Ponta de Sao Lorenco arid, stâncos, sălbatic

TIPĂREȘTE

Îmi place mult marea, dar iubesc muntele! Și fetele mele la fel, da invers! ;) Vă dați seama că n-a fost ușor să le rup de la confortul șezlongului de la super piscina naturală și să le iau într-o excursie pe munte! Da le-am convins până la urmă și asta-i tot ce conteză. Printre altele le-am promis că după urcarea pe munte o să le duc la o plajă cu nisip negru, o adevarată raritate pe această insulă! Evident că m-am ținut de promisiune, ce desfătare mai mare este după un traseu lung, decât o baie în mare?

Am servit micul dejun, ne-am echipat corespunzător și am plecat în expediție, în cel mai îndepărtat loc posibil de pe insulă. Turiștii care au mai fost pe acest traseu, ne spuneau și de cremă de protecție solară, dar eu n-am considerat necesar. Mare greșeală, pentru că și pe munte ardea soarele și ne-am cam prăjit! Dar să începem povestea.

După cum spuneam am ales cel mai îndepartat loc și anume Ponta de Sao Lorenco. Acesta este cel mai estic punct al insulei și are o lungime de nouă kilometri și o lățime de doi kilometri. Din pliantele studiate anterior, stiam că zona este de o sălbăticie și de o frumusețe rară, cu o vegetație unică, dar și cu posibilitatea de admirare a unor specii rare, de animale marine.

Drumul a fost destul de lung! Conform google maps, ceea care ne-a călăuzit pasii prin insulă, aveam doar două rute, una pe un drum mai scurt, dar cu o durată mai mare de timp și alta pe drumul mai lung, dar mai rapid! Am ales a doua variantă, pentru ca și așa eram sătul de serpentine! Drumul ne-a dus înapoi la Funchal și apoi la aeroport și de-acolo am mai avut cam 20-30 de kilometri până la destinație. În total am parcurs până la destinație 100 de kilometri într-o oră jumate. Da pe drumurile din Madeira, parcă nu simți cum trece timpul! Toată lumea e relaxată, e altceva! ;)

Drumul se termină în parcarea de la Baia de Abra. Acolo este o parcare imensă, de vreo două, trei sute de locuri, care deja la ora 10 era pe jumătate plină. Prin zonă chiar nu ai posibilitatea de alte activități, așadar toți cei veniți aici erau pentru Ponta de Sao Lorenco.

Echipați cu pantofi de munte, ochelari de soare, geci de vânt sau ploaie plus apă și ceva merinde pentru picnic în rucsac, am purces la drum. Tot traseul este amenajat cu trepte de lemn uneori, dar și cu lanțuri și cu garduri de protecție. După cum spuneam nu eram singuri în zonă, ba chiar din contră. Erau turiști de prin toate țările și femei și bărbați și tineri și bătrâni, uniți de aceiași pasiune comună, natura în general și muntele în mod special.

Conform indicațiilor de pe traseu drumul ar fi trebuit să dureze trei ore, dus întors. Cum am prins o zi foarte frumoasă noi l-am parcurs în patru ore jumate, firește cu pauze lungi și dese, pentru admirarea peisajului, pentru poze, dar și pentru picnic.

Traseul este mediu ca dificultate, alternează bucăți de drum mai ușoare cu cele medii, culminând cu ultima parte un pic mai dificilă din cauza diferenței mari de nivel. Nu e chiar ușor de parcurs, dar peisajele sunt absolut sublime. O spune unul care a bătut toți munții de pe la noi din țară. Este o zonă aridă și stâncoasă, cu o configuratie geologică deosebită, față de ce am mai văzut eu până acuma. Tocmai farmecul ăsta sălbatic al acestui pământ bătut de vânturi ne-a atras, atât pe noi cât și pe ceilalți turiști. Linia dantelată a promontoriului este formată din golfulețe și caverne mici, în unele porțiuni stâncile se înalță aprope vertical până la 200 de metri. Absolut spectaculos. Mare și munte în același loc. Prin pliante ni se spunea că putem admira și lei de mare. Distanțele fiind destul de mari și neavând binoclu nu am avut acestă oportunitate.

Din cel mai înalt loc am făcut niște poze superbe, imaginile de felul acesta fiind prezente pe toate pliantele cu Madeira. Tot de-acolo de sus am admirat și cele trei insule nelocuite care aparțin de Regiunea Administrativă Madeira numite Ilhas Desertas și aflate la 20 de kilometri depărtare. Deasemenea se poate admira de la distanță Orașul Funchal, dar și aeroportul spectaculos din Santa Cruz, numit Cristiano Ronaldo.

Pe traseu am găsit și o cabană în connstrucție, unde am servit picnicul asediați de șopârle. Pentru că zona este împânzită de aceste mici animăluțe. Iar dacă le dai și ceva de mâncare nu mai scapi de ele. Există chiar posibiliatea să te trezești cu ele prin rucsac sau chiar prin buzunare. Din experiența noastră preferă fructele. Am avut doar mere și banane, dar le devorau imediat cu plăcere.

În apropiere am descoperit și o mică plajă cu nisip și pietre unde erau câteva cupluri. Fiind îmbrăcați de munte, nu am avut posibilitatea să ne desfătăm și noi cu o baie rece! Dar recuperăm imediat cum ajungem la mașină.

Nu știu ce să mai spun interesant despre acest traseu. Cert e că ne-a plăcut foarte mult și mai multe despre peisaje, o să vedeți la secțiunea poze. Aaaa era să uit! Chiar în fața noastră urcau trei bărbați, voluntari pesemne, care echipați cu o pungă, cu mănuși, dar și cu un băț telescopic strângeau toate mizeriile lăsate în urmă de turiști. Nu că ar fi avut ce strânge, dar se mai găsea câte o hârtie rătăcită sau câte o sticlă de plastic. Așa se menține curățenia și cu disciplină, dar și cu dăruire! În ziua de azi pe munte, ca și acasă trebuie să faci curățenie zilnic, nu doar când se adună mormane. Părerea mea!

După cum am mai precizat după aproximativ patru ore jumate, ne-am întors la mașină. Prin zonă apăruse unul cu o rulotă de vindea băuturi reci. La fix pentru noi, care eram foarte deshidratați din cauza traseului, dar și a căldurii excesive.

În imediata apropiere se află satul de pescari Canical, plin de restaurante pescărești. Dar am oprit în acest sat din alt motiv. Chiar în imediata apropiere se află una din puținele plaje cu nisip de pe insulă, cu nisip negru mai exact. Nu era prima oară când văzusem o astfel de plajă, am mai întâlnit în Macao, dar oricum ne-am bucurat nespus de o baie în mare.

Plaja este situată într-un golfuleț, înconjurată de stânci foarte înalte. Era micuță. Din loc în loc ieșeau stânci din pământ! Era plină și abia am găsit un loc, unde să ne punem prosoapele. Apa era foarte liniștită și am putut să ne bălăcim în voie în apa oceanului. În imediata apropiere era și un local unde ne-am desfătat papilele gustative cu un pește preparat în stil portughez, dar ne-am și răcorit cu câte un suc sau o bere după posibilități. De asta nu-mi place mie cu mașină închiriată în concediu! Dar m-am sacrificat, ce să fac!? Până la șapte seara am stat pe această micuță plajă cu nisip, apoi am purces la drum. Mai aveam doar 100 de kilometri până la hotel, dar măcar eram bucuros că ni s-a golit stațiunea și găsesc și eu loc de parcare gratis, fără probleme!

Poate că am văzut și lucruri mai frumoase în Madeira, dar mie personal această excursie mi-a intrat la suflet și am trecut-o pe primul loc în preferințele personale, făra să mă gândesc prea mult!

Vacanțe frumoase vă doresc în locuri cât mai deosebite! Lumea e atât de mare și atât de frumoasă! Și viața atât de scurtă!

---

VIZUALIZĂRI: 1441 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI