Maries, Theologos, Skala Marion

TIPĂREȘTE

Lumea a vorbit deja destul pe aici despre coasta estica a insulei, cu plajele si obiectivele turistice aferente, asa ca as vrea sa va povestesc despre cele trei orasele mentionate in titlu. Inainte, insa, cateva impresii privind insula per total...

Pornesc prin a va spune ca vremea in septembrie este altfel pe insula fata de Halkidiki: pe la 10-11 porneste o briza rece, astfel incat la soare nu poti sta, pentru ca te arzi, iar la umbra tremuri, mai ales daca esti proaspat iesit din mare. Pe plaja Tripiti (am fost cazati la Rodon Apart Hotel) apa era mai rece decat ne asteptam noi (de 8 ani mergem in Grecia, a fost cea mai rece apa), si baietii au fost dezamagiti ca nu au putut face snorkeling pentru ca nu aveau ce vedea in apa... Seara erau intre 14 si 18 grade, asa ca fetele au lasat rochitele in valiza si au atacat treningurile din dotare, desi nu a plouat deloc! O alta surpriza neplacuta a fost turistul roman ghiolban, pe care nu l-am intalnit nici la Eforie Sud (unde mergem in fiecare vara) atat de des ca pe Thassos... Nu ma intelegeti gresit, eu spun tuturor ca sunt romanca, dar aici mi-a fost rusine de multe ori pentru modul in care conationalii mei se comportau pe strada, pe plaja, la taverne... Iar un alt minus al insulei a fost faptul ca, in afara de doua taverne, pe unde am mancat ni s-a gresit constant nota de plata, si niciodata in minus... In Limenas, vanzatorii deveneau brusc foarte atenti la noi si foarte agresivi cand ne auzeau vorbind romaneste... De ce oare??? Merg de atatia ani in Grecia, nu mi s-a intamplat pana acum... Una peste alta, am vazut insula, mi-au placut locurile, nu ma mai intorc niciodata.

Dar sa revin la cele trei orasele...

Skala Marion

Un orasel mic pe plaja, la vreo 5 km de Limenaria. Atat de micut si de cochet, incat parea un orasel de jucarie... Am mancat pe faleza portului si am hranit pisici si pesti! Mancarea buna, preturi intre 6 si 8 euro/portie, mai mult un pic la fructe de mare, 5 euro o salata, 2.5-3 euro tzatziki. Oameni linistiti, si turistii, si locuitorii.

Theologos

Am fost o data ziua, am vrut sa vedem orasul cu acoperisuri de piatra, care e frumos, cochet si cam pustiu in septembrie. Are un atelier de sandale din piele, unde meseriasul le confectioneaza chiar in magazin. Mai are 3-4 taverne, la una dintre ele (in centru, imi scapa numele, pe fiul proprietarului il cheama Iannis) am mancat si nu numai ca nu am fost pacaliti, dar, pentru ca eram multi, am primit si o sticluta de vin de familie la plecare. Mancare buna, miel la protap in vitrina... Un proprietar de vreo 50 ani amabil, serviabil, corect... Am ajuns sa apreciez acest lucru in Thassos!

Prietenii nostri au cumparat ulei de masline de la un magazin, apoi au vrut sa cumpere dulceata de la o tanti care avea in fata casei o masa cu multe borcane. Cand i-a vazut cu bidoanele de ulei, a inceput sa tipe la ei ca nu le vinde nimic, pentru ca au cumparat ulei din alta parte! Am rmas toti muti... Si chiar nu a vrut sa le vanda dulceata!

Tot in Theologos se organizeaza in fiecare seara un fel de seara greceasca, careia cei de la restaurantul Augustos ii spun Sarbatoarea vinului. Fac o reclama foarte agresiva, in fiecare zi puneau afise pe geamurile masinilor. Am incercat chiar sa le lasam acolo, dar au pus altele peste cele deja lasate! E un spectacol relativ interactiv, dansatorii sunt 3 chelneri (2 barbati si o femeie), dar mancarea e proasta, scumpa si mare atentie la nota de plata! Pe noi erau sa ne pacaleasca cu vreo 30 de euro! Deja ne obisnuisem sa verificam nota de plata, asa ca... nu le-a mers!

Maries

Am lasat la urma special Maries, pentru ca a fost cel mai frumos orasel pe care l-am vazut. Are cam 50 de case, toate vechi, unele renovate... Strazile sunt ca in Santorini (cat sa incapa un magarus si o caruta mica!) si toate in panta (urca sau coboara). Senzatia este ca te intorci inapoi cu 100 de ani...

Am gasit, chiar la intrare, vechea agora ("old square"), singurul loc din oras care nu este in panta. Pe aceasta agora, 3 taverne vechi-vechi si terasele a doua case (una dintre ele a preotului, un batran fumos si parca de cand lumea acolo). Cele trei taverne aveau acelasi mobilier, scaune si mese din lemn, dar scaunele aveau culori diferite pentru fiecare dintre localuri (una le avea rosii, una albastre si una verzi). Am ras si ne-am adus aminte de Tache, Ianke si Cadar!

Ne-am oprit nehotarati daca sa bem sau nu o cafea si ne-a abordat un domn, care ne-a invitat la o masa cu scaune albastre si, in scurt timp, am baut cea mai buna cafea la ibric din viata mea! Am cerut cafea greceasca cu teama, eu stiind ca ei fac o zeama lunga si fara gust si am primit o cafea incredibila!

Taverna se numeste Eirini, dupa numele sotiei domnului care ne-a interpelat. Eirini e o femeie extraodinara, se vedea ca munceste mult, si o gazda impecabila! Le-am cerut un meniu ca sa vedem ce putem manca daca am veni si cu prietenii nostri a doua zi. Aveau ce au toti. Le-am povestit ca urma sa venim mai multi si Eirini nu contenea sa ne multumeasca pentru ca ii onoram taverna! I-am multumit si noi pentru cafea si am plecat sa vedem un pic satucul si am avut surpriza sa ne salute oamenii care stateau fie la balconul/terasa lor, fie la o cafenea... Cand am ajuns la masina, am constatat ca uitasem deschisa (nu descuiata, deschisa de-a dreptul!) usa din dreapta! Inutil sa spun ca nu lipsea nimic, nu?

Ne-am intors a doua seara cu prietenii nostri si au fost si ei incantati de orasel. Mancarea a fost buna, iar la sfarsit, din partea casei, Eirini ne-a facut gogosele scaldate in ciocolata si in miere cu scortisoara. Am aflat ca sunt cam 100 de locuitori, si, dintre ei, doar 5 copii... E un oras batran intr-adevar... Dar are ceva din ce credeam eu ca reprezinta spiritul grecesc, din Zorba... E de vazut si e de vorbit cu Eirini, n-o ocoliti, nu are cum sa nu va placa ea si taverna ei suspendata in timp!

De la Maries mai mergi vreo 3-4 km pe drum nesfaltat pana la un lac artificial si la 3 cascade... Dragut, dar greu de ajuns dupa ce parchezi masina, trebuie sa te cateri literalmente pe niste bolovani enormi si, daca nu esti incaltat corespunzator, risti sa-ti rupi ceva. De altfel, chiar voiam sa spun ca toate drumurile catre plaje sau obiective mai importante (Giola, Paradise Beach, Aliki Beach, lacul Maries, etc) cred ca sunt intentiont lasate neasfaltate tinand cont de faptul ca una dintre atractiile insulei o reprezinta off-road-ul. Daca ar asfalta aceste strazi, cum si-ar mai inchiria ei ATV-urile si Jeep-urile??? Restul de insula e plina de maslini si stupi (livezile oamenilor), ceea ce inseamna ca nu prea ai mai avea pe unde sa te "dai" cu aceste masini, deci s-ar restrange plaja de castig a locuitorilor... Asa ca nu va mai mirati ca drumurile catre locurile interesante sunt proaste... inchiriati ATV-uri si Jeep-uri! Oricum, noi am mers cu Skoda Octavia pe toate si nu sunt chiar atat de proaste, cel putin nu in septembrie 2013. Probabil ca mai pun ceva resturi de marmura din cand in cand pe unde se adancesc gropile, pentru ca nu ne-am intors nicaieri din drum. Se merge incet, intr-adevar, dar se poate.

Una peste alta, cred ca RABDARE e cuvantul de ordine in Thassos... Si rabdare am avut, pentru ca eram in concediu si am vrut sa ne simtim asa!

---

VIZUALIZĂRI: 8382 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI