La pas prin Marseille, oraşul contrastelor

TIPĂREȘTE

N-aş fi putut încheia serialul minivacanţei la Marseille fără să fac o incursiune mai adâncă în inima oraşului. Despre Marseille v-am povestit deja, în linii mari, cum am ajuns şi ce am făcut pe zile în articolul introductiv, ba chiar am făcut și puțină descriere istorico-geografică. În articolul de faţă mi-am propus să vă prezint cele mai importante obiective turistice ale oraşului pe care noi am reuşit să le vedem. Desigur, fiecare turist care calcă în Marsilia îşi poate pune pe listă ce vrea, în funcţie de timpul său disponibil, dorinţe sau finanţe, fiecare îşi poate contura vacanţa aşa cum simte, de aceea acest articol se referă strict la experienţă noastră turistică pe cont propriu.

1. Primul obiectiv care atrage ca un magnet este portul vechi sau Vieux Port, un fel de inimă a orașului din care pulsează viața Marsiliei, sau alt fel spus un soi de Mecca la care trebuie să ajungă orice om care pășește în urbe. Este un port natural, cuibărit într-un golf generos cu o formă frumoasă, aproape perfectă de „U” culcat, ce se împlântă în uscat. Este un loc destul de aglomerat, în care sute de ambarcațiuni mici și mijlocii sunt ancorate la chei în timp ce vasele mari, ferryboat-urile sunt demult găzduite de Portul Comercial, aflat la mică distanță, după „colț” la țărm deschis, Vieux Port devenind neîncăpător pentru traficul de mărfuri și persoane al Marsiliei. În orice moment al zilei, este animat și plin de turiști, fiindcă faci ce faci și, ca turist, tot în Vieux Port ajungi!

Are o faleză amenajată ca loc de promenadă pe cele trei laturi terestre, pe care o iau la picior atât turiștii, cât și localnicii, mărginit de bulevarde largi cu clădiri emblematice și restaurante vestite care se înșiruie de jur-împrejur. Lângă stația de metrou din Vieux Port, a fost creată în 2013, atunci când Marseille a fost capitală culturală europeană, o chestie foarte interesantă, un soi de copertină din oțel, extrem de bine polișat, ca o oglindă. Oamenii se plimbă pe sub copertină și, uitându-te în sus, se văd ca într-o oglindă gigantică. Simplu, dar de impact. Nu vă spun câți turiști se pozau privindu-se sus, în tavan, inclusiv noi am exersat jucându-ne cu propria imagine!

Tot în port are loc în fiecare dimineață o piață de pește unde se expune captura cea mai proaspătă a pescarilor și unde vin les marseillais să cumpere vietățile marine pe care și le doresc în farfurie. De asemenea, pe faleza Vieux Port se organizează un soi de bazar cu tot felul de produse tradiționale alimentare și nealimentare, suvenire, ba chiar am asistat cu plăcere la o demonstrație cu degustare a unor chefi ce foloseau produse bio pentru a găti simplu și natural. Cel mai des întâlnit şi cel mai promovat este, desigur, săpunul de Marseille, vedeta locală obţinută din ulei de măsline cu diverse arome, în multiple culori, din care orice turist cumpără măcar o bucată modestă.

2. Cea de-a doua atracție a Marsiliei, vizibilă practic din orice punct ai privi, este semeața Catedrală Notre Dame de la Garde, un alt simbol al orașului. Asta pentru că stă cocoțată pe cel mai înalt deal (aprox. 160 m) ce domina vechiul port, iar de sus panorama asupra întregului oraș este de-a dreptul uluitoare. De fapt, de aici se obțin cele mai bune priveliști asupra Vieux Port, Insulelor Frioul, sau ale urbei în ansamblul său. Iluminată pe timp de noapte, catedrala domină întregul golf, ca un far.  Locul unde se află acum catedrala a servit ca punct de observație încă de pe vremea romanilor. În 1214 aici a fost construită o biserică și marinarii urcau aici pentru a se ruga pentru un voiaj fără probleme sau pentru a mulțumi divinitații pentru întoarcerea lor acasă. Am fost de două ori la catedrală, o singură dată ni s-a părut prea puţin pentru a admira Marsilia, practic ai tot oraşul la picioare!

Catedrala se mândreşte cu o siluetă absolut remarcabilă, pentru a vă face idee de grandoarea edificiului vă redau dimensiunile sale de pe panoul informativ de la baza sa: are 41 m înălţime, clopotniţa depăşeşte 12 m, iar statuia Fecioarei cu pruncul ce tronează în vârful turlei fiind din cupru aurit şi de peste 11 m înălţime și de aproape o tonă greutate. A fost clădită, în forma în care arată şi astăzi, începând din 1852 timp de 21 ani, pe locul unei bazilici dedicate Fecioarei Maria care se afla în vârful acestei colinei numită La Garde. Complexul este format dintr-o biserică inferioară sau criptă, în stil romanic, sculptată în stâncă și o biserică superioară în stil neobizantin decorată cu mozaicuri.  Interiorul său arată ca o pompoasă catedrală ortodoxă, iar în exterior, predomină dungile.

Bazilica se doreşte a fi ocrtitoarea navigatorilor, atât a celor de pe mare, cât și a celor din aer, în biserică se află agățate machete de vase marine și avioane, aparent machetele unor avioane sau vase reale, ce au fost sfințite.

Cum se ajunge acolo? Fiindcă pe jos se merge mai anevoios din port la bazilică, urcându-se binișor preț de vreo jumătate de oră, ca variantă se poate lua autobuzul 60 din Vieux Port sau tot de acolo trenulețul turistic care fac circa 10-15 minute până sus, funcție de trafic.

3. Le Panier, sau coșul în traducere, reprezintă cel mai vechi cartier din Marsilia, situat imediat la nord de Vieux Port, fiind locul unde s-au așezat prima dată grecii acum 2.600 ani când au cucerit aceste meleaguri. I se spune coșul fiindcă odinioară aici era agora, adică piața grecească. De atunci și până astăzi, Le Panier a avut parte de o istorie cel puțin la fel de bogată și încâlcită ca a Marsiliei.

Dacă în Evul Mediu se bucura de un statut oarecum privilegiat fiind preferat de nobilme, încet-încet a decăzut, fiind locuit de sărăcimea orașului. În timpul celui de-al doilea război mondial, a fost aruncat în aer de nemți deoarece devenise centrul Rezistenței Franceze, dar a fost reconstruit imediat după război, însă nu și-a pierdut caracterul de cartier rău famat al orașului, cu clădiri dubioase, în care puțini se încumetau să intre.

În ultimele două decenii, Le Panier s-a convertit într-un cartier al artiștilor, al boemilor, și odată cu statutul de capitală culturală europeană al Marsiliei, practic a înflorit, fiind redeschis către turiștii dornici să-l cunoască. Acum se prezintă ca o combinație de clădiri vechi, cu fațade desenate vesel de artiști în graffiti, ca un labirint de străduțe mici, strâmte, întortocheate cu suișuri și coborâșuri, alei răsucite, cu prăvălii mici, terase în piețele de la răspântii. Să te plimbi rătăcind pe ulicioarele din Le Panier mi s-a părut o încântare, chit că nu e prea curat pe acolo, dar izul de cartier istoric, cu o poveste medievală îndărăt te face să uiți laturile mai puțin plăcute ale locului, ești tentat să vezi numai partea bună și artistică.

Cel mai reprezentativ edificiu din Le Panier este Vieille Charité, care, inițial (acum trei secole) a fost construit ca ospiciu de săraci și bătrâni, devenind apoi pe timp de război refugiul famililiior fără locuință. După 1941, statutul său avea să se schimbe radical, fiind declarat monument istoric a cărei restaurare avea să înceapă. Pe urmă s-a transformat într-un centru cultural și de cercetare, ulterior găzduind spații de muzeu. La parter expozițiile sunt temporare, la primul etaj se află Muzeul de Arheologie Mediteraneeană, iar al doilea este Muzeul de Artă Africană, Oceanică și Nativă Americană.

4. Din Le Panier se trece foarte repede și foarte ușor către Catedrala Sainte-Marie-Majeure de Marseille, sau pe scurt, La Major. Credeați că Notre Dame de la Garde este singura catedrală monumentală a Marsiliei ? Nu, nicidecum, fiindcă și acest edificiu este comparabil ca și grandoare, dar și ca „vârstă”, având cam același leat, construcția sa durând aproape 44 ani, din 1852, până în 1896. Arhitectural, stilul pare a fi romano-bizantin spectaculos, iar dimensiunile sale sunt uimitoare. Cupolele și turnurile sunt deosebite, fațada principală era în restaurare, intrarea se făcea prin lateral, oricum, este impresionantă. Alături, se află ruinele vechii bazilici care a existat înainte de a se clădi această reală operă de artă.

În vecinătatea catedralei se află primăria unui arondisment la care tocmai se oficiase o căsătorie civilă a unei perechi de tineri algerieni la a căror ieșire din clădire am asistat și noi fiindcă invitații lor se bucurau și sărbătoreau zgomotos evenimentul, un mic show cu strigăte arăbești.

5. Aproape de La Major se găsesc Villa Mediterranée (spațiu expozițional), frumoasa biserică Saint Laurent și MuCEM – Muzeul Civilizațiilor Europene și Mediteraneene. Acesta din urmă ocupă o construcție futuristă, din dantelă metalică, neagră, care contrastează puternic cu tot ceea ce este în jur și are legătură cu Marsilia-capitală culturală, europeană, fiindcă atunci s-a născut, practic.

Din piațeta din fața bisericii Saint Laurent am trecut pe Passarelle Parvis Saint-Jean care ne-a scos în arealul Fortului Saint-Jean unde la intrare, am fost verificați noi cât și bagajele noastre prin filtru, ca la aeroport. După câțiva pași pe acolo ne-am lansat pe cealaltă pasarelă, Passarelle Fort Saint-Jean, pentru a ajunge efectiv la MuCEM. Clădirea sa din broderie neagră, metalică, este impresionantă, sus se află și un restaurant cu terasă și o librărie.

6. Cele două forturi: Saint-Nicolas şi Saint-Jean care străjuiesc Vieux Port de-o parte şi de alta şi din care, în Evul Mediu, traficul de vase era atent monitorizat şi controlat, dar aveau, cu certitudine şi rol de apărare. În timp ce Fort Saint Nicolas, cel în formă de stea, nu se putea vizita, fiind în proces amplu de renovare, Fort Sain-Jean a constituit pentru noi obiect de explorare prin toate cotloanele sale. Traversând pe Passarelle Parvis Saint-Jean am intrat în Place d’Armes, pe urmă am dat contur, de jur-împrejur, pe lângă zidurile fortului, ca mai apoi să vizităm efectiv Fortul şi Turnul René, înalt şi de formă paralelipidică. De la cel mai de sus nivel al acestuia, se obţin nişte vederi superbe asupra Vieux Port şi a falezei. Complexul Fortului Saint-Jean mai cuprinde şi Turnul Fanal, cel de formă cilindrică, care nu se putea vizita, fiind închis pentru restaurare. O vizită completă a Fortului Saint-Jeans se consideră atunci când se parcurge la picior şi Promenade Louis Brauquier ce înconjoară în exterior arealul fortului până aproape de Villa Mediterranée.

7. Palatul şi Jardin du Pharo sunt alte două obiective de seamă ale oraşului situate vis-á-vis de Fort Saint-Jean, peste apă, pe un promontoriu stâncos. Lângă palat se află Monument aux héros et victimes de la mer, o chestie ciudată metalică de culoare aproximativ verzuie. Palatul a fost transformat în centru de conferințe, iar grădina este o imensă peluză verde garnisită cu alei şi băncuţe, foarte potrivită pentru cei cei ce vin să admire Vieux Port, insulele şi împrejurimile, de unde priveliştea este foarte frumoasă, mai cu seamă la apus.  Noi ne-am nimerit acolo pe la miezul zilei, dar, chiar şi aşa, ne-am bucurat de momente însorite şi vederi memorabile.

8. Marsilia este vestită prin arta graffiti care se poate remarca lejer pe multe dintre clădirile sale din cartierele istorice, însă există un loc în tot acest mare oraş care şi-a câştigat o faimă de netăgăduit: cartierul Cours Julien care cuprinde o stradă principală, câteva secundare, perpendiculare şi un parc unde artiştii s-au exprimat liber desenând faţadele clădirilor aşa cum i-a condus inspiraţia. Pentru a ajunge în Cours Julien, fiindcă ne propuseserăm să admirăm operele de artă cotemporane, mai întâi am luat-o la pas pe marele bulevard La Canebière, un soi de Champs Élysées în Marseille. Multe sedii de firme celebre, multe magazine de fițe, dar şi multe localuri street food, bulevardul le găzduieşte pe toate. Ne-am plimbat până la Église Saint-Vincent de Paul, o biserică maiestuoasă în stil gotic care se afla în renovare.

Apoi ne-am întors până la staţia de metrou Noailles, renumită şi ea pentru cât de pestriţă e lumea din zona ei şi pentru piaţa haotică din jurul său (atenţie la buzunare!) şi am luat-o pe Boulevard Garibaldi vreo 150 m şi de acolo ne-am lăsat în stânga pentru a intra în cartier. Ceea ce mi-a atras atenţia a fost că locul este frecventat în special de tineret, terasele din jurul parcului erau înţesate de tineri ieşiţi să socializeze. Clădirile sunt demne de privit îndelung şi fotografiat, graffiti este un fenomen, până la urmă o formă de artă a străzii care, pe tine ca trecător, te invită să vezi ce e cu ea.

9. Cu autobuzul 83 luat din Vieux Port am mers pe Corniche, şoseaua care mărgineşte Marsilia la înălţime, la sud de Palatul Pharo. De pe unul dintre podurile înalte ale Corniche, ne-am oprit special să admirăm Vallon des Auffes, un mic port pescăresc vestit pentru pitorescul său. Acesta este găzduit de un golf foarte mic, iar casele zugrăvite în culori tari, vesele ce-l înconjoară, restaurantele de peşte renumite, bărcile pescarilor aliniate la chei au făcut ca acest loc fermecător să fie din ce în ce mai căutat de turişti. În apropiere se află şi monumentul La Porte de L'orient - Monument aux Armées d'Afrique, iar un pic mai în faţă, la vreo două sute de metri se află plaja Anse des Catalans, o plajă amenajată în timpul sezonului, cu o mulţime de facilităţi în spate. Acum era doar o familie de curajoşi cu doi copilaşi şi mai curajoşi care se zbenguiau pe nisip.

10. Unul dintre cele mai recomandate obiective din Marsilia este Abaţia Saint Victor, practic un monument arhitectonic, un lăcaş de cult ce datează din secolul al V-lea. Este un edificiu impunător care la exterior pare o fortăreaţă, iar la interior predomină stilul gotic, realizat din piatră, acum înnegrit, cu un interior foarte înalt, susţinut de arcade ce par destul de subţiri. Aici au loc frecvent concerte de muzică clasică, de fapt ni s-a înmânat şi nouă un pliant cu programul concertelor până la Crăciun, iar slujbele sunt foarte frumoase.

Nu departe de abaţie, am dat peste unul dintre muzeele cele mai interesante din Marsilia: Santons Marcel Carbonel, practic o expoziţie cu vânzare a unor mici piese ca nişte jucării ce reprezintă figurine ale unor personaje provensale, realizate de meşterul popular Marcel Carbonel care duce o tradiţie de familie ce durează de câteva sute de ani. Intrarea este gratuită, iar obiectele etalate sunt mici opere de artă.

11. Arcul de Triumf sau Porte d’Aix se află oarecum în apropierea hotelului în care am stat şi reprezintă unul dintre simbolurile Marsiliei ce marca intrarea în oraşul vechi. A fost construit în 1784 în onoarea lui Ludovic al XIV-lea (Regele Soare) şi este inspirat din arcurile din imperiul Roman, dar nu are chiar grandoarea acestora. Era cât pe ce să ne scape, abia în ultima dimineaţă ne-am învrednicit să-i facem o vizită, e drept că zona nu este prea încurajatoare, fiind plină de magrebieni sau persoane îndoielnice.

12. Nu în ultimul rând vreau spun câteva cuvinte despre Gara Saint-Charles, principalul nod de comunicaţie al oraşului, primul edificiu de care te loveşti în Marseille când vii de la aeroport fiindcă toate cursele de shuttle o au drept capăt. De asemenea, este staţie de metrou, staţie de autubuz, dar mai înainte de toate acestea, este nod feroviar, gara datând din 1848, clădirea fiind una istorică, iar accesul către aceasta făcându-se pe două rânduri de scări monumentale, deoarece se află pe un mic deal. În decursul anilor, construcţia a fost extinsă de câteva ori, ultima având loc în 2007, iar gara este una foarte modernă ce pune la dispoziţia călătorilor o mulţime de facilităţi. Ca fapt divers, ce mi s-a părut mie drăguţ a fost că în gară se află un pian la care poate cânta oricine ştie şi îşi doreşte să exerseze alunecarea degetelor pe clape. Clădirea imensă a gării Saint-Charles am luat-o la picior cel mai des în această minivacanţă având în vedere că am circulat foarte des cu metroul luat de aici până în Vieux Port. Dacă la început simţeam că mă rătăcesc în imensitatea sa, de fiecare dată când păşeam în ea, îi mai descopeream câte o latură utilă, aşa încât la final de stat în Marseille, pot spune că deja ne descurcam foarte bine în areal.

Marsilia este orașul pe care l-am bătut zilnic și ne-a încântat, deși nu are farmecul orașelor de pe Coasta de Azur. Regret că nu am avut timpul necesar să-i vizităm muzeele, orașul dispunând de multe, unele chiar foarte renumite, dar bucuria că am prins vreme fără ploaie ne-a determinat să hoinărim numai pe-afară.

La final de miniserial, pot recomanda vizitarea Marsiliei, orașul care până nu demult era destul de ocolit din cauza faimei sale proaste de oraș al răufăcătorilor, un mix de oameni proveniți din Africa, Italia vecină, Armenia sau din fostele colonii franceze. Are destule obiective turistice, dar pentru două-trei zile nu-i ușor să acoperi prea mult. Marsilia nu este nici pe departe un oraș ieftin, mie mi s-a părut că toate prețurile pe-acolo erau mărișoare, dar cu un pic de chibzuință te descurci și cu un buget mediu.

Marsilia este un oraș al contrastrelor din punctul meu de vedere: curat și murdar în același timp, frumos și urât, vechi și modern, sigur și îndoielnic, dar mai cu seamă cosmopolit şi multicultural.

Vă rog, atașați următorul videoclip: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 6994 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI