Madeira, 2012 – detalii practice

TIPĂREȘTE

Am planificat această vacanță cu atenție; am făcut rezervări în avans, ne-am pregătit pentru zboruri destul de lungi și am decolat spre Atlantic într-o dimineață de duminică un pic înainte de ora 6. Am petrecut în total 9 zile pe insulă, posibil mult prea puține pentru câte ar mai fi fost de văzut și făcut. Impresia mea generală este că planeta se schimbă, modificările climatice deja sunt vizibile și palpabile - și asta nu numai în București unde am stat în această vară timp de 2 luni cu aerul condiționat pornit zi și noapte.

Poate din punctul acesta de vedere Madeira a venit ca o mică dezamăgire: primăvara veșnică mult așteptată a fost se pare înlocuită și acolo de temperaturi extreme (ne spuneau oamenii că vara asta au avut constant 5-6 grade Celsius in plus față de normalul climatologic) dublate de o umiditate care a urcat în unele zile până la 80%. Gândiți-vă la cum ar fi să urci și să cobori zilnic dealuri mai mult sau mai puțin abrupte printr-o seră tropicală – asta a trebuit să facem cel puțin în primele 5 zile ale excursiei. În următoarele 4 umiditatea a scăzut semnificativ însă temperatura a crescut pâna spre 30 de grade și a fost și o avertizare de cod portocaliu sau roșu de ultraviolete. De asemenea prin excursii am văzut hectare întregi de vegetație arsă: se pare că pe insulă nu ar mai fi plouat de la Crăciun!

Dar să o iau însă inginerește cu detaliile practice:

Transportul până acolo: am zburat cu TAP (compania națională a Portugaliei) cu escală la Lisabona (aprox 400eur/persoană, rezervat cu 4 luni în avans). La dus am decolat la timp însă am fost depuși în terminalul de la Lisabona cu 40 de minute întârziere (am văzut pe GPS că avionul a făcut cerculețe complete înainte de aterizare, probabil a așteptat eliberarea pistei). Legătura spre Madeira a fost de asemenea întârziată cu 1 oră la plecare; întâmplător era vorba de un transatlantic spre Venezuela care avea escală în Madeira așa că am trecut din nou pe la pașapoarte, control de securitate și verificări suspicioase. Din punctul de vedere al logisticii aeroportul din Lisabona e „praf”; avioanele sunt parcate la 3km de porți și ești plimbat de te plictisești; de asemenea au umplut transatlanticul de 300 de locuri doar cu autobuzul iar noi fiind în ultimul autobuz am stat 20 de minute în picioare în curent așteptându-i pe ultimii rătăciți. La întoarcere din Madeira ne-au parcat la burduf (minune!) însă li s-a stricat o ușă automată și am mai stat încă 20 de minute pe scaune în avion. Poate fără legătură cu ce spun eu aici am găsit deunăzi un articol prin presa economică străină din care reieșea că TAP este într-o situație financiară critică.

Hotelul: în cartierul de hoteluri din Funchal, rezervat pe booking, aprox 100eur/noapte. Voi detalia în alt review.

Transferul de la aeroport: am rezervat taxi pe un site (madeira-airport-taxis dot com), 23eur/segment. La dus ne-au întârziat foarte mult bagajele (le-au amestecat probabil cu valizele sud-americanilor) și a trebuit să îl sun pe șofer (am primit pe mail confirmarea cu numărul de telefon). Distanța estimată de mine este de ~25km. Există și autobuz (un midibuz mai degrabă) însă circulă la ore fixe care nu au neapărat legătură cu aterizarea sau cu decolarea avioanelor iar impresia mea este că orarul acestui autobuz se respectă mult mai bine decât orarul avioanelor...

Transportul local: am folosit doar autobuzele urbane (cele galbene); în prima zi ne-am urcat din greșeală într-o „rată” interurbană (Rodoeste) și am plătit un pic mai mult pe bilet până în centru (2.1eur în loc de 1.9). Urcarea se face doar pe la ușa din față, coborârea pe la celelalte uși; e recomandabil să stai jos din cauza reliefului și a modului de a conduce al experților numiți șoferi. În stații semnalizezi cu mâna că vrei să urci, în autobuz că vrei să cobori apăsând butonul de „stop” de pe bare. Taxarea se face cu carduri reîncărcabile, probabil identice cu cele Viva Viagem din Lisabona, cumpărarea biletului din autobuz fiind cea mai scumpă variantă. Cardurile astea se pot încărca fie cu călătorii, fie cu abonamente, tarifele fiind evident mai mici (ex: cu 12.5eur poți încărca 10 călătorii sau cu 21eur poți lua abonament pe 7 zile). Pentru cumpărare / încărcare trebuie mers fie la chioșcurile de ziare (peste tot în oraș) fie la automatele de bilete (sunt câteva în centru, ferite de ochii turiștilor). În stațiile mai răsărite e pus orarul autobuzelor iar în cele principale sunt puse și hărți; aspectul cel mai neplăcut e că orarul se referă doar la orele la care autobuzul pleacă în cursă de la capăt și chiar dacă acest orar se respectă practic nu ai cum să îți dai seama (altfel decât mergând zilnic cu autobuzul) la ce oră aproximativă ajunge și unde aștepți tu. Prin centru există e drept și afișaje electronice cu numărul de minute până la următorul autobuz însă uneori e deprimant să vezi că mai ai de așteptat 75 de minute sau mai știu eu ce interval.

Mașină de închiriat: posibil și nu foarte scump. Străzile sunt foarte înguste în pantă și rampă cu multe probleme de vizibilitate. Locurile de parcare pe stradă sunt limitate, există câteva parcări publice prin centru. Cine are curaj să se suie la volan într-un mediu în care șoferii slabi au murit de mult să nu se uite la mai mult de clasa mică sau compactă, obligatoriu diesel și cu aer condiționat. Ah, plus asigurarea suplimentară de pneuri și parbriz, că nu se știe niciodată...

Țepe turistice posibile: în principal broderiile fabricate în China (verificați etichetele, broderiile locale au hologramă de identificare!) și vinurile vândute la prețuri mari în sticle care imită modele istorice, vinuri produse din struguri de soi comun procesați industrial. În rest sunt și pe aici porcăriile clasice de tip „tourist trap” cu statuete, magneți, lingurițe și batiste. Atenție și în piața de fructe, vânzătorii vă vor pune în mână imediat o plasă cu câteva fructe de tip maracuja și vă vor lua 20eur până să vă dați seama despre ce e vorba; fructele respective nu se găsesc într-adevăr peste tot însă dacă vreți într-adevăr să cumpărați puneți mâna și alegeți singuri exemplarele fiindcă altfel le veți primi pe cele în starea cea mai apropiată de început de fermentație.

Suveniruri de calitate: broderii produse local (cu hologramă), pielărie (dar atenție că în magazine se vând și produse – de altfel de calitate bună – fabricate prin Italia) și vinuri de calitate. La capitolul vinuri nu cumpărați nimic mai scump decât cola sau apa plată în primele 2-3 zile până nu vă familiarizați cu mărcile, tipurile, sticlele sau formele. Un început bun este un tur al vinotecii Blandy’s (pe lângă catedrală oarecum vis-a-vis de fortul st. Lawrence); nu ți se spune de la început însă dacă faci un tur (câțiva euro) ai ulterior reducere 10% la (aproape) orice vin în orice magazin Blandy’s, inclusiv în aeroport, pe baza biletului de intrare. Sau, dacă vreți de pe acum o regulă simplă (dar nu completă!) nu atingeți nimic pe care nu scrie unul dintre următoarele 4/5 cuvinte: Sercial, Verdelho, Bual, Malvasia/Malmsey. Și de asemenea nu cumpărați nimic din magazine pentru turiști ci din vinoteci sau din Pingo Doce (rețeaua de supermagazine).

Locuri de servit masa: practic peste tot. Prin centrul vechi sunt chelneri „la poartă” care te trag direct în cârciuma lor. Multe localuri arată însă destul de învechit ca aspect și cu chelneri în vărstă; dacă ți se aduce la masă pâine de-a lor cu usturoi și nu o refuzi imediat îți va apare pe notă la sfârșit chiar dacă nu o atingi. Băuturile sunt comparabile la preț cu România, un avantaj substanțial pentru turiștii însetați. Măncare ieftină și relativ bună e la Pingo Doce, au un bufet deschis, îți umpli farfuria cu ce vrei și apoi o pui pe cântarul de la casă; așa poți să mănânci decent chiar și cu mai puțin de 5eur/persoană. Dar bine, la orele de vârf e o aglomerație infernală...

Mall-uri? Există și pe acolo, eu am numărat 3: Madeira Shopping Center (la periferie, undeva pe un deal, se ajunge cu autobuzele 8 sau 8A, la întoarcere din cauza unui sens unic e mai delicat de găsit stația), Madeira Forum (în cartierul de hoteluri) și Dolce Vita (practic în centru). Cam aceeași selecție de magazine peste tot, niciunul nu are o suprafață comercială desfășurată mai mare decât un mall de oraș de provincie din România sau un mall mic din București.

Lectură turistică obligatorie: Top 10 Madeira (Eyewitness Top 10 Travel Guides); nu știu dacă s-a tradus și în limba română, eu am cumpărat-o de pe Amazon.

Continuăm data viitoare.

---

VIZUALIZĂRI: 10347 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI