Împrejurimile Funchal sau cireașa de pe tort

TIPĂREȘTE

Atât de multe are de oferit din punct de vedere turistic această insulă superbă, încât nu credeam că mă mai poate surprinde cu ceva! Ei bine, recunosc m-am înșelat. Ultima zi petrecută aici a fost foarte intensă și mi-a depășit toate așteptările. Dar s-o luăm cu începutul.

Când am ales să petrecem două nopți și în capitala insulei Funchal, am făcut-o cu gândul să vedem orașul, dar mai ales împrejurimile acestuia, despre care citisem numai lucruri frumoase. Zis si făcut. Ultima zi din sejurul în Madeira am dedicat-o exclusiv locurilor deosebite, din imediata apropiere a Funchal-ului.

După ce am servit micul dejun am setat GPS-ul spre destinația Cabo Girao, ne-am suit în masinuța închiriată și am purces la drum. Cabo Girao este situat la 19 kilometri de capitală și până acolo am făcut aproape jumate de oră. Fără GPS nu ne-am fi descurcat, la ce rețea de drumuri și tuneluri au, nu foarte bine semnalizate. În fine am ajuns și la Cabo Girao. Cu toate că era doar ora nouă dimineața, deja se strânsese o mulțime de lume. Dar ce-i acest Cabo Girao, de atrage atâția turiști?

Cabo Girao este un promontoriu spectaculos, ce se înalță deasupra oceanului , până la altitudinea de 580 de metri. Se spune că este cel mai mare din Europa și printre cele mai mari din lume. Aici a fost construită o platformă metalică, denumită Skywalk, de unde se poate admira o priveliște deosebită asupra municipiilor Camara de Lobos și Funchal. În afară de priveliștea deosebită, această platformă atrage zilnic mii de turiști, deoarece podeaua este de sticlă. Evident că am făcut o adevărată sesiune de fotografii aici, în ciuda aglomerației. Bine că nu erau chinezi prin zonă și nu am fost nevoit să aplic metoda descrisă de ghisor în Londra! ; -)

Pe faleza abruptă primii fermieri au săpat terase pe care au cultivat produse agricole. Pe aceste parcele de pământ denumite fajas, se practică agricultura și în ziua de azi. Ca să ajungă la ele, pe vremuri fermierii erau nevoiți ori să vină pe calea apei ori să facă alpinism și să coboare pe niște funii. În ziua de azi există un lift de sticlă care coboară până la Faja dos Padres, o grădină tropicală plină de pomi fructiferi cu fructe exotice, precum guave, papaya, avocado, mango sau fructul pasiunii. Pentru a coborî de pe Cabo Girao mai există un mijloc de transport si anume un funicular de la Caldeira Rancho. Acesta este folosit cu precădere de fermieri pentru a transporta mărfurile.

Evident că am vrut să coborâm și noi pe plajă să admirăm Cabo Girao și de la nivelul mării. Aici a fost o întreagă telenovelă. De două ori ne-a plimbat nea GPS-ul, pe serpentine deal-vale și ne-a adus tot sus pe Cabo Girao. Nu am găsit nici liftul de sticlă, nici funicularul, dar am găsit până la urmă un așa numit teleferico. Acesta era mai modern decât primul cu care am fost, dar si un pic mai scump și anume 5 euro de persoană. Panta era la fel de abruptă, iar faptul că nu avea nici un stâlp intermediar, te făcea să simți destul de bine curenții din zonă. Jos am stat cam juma de oră, ne-am plimbat și ne-am jucat. La un moment dat a apărut și vasul lui Cristofor Columb. De data asta nu mai descoperă nimic, doar plimbă turiștii, iar acu i-a adus să admire Cabo Girao de la nivelul mării.

De urcat, nu era pe bază de sonerie ca la primul teleferic! Aici era pe bază de cameră de luat vederi. Ne-am suit în teleferico și imediat s-au închis usile și ne-a adus sus la bază!

Atât despre Cabo Girao. Următorea noastră destinație era Monte. Dar până la Monte am ales să vizităm și Grădina Botanică sau Jardim Botanico așa cum e numită în portugheză. Într-o insulă și într-o capitală ca o adevărată grădină botanică eram curioși cum poate arăta una specializată! Aceasta este situată la 4 kilometri de centrul Funchalului, cum altfel, decât sus pe deal. Aceasta ocupă o suprafață de 80.000 mp și este construită pe panta sudică a unei văi. Biletul de intrare la grădina botanică a costat 13 euro de persoană. Cam mult! Totuși a inclus si biletul la telecabina, care ne-a dus sus pe Monte.

Mii de specii de plante tropicale sau subtropicale, ne-au încântat privirea preț de două ore. Este un minunat loc unde îți poti trage sufletul, într-o oază de verdeață, cu privelisti deosebite asupra văii râului Joao Gomes, până la vărsarea acestuia în ocean.

Am hotărât să lăsăm parcată masina aici, în fața grădinii botanice si să o recuperăm la întoarcere. Nu știu dacă a fost cea mai bună șoluție, dar așa a fost să fie. O să vedeți mai târziu de ce.

După două ore ne-am îndreptat spre Teleferico do Jardim Botanico. Aici am descoperit o cafenea foarte drăguță, unde am savurat câte un capucino și câte un croissant. Apoi ne-am suit în teleferic. Cu toate că are o mare capacitate de transport având 12 cabine a câte 8 persoane, noi eraM singurii musterii. Drumul pâna sus pe Monte a durat cam 10 minute. Cu toate că traseul este destul de spectaculos e greu să ne mai impresioneze ceva, după primele două teleferice. Se mai poate ajunge aici sus pe Monte ori cu mașina ori cu autobuzul ori cu Teleferico din zona portului, din Funchal.

Aici se poate vizita Igreja Nossa Senhora do Monte, o bisericuță în stil baroc, unde în altar se păstrează o prețioasă sculptură a Fecioarei Maria, socotită patroana insulei. Noi nu am vizitat această biserică. Am decis că după Grădină Botanică se impune a se vizita o grădină tropicală ;) . Jardim Tropicam Monte Palace este o grădină cu plante exotice. Aceasta a fost construită în anul 1991 pe domeniul unui fost hotel, Monte Palace. Ei bine vizita la această grădină, ne-a impresionat chiar mai mult decât cea de la Grădina Botanică. Aceasta este deschisă zilnic între orele 9.30 si 18, iar biletul de intrare costa 10 euro. Biletul de intrare include și un pahar de vin de Madeira, la o terasă din incintă.

Această grădină tropicală construită în trepte, cum altfel, include în afară de o mulțime de plante exotice și un muzeu cu sculpturi africane din foste colonii portugheze ca Angola sau Mozambic, dar si o superbă grădină japoneză și un lac unde-s fac veacul lebede sau rățuște plin de pesti ornamentali Koi. Aceștia se pare că pot trăi aproximativ 100 de ani. Incredibil! Bine dacă nu-i mănâncă cineva! ;)

Ne-am plimbat alături de o mulțime de alți turiști, am admirat și ne-am bucurat sufletul cu atâtea frumuseți. Am găsit și terasa unde se servea vin de Madeira. Aici erau deja o mulțime de turiști, care de care mai însetați, numai că surpriză, paharul de vin de Madeira era cât un țoi de țuică. Era doar o mică degustare.

Parcul e atât de mare, încât la un moent dat, nici nu mai stiam pe unde suntem. Am ales să mergem pe la marginea acestuia până dăm de o ieșire. Pe drumul public din apropiere au început să apară tradiționalele sănii de Madeira. Majoritatea turiștilor care ajung aici preferă să coboare cu aceste sănii. Am ajuns în fața hotelului Grande Belmonte unde se află punctul de plecare al acestor sănii.

În anii 1850 acestea erau folosite pentru transportul mărfurilor, dar și a localnicilor. În zilele noastre, coborârea cu aceste sănii tradiționale a devenit o atracție turistică foarte profitabilă pentru localnici. Clar dacă ai ajuns în Madeira e musai să nu ratezi o asemenea distracție. Eu era cât pe ce să o ratez. Știam de acasă că o coborâre cu acestă sanie nu e ieftină deloc. Din ce stiam eu costa 10 euro de persoană. Ei bine la fața locului am găsit alte prețuri si anume, 20 de euro pentru o coborâre pentru o persoană, 18X2 pentru două persoane sau 15x3 pentru trei persoane. Era cât pe ce să renunț, dar la insistențele fetelor am cedat. Mai bine decât să am regrete. Stiți vorba aia: în viață să nu regreți niciodată ce ai făcut, ci ce n-ai făcut!

Pentru noi trei este o sanie specială de dimensiuni mai mari, o triplă cum s-ar spune. Cu toate că erau multe sănii ce-si asteptau mușterii, noi a trebuit să așteptăm până a venit cea potrivită, evident dirijată de doi oameni mai vânjoși.

Această sanie este din răchită și alunecă pe niște tălpici de lemn, pe panta înclinată a străzilor destul de abrupte. Interesant este faptul, că mașinile circulă liber, pe aceste străduțe. Doar la anumite intersecții sunt amplasați la loc strategic niște oameni, pentru a preveni vreun posibil incident neplăcut.

Aceste sănii sunt dirijate de doi barbați vânjoși, îmbrăcați în costume albe și cu o pălărie pe cap de paie. Aceștia stau pe o platformă specială în spatele saniei și o mai împing din când în când cu picioarele. Au în picioare o încălțăminte specială. Mai mult dirijarea săniei o fac cu ajutorul unor funii. Distanța pe care se coboară cu aceste sănii este de numai 2 kilometri, dar distracția e maximă. Viteza pe care am prins-o, a fost cam de 20 de km/h, iar senzațiile trăite au fost destul de tari, din cauza modului spectaculos în care luau curbele, spre amuzamentul nostru.

Se spune că pe vremuri coborârea se făcea până în Funchal, preț de 4 kilometri și că de această distracție a beneficiat și cunoscutul Hemingway. Acum punctul terminus este Livramento. De aici săniile sunt urcate într-o camionetă și duse înapoi la locul de pornire.

Pe parcursul cursei au fost și doi fotografi, ce ne-au pozat. Evident la coborâre deja eram asteptați cu poza pusă într-un album. Evident că am cumpărat-o, contra modicei sume de 10 euro. Ce bine știu unii să facă turism și să scoată bani din piatră seacă!

A urmat drumul de întoarcere. Trebuia să ajungem să luăm masina, de la grădina botanică. Trebuia să schimbăm două autobuze până acolo, din care unul preorășenesc. Fiind trei persoane și făcându-ne niște calcule am zis să încercăm să luăm un taxi. În mod normal o cursă până acolo ar fi costat sub 10 euro, doar că eram avizați că și aici sunt taximetriști ca la noi. Evident ca așa a fost, adică nu pe bază de aparat, ci pe bază de negociere directă. Ne-a cerut 20 de euro, dar am bătut palma pentru 15. Fiind obosiți și destul de înfometați am ales fără să stăm mult pe gânduri, această variantă mai rapidă!

Frumoasă a fost această ultimă zi în Madeira. La ora 17 ne bălăceam deja la piscină, iar pe seara serveam masa în oraș la un local cu muzică live! Aici se încheie povestea nostră din Madeira. Nouă ne-a plăcut extrem de mult aici, drept pentru care v-o recomand și vouă! După cum spuneam mai sunt multe de făcut sau de văzut aici, dar timpul este limitat! Călătorii frumoase tuturor, în locuri cât mai deosebite!

---

VIZUALIZĂRI: 8693 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI