geoffroi Malaterra, povesteste toata aceasta scena, oferindu-ne si una din primele descrieri are orasului, un oras puternic fortificat cu strazi inguste, palate si negutatori bogati. Toata aceasta scena a fost imortalizata de pictorul maltez Alessio Erardi in 1713, acesta pictura afladu-se in sacristia catedralei.

37 de ani mai tarziu insula era cucerita de catre normanzi.

Au urmat apoi stapinirea aragoneza si castiliana, timp in care orasul si-a marit importanta sa politica si economica, multe din cladirile medievale si biserici au fost construite in aceasta perioada. Tot atunci Mdina devine comuna independenta condusa de un consiliu orasenesc (Universita) condusa de catre un Hakem care era asistat de un corp de jurati. Consiliul orasenesc controla atat afacerile interne ale insulei, colecta taxe, efectua activitate juridica si trimitea reprezentanti ai poporului la curtea regelui spaniol. A urmat apoi o perioada de atacuri succesive ale corsarilor si a piratilor sarazini, astfel ca incet incet populatia orasului a scazut dramatic. In 1524 Carol Qvintul a oferit insula Cavalerilor Ioaniti care pierdusera Insula Rodos si aveau nevoie de o noua "casa"

"Un vechi oras pustiu" a fost raportul spionilor trimisi de catre marele maestru I'Isle Adam, dornic sa se informeze despre situatia din insula. Cu toate acestea in anul 1536 Jean Quintin D'Autun spune in carte sa publicata in acelasi an la Lyon ca: "Orasul este placut si bine ingrijit "

In 1551, otomanii condusi de Sinan Pasa debarca in malta si ataca Mdina, orasul insa nu a putut si cucerit, asediul a durat cu intermitente pina in 1556, timp in care in fiecare zi era spanzurat de zidurile catatii cate un prizonier turc.

Declinul politic si economic al orasului a inceput dupa aceasta data cand cavalerii ioaniti din motive strategice si-au mutat capitala in Valletta.

In 1693 un cutremur devastator a dristrus mare parte din constructiile medievale si cele realizate in asazisul stil: Siculo-normand" inclusiv catedrala si operele de arta pastrate aici, acest lucru a dus la inca o depopulare masiva a orasului, astfel ca atunci cand a fost ales Mare Maestru Vilhena, orasul era practic pustiu. Reconstructia orasului se datoreaza acestuia.

In 1798 Napoleon ocupa insula si alunga cavalerii Ioaniti, generalul Vaubois intra in Mdina dar cand s-a incercat jefuirea Manastirii Carmelite, populatia s-a revoltat, generalul a fost ucis, de aici pornind si flacara revolutiei care a dus la alungarea francezilor in 1800.

In 1818 englezii ocupa insula si Sir Thomas Maitland desfinteaza consiliul comunei din Mdina, prin aceasta orasul pierzandu-si importanta si privilegiile de pina atunci, pastrandu-si insa demnitatea de oras nobiliar si ecleziastic ramanad sediul episcopiei malteze si nobililor din insula.

Poate ca v-au plictisit aceste randuri, dar pentru a intelege mai bine am considerat ca este un mimim de informatie necesar pentru o mai buna perceptie a starii de fapt a acestui oras. Este puternic fortificat, santurile de aparare si zidurile sunt impresionante, strazile de piatra sunt flancate de cladiri in cea mai mare parte in stil baroc, dar ici si colo poti vedea un amestec incantator de stiluri, putin gotic, putin arab, insa cea mai puternica impresie este cea de liniste...

Nu am avut nevoie de ghid, am cumparat un pliant, ce tin eu minte este ca... am ratacit... pur si simplu am colindat la pas toata aceasta ambianta de cladiri, strazi, ferestre, balcoane, arcade si basoreliefuri de culoare ocru, stradute inguste si intortocheate, piete si sqaruri scaldate in soarele molcom al iernii malteze. Palatul maestrului gazduieste acum muzeul de istorie a naturii, din pacate era inchis, Muzeul catedralei are o colectie impresionanta de monezi si o frumoasa colectie de tablouri, dar cel mai frumos exponat este altarul vechii catedrale, Catedrala in stil baroc este de un lux rafinat, multa marmura si fresce deosebite realizate la sfarsitul secolului 18. strada Villegaignon, imparte orasul in doua, poarta numele cavalerului care a organizat apararea orasului in 1551 impotriva turcilor, dealungul ei se insira pe linga o serie de capele si biserici, multe resedinte ale patricienilor maltezi ornate cu statui si basoreliefuri. Palatul Falzon realizat in stil gotic normand este una din cele mai frumoase si bine pastrate cladiri. Ce mi-a atras atentia si am inteles ca este o atractie a orasului sunt belciugele de la usile palatelor care mai decare mai frumos si mai migalos realizate.

Valletta este frumoasa, Mdina insa pe linga frumusete, are acel aer misterios de oras greu incercat de-a lungul istoriei peste care in sfarsit s-a asternut linistea, pacea si tacerea.

---

VIZUALIZĂRI: 4295 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI