Modele pentru români: Slovenia și Maribor

TIPĂREȘTE

Slovenia este unul dintre cele mai mici state din Europa și din lume: are în jur de 20 mii kmp suprafață și o populație cu puțin peste 2 milioane locuitori. Cu toate aceastea, natura a fost darnică cu acest colț de lume, astfel încât din punct de vedere geografic, relieful și clima sunt foarte bine reprezentate: întâlnim deopotrivă munte (Alpii Dinarici), câmpie (Panonică), dar și un petec modest de mare (Adriatică); corespunzător, climatul este alpin, continental și mediteranean. Adăugând la toate acestea hărnicia, devotamentul și tenacitatea slovenilor, dar și moștenirea economică a fostei uniuni iugoslave (a fost cea mai bogată și mai dezvoltată dintre republicile federale, asigurând cca. un sfert din exporturile acesteia) nu e de mirare că rezultatul a fost și este unul de succes: o țară membră a Uniunii Europene din 2004, parte a zonei euro din 2007, cu o economie prosperă, în ciuda efectelor actualei crize mondiale, care asigură și astăzi un PIB la nivelul mediei europene și cel mai mare dintre fostele țări comuniste.

Am străbătut Slovenia în toamna anului 2010, pe drumul de întoarcere dintr-un circuit de 10 zile în Italia. Practic, am ”tăiat” micuța țară în două, venind dinspre Veneția –Trieste (autostrada E55) spre Ljubljana – Maribor (autostrada A1), pentru ca după o zi de călătorie să ajungem la Budapesta, unde am și înnoptat. Drumul a fost extrem de pitoresc pe tot parcursul lui și ne-a prilejuit o primă cunoștință cu Slovenia, ”micul șoarece care rage”, cum o numește site-ul de prezentare Lonely Planet, ca aluzie la raportul dintre mărimea țării și puterea ei economică. Infrastructura rutieră e impecabilă, seamănă mult cu cea din Austria (o împletire meșteșugită de autostrăzi, șosele, poduri, viaducte și tuneluri), iar peisajul la mijlocul toamnei ne amintea cu nostalgie de Maramureș și Bucovina.

Pe parcurs am oprit de câteva ori pentru necesități fiziologice în perimetrul spațiilor destinate serviciilor, toate botezate ”Marché”, toate aparținând lanțului de restaurante elvețiene cu același nume. La una dintre ele am făcut un popas mai lung pentru a servi prânzul. Deși nu ne aflam într-o locație citadină, nu ne-a părut rău deloc, ba dimpotrivă, am fost cu adevărat impresionați de eleganța localului, diversitatea ofertelor culinare (meniu internaţional, specialități slovene, à-la-carte, servire în stare proaspătă a produselor alimentare sau pregătire chiar la fața locului), porțiile uriașe și promptitudinea în servire a personalului. Pentru mine, cel puțin, a fost primul festin gastronomic de care m-am bucurat în această călătorie, pe de-o parte fiindcă am avut ce alege după gustul meu, pe de alta pentru că fiind în final de voiaj și în ultima zonă euro de pe traseu, am decis să pun la bătaie toți banii ce-mi mai rămăseseră. Așa că, după ce am savurat o supă cremă de conopidă, cotlet de porc cu găluște de cartofi și salată de crudități, iar în final o delicioasă prăjitură cu cremă de brânză și fructe de pădure, am avut satisfacția să constat că din cei 21 euro disponibili îmi mai rămăseseră aproape cinci, sumă suficientă pentru niscaiva alte necesități de neocolit.

Pe la orele după-amiezii am ajuns la Maribor, al doilea oraș ca mărime din Slovenia, unde am făcut un popas de trei ore, nu pentru că ar fi fost inclus în programul circuitului, ci pentru că acolo, ghida noastră dorea să-și reîntâlnească niște prieteni pe care îi prețuia mult. Aceștia erau proprietarii unui magazin impresionant cu parfumuri și cosmetice de firmă, pe care noi, turiștii, l-am admirat doar în treacăt și mai mult din fața vitrinelor exterioare, căci prețurile nu erau deloc mici și nici rezerve valutare nu prea mai aveam.

Și pentru că tot am amintit de ghidă, se cuvine să spun câteva cuvinte și despre domnia sa. Este o doamnă septuagenară (are în jur de 78 ani), cu care am avut norocul să călătoresc de vreo trei ori. În ciuda vârstei, fără nicio exagerare, pot spune că doamna cu pricina este cea mai rezistentă și mai sprintenă persoană pe care o cunosc, cu greu ne puteam ține după pașii dumneaei. De profesie medic, și-a antrenat pasiunea pentru turism încă de pe vremea vechiului ONT Carpați, când, vorbitoare de mai multe limbi străine fiind, însoțea ca ghid grupurile de români plecați peste hotare sau de străini sosiți în România ca turiști. Așa se face că a vizitat toate țările Europei și nu numai. Bineînțeles că după atâția ani de experiență a dobândit și o bogată cultură turistică, devenind, fără exagerare, o adevărată enciclopedie în specialitate: nu știu să-i fi pus cineva o întrebare la care să nu fi știut să răspundă. Poate de aceea, de foarte multe ori, locurile pe care ni le-a propus spre vizitare nu se regăsesc în traseele circuitelor tradiționale. Fiind astfel privilegiați în a descoperi și a cunoaște obiective turistice inedite, dar și în a primi explicații mai aprofundate și mai picante despre obiective altfel foarte cunoscute, se cuvine aici să-i mulțumesc acestei venerabile doamne, fără a-i deconspira numele, pentru admirabilul devotament și înaltul profesionalism cu care își onorează profesia de ghid, în beneficiul nostru, al călătorilor avizi de informații.

În lumina acestei prezentări, veți înțelege de ce, fără a face parte din obiectivele acestui circuit, popasul la Maribor a fost tratat de ghida noastră ca un alt punct de informare și cunoaștere turistică.

Așadar, după ce autocarul ne-a debarcat într-o stație de autobuz de pe Titovo Cesta, undeva în vecinătatea râului Drava, cel care împarte orașul în două, ne-a fost prezentată o scurtă istorie a zonei și lista obiectivelor ei turistice.

Am aflat astfel că Mariborul este un vechi oraș medieval, a cărui istorie este îndeosebi legată de stăpânirea habsburgică. După dobândirea independenței Sloveniei la 25 iunie 1991, orașul nu s-a schimbat prea mult sub aspect edilitar, păstrîndu-și în cea mai mare parte aerul de vechi târg austriac. Astfel, în afara marilor ansambluri comerciale (îndeosebi supermarketuri) și a ”întineririi” zonei turistice din oraș și din vecinătate, grija edililor a fost să conserve arhitectura originală (zonele istorice sunt impecabil și aproape în totalitate renovate) și să o promoveze alături de obiceiurile și sărbătorile tradiționale, ca pe un adevărat atú turistic. Dacă acesta se adaugă renumelui de capitală a vinului din Slovenia, veche stațiune termală și a sporturilor de iarnă, înțelegem de ce Maribor este o destinație de top a turismului sloven, iar în anul 2012 va fi ”capitală europeană a culturii”.

În scurta noastră trecere prin Maribor, am realizat însă că aspectul localității nu era 100% arhaic. E adevărat că zona orașului vechi este plină de biserici, catedrale, piețe și piațete încântătoare, case construite în stilul tradițional austriac, purtând încă însemnele fostului imperiu, dar între ele mai răsărea și câte un bloc ”comunist”, ca să nu mai vorbesc de cartierele mărginașe care semănau ca două picături de apă cu cartierele muncitorești de prin capitalele noastre de județe. Așa se face că Mariborul mi-a amintit mult de Oradea, încât am simțit ca pe o pierdere faptul că aceste două orașe nu s-au înfrățit, căci seamănă atât de mult unul cu celălalt: amîndouă au fost cetăți faimoase ale căror relicve se mai păstrează și astăzi, amândouă se află în zone de ape termale și în vecinătatea unor binecunoscute stațiuni balneo și montane, amândouă au clădiri de inspirație austro-ungară, biserici și catedrale de o mare frumusețe, dar și cartiere de blocuri muncitorești, amândouă sunt străbătute de câte un râu cu maluri frumos terasate și nu cred că am epuizat lista asemănărilor spunând că amândouă sunt puternice centre universitare și de cultură teatrală.

În periplul nostru am fost ghidați doar la trei obiective, fără să includ magazinul de cosmetice despre care vorbeam la început. Primul a fost Biserica franciscană din perimetrul bulevardului Titovo Cesta, cunoscută ca Bazilica Sfintei Maria a Milei, o masivă clădire cu două turnuri și trei nave, construită la sfârșitul sec. 19 în stilul bazilicilor romane. Interiorul este bogat ornamentat și impresionează prin robustețe.

Al doilea popas l-am făcut în Grajski TRG (Pătratul castelului, sau Piața castelului) . Am admirat din exterior Castelul Maribor (Mariborski Grad) , construit de împăratul Frederic al III-lea în sec. 15 ca ansamblu de fortificații pentru apărarea cetății de atacurile otomane, din care se păstrează până astăzi doar jumătate: corpul central care găzduiește Muzeul Regional Maribor (Pokrajinski Muzej Maribor) , Loretanska Kapela-o capelă cu aspect de bazilică și cu un semeț turn clopotniță, Sala cavalerilor (Viteška dvorana) - o sală de ceremonii despre care ni s-a spus că ar fi împodobită cu minunate fresce și statui.

Castelul Maribor este cea mai reprezentativă construcție istorică a Mariborului și locul care a oferit găzduire temporară unor mari personalități (Împăratul roman Leopold I, împărăteasa Austriei Maria Tereza, țarul Rusiei Pavel I, compozitorul Franz Liszt, führerul Adolf Hitler).

Înconjurând ansamblul de clădiri pe partea dinspre est, am ajuns în Piața libertății (TRG Svobode) , unde am admirat o altă construcție componentă a castelului: vechiul bastion ridicat în sec. 16; era atât de bine renovat încât părea o construcție a zilelor noastre. Zona propriu-zisă a pieței este loc consacrat diverselor evenimente (târguri, spectacole în aer liber, petreceri, festivaluri, întreceri sportive de mică anvergură), dar și întâlnirilor la un pahar de bere, o ceașcă de cafea sau un pahar de vin. De fapt, sub piață se află o cramă faimoasă, cunoscută sub numele de Templul vinului (Vinagova Vinska Klet) , care adăpostește generații întregi de vinuri tradițioanale slovene pe o suprafață de aproximativ 2 ha. Din păcate, n-am avut vreme și bani nici pentru…degustări, nici pentru achiziții…Vizitarea cramei presupune planificare prealabilă, dar există un spațiu de degustare și vânzare, pe care noi nu l-am accesat din motivele invocate două rânduri mai sus, deși cunoșteam renumele mondial al vinurilor din această regiune.

Revenind în Grajski TRG, ne-am oprit câteva momente lângă Sveti Florijan, o coloană în stil baroc, închinată Sfântului Florian, ocrotitorul orașului în timpul unor incendii catastrofale din sec. 19. De jur împrejurul ei, piața se deschide trecătorilor într-un evantai de străzi înguste, dar pitorești, mărginite de clădiri vechi, frumos ornamentate pe exterior, în fața cărora magazinele, terasele, cafenele și cofetăriile își așteptau oaspeții, chiar și la acea vreme târzie de toamnă. Accesul auto în această zonă este interzis, poate de aceea atmosfera de pace și liniște mi s-a părut aici mai profundă.

În sfârșit, am ajuns și la Piața principală (Glavni TRG) , cea mai mare din Maribor, unde am făcut cunoștință cu principalele ei repere de interes turistic: Primăria, Coloana ciumei, Biserica Aloysius, fostul palat al Mariei Tereza, acum localul cazinoului din Maribor, fostele palate care găzduiesc în prezent Arhivele Eparhiei Maribor și Arhivele Regionale Maribor.

Aici s-a terminat și incursiunea ghidată în vechiul oraș, bineînțeles fără a epuiza toate obiectivele turistice demne de a fi cunoscute în zonă. Ne-ar fi trebuit cel puțin o zi să putem vizita și cartierul evreiesc cu Sinagoga și Turnul evreiesc datând din sec. 14; cartierul Lent, reprezentînd partea cea mai veche a orașului, în care se află cea mai vestită cramă din Maribor, purtând numele celei mai vechi vițe de vie din lume (400 de ani), conform certificării Guinness Book of Records – Hisa Stare Trte; Piața Slomškov (Slomškov TRG) cu clădirile sale istorice – Catedrala Maribor, Rectoratul Universității Maribor și Teatrul Național din Maribor; parcul Mestni cu a sa Piramidă (un deal cultivat cu viță de vie și amenajat ca un parc) și salba de lacuri din nordul orașului; esplanada râului Drava cu podul vechi, Turnul de apă (sec. 16), zidurile vechii cetăți, turnul vechiului port de plute, biserica minorită Adormirea Maicii Domnului, piața Vodnik-locul desfășurării celui mai cunoscut festival al vinului din Slovenia (Festivalul Stare trte), un fel de Oktoberfest al vinului.

Apoi, timp de aproape o oră, fiecare a fost liber să-și modeleze programul după propriile preferințe. Așa că, într-un mic grup am hoinărit pe tot felul de străduțe pitorești umbrite de apusul soarelui și după ce am realizat că orașul e perfect sistematizat, ca o tablă de sah, ne-am liniștit asupra traseului ce urma să-l străbatem pentru a ajunge la locul de întâlnire cu autocarul și am făcut un mic popas la un Mc. Donald's. Am ajuns în stația de întâlnire de pe Titovo Cesta cu un sfert de oră înainte de ora fixată. Fericită ocazie pentru a degusta și înghețata slovenă, profitând de faptul că alături se afla o tonetă cu vreo douăzeci de sortimente de înghețată, încât de-abia ne-am putut hotărî ce să alegem. De un euro jumătate am primit un gigantic cornet asortat, pe care abia am reușit să-l dau gata în răgazul de 10 minute rămase, iar înghețata a fost excelentă, untoasă și aromată, una dintre cele mai bune mâncate de mine vreodată!

Din nou îmbarcați în autocar, o propunere a câtorva dintre tovarășii de călătorie s-a transformat curând într-o revendicare a întregului grup: să facem un popas de o oră la unul din supermarketurile din oraș, pentru a face ultimele cumpărături și a scăpa de ultimii euro. Ideea a răsărit pe seama constatării că atât șoferii autocarului, cât și câțiva turiști…. inspirați, au afectat timpul liber acordat, nu plimbării pe străzi și nici degustării preparatelor locale în vreun restaurant sau terasă, ci …cumpărăturilor. Foarte aproape de locul întâlnirii noastre, trecând doar un pod, se afla complexul comercial Europark; cei care avuseseră inspirația să se îndrepte într-acolo, au avut și satisfacția găsirii unor promoții foarte îmbietoare, cărora nu au ezitat să le dea curs. Evident că etalarea cumpărăturilor a stârnit și pofta celorlalți, ca să nu zic invidia, că e prea mult, astfel încât deși era târziu, se apropia seara și ne mai aștepta încă un drum lung până la Budapesta, șoferii au cedat rugăminților unanime și au acceptat să ne ducă la un supermarket, dar nu la Europark. Am poposit așadar o oră la RUTAR, cel mai mare supermarket din oraș, unde fiecare și-a procurat ultimele cadouri pentru cei de acasă și și-a lichidat mai mult sau mai puțin stocul de valută. In ce mă privește, dat fiind că mai aveam doar vreo trei euro în buzunar, m-am mulțumit cu admirarea mărfurilor expuse și a numeroaselor oferte tentante, dar și cu constatarea că în general prețurile lor sunt tot cam cât ale noastre. Doar produsele pentru copii (haine, jucării și dulciuri) mi-au părut mai ieftine decât la noi.

Am părăsit Mariborul înainte de lăsarea întunericului, cu destinația Budapesta. Pe drum, ghida ne-a mai spus câteva cuvinte despre Maribor și împrejurimile sale, despre modul cum slovenii au știut să pună în valoare acestă zonă cu nimic mai spectaculoasă decât multe alte zone similare din țara noastră. Ne-a vorbit despre inedita ofertă a Mariborului pentru cunoașterea regiunii, călătorind o zi cu pluta pe râul Drava și participând la tot felul de obiceiuri tradiționale slovene, despre calitatea serviciilor oferite celor sosiți la tratamente și relaxare în cunoscutul complex termal Fontana Terme Maribor, despre tururile cu degustări la vestitele crame viticole de la Mariborsko şi Gorice și despre facilitățile puse la dispoziție iubitorilor de sporturi montane sau hibernale, în stațiunea Mariborsko Pohorje, cea care anual este gazdă a unei etape a Campionatului mondial feminin de ski. Firește, oferta Mariborului nu se oprește aici. Pentru cei interesați, detalii și alte informații se pot găsi aici și aici

Pentru mine, întâlnirea cu Maribor, deși a fost foarte scurtă și lipsită de spectaculozitate, a însemnat totuși un prilej agreabil de a cunoaște și a compara o altă fostă așezare comunistă, care nu pare a se rușina de această pagină a trecutului său și care privind cu optimism spre viitor, n-a bătut pasul pe loc așteptând ca doar timpul să-i împlinească aspirațiile. Poate de aceea, trecerea prin Slovenia și prin Maribor, a fost pentru mine o altă lecție de civism, responsabilitate și respect pentru natură, pentru istorie, pentru muncă.

---

VIZUALIZĂRI: 9969 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI